De la „N-am de ales” la „sentimentul de om liber”

Săptămânal aud poveşti despre cum se întâmplă lucrurile în multe companii, din diverse domenii, iar poveştile sunt la fel, aceleaşi. Nimic nu pare diferit de la o organizaţie la alta. Putem avea o calitate mai bună a vieţii într-o organizaţie, o satisfacţie mai mare faţă de ce lucrăm, mai multă energie pozitivă după orele de lucru, dacă ştim să ne hrănim, oricând şi oricare ar fi locul în care ne-am aflăm, nevoile psihologice de bază. Fie într-o şedinţă la care am impresia că nu aş avea ce căuta, fie mereu pe drumuri, fie într-o întâlnire de evaluare cu managerul meu şi aşa mai departe. Nevoia sentimentului de autonomie, nevoia sentimentului relaţiilor de calitate, nevoia sentimentului de competenţă (nevoile A-R-C, cum sunt ele cunoscute) sunt calificate de tot mai mulţi cercetători de astăzi (vezi Self-Determination Theory) drept nevoi fundamentale ale fiinţei umane şi de a căror satisfacere depinde în mare măsură calitatea vieţii noastre, starea noastră de bine, energia pozitivă şi creativă pe care o avem.

A. De la „N-am de ales” la „sentimentul de om liber”

„Ce opţiuni am astfel încât să mă simt liber?” iată una dintre întrebările care întăreşte sentimentul de autonomie al unei persoane într-o situaţie specifică. Cum să te simţi om liber, chiar dacă pare că eşti captiv, prizonierul unei singure realităţi? Avem o capacitate creativă înnăscută de a corela ceea ce facem oriunde, la muncă, în familie, cu scopul nostru personal de viaţă. „Cum s-ar putea lega participarea la o şedinţă de departament, de scopul tău personal de viaţă?”, „Cum s-ar putea lega întâlnirea cu un potenţial client de scopul tău personal de viaţă?”. Alege-ţi un scop în viaţă, caută să faci astfel de legături şi vei simţi sentimentul de libertate şi autonomie pe care îl cauţi! Fii atent şi observă cum te simţi de fiecare dată când te uiţi prin prisma scopului personal la ceea ce faci la locul de muncă.

R. De la „lupta cu sistemul” la „susţinerea sistemului”

Dă o semnificaţie care să-ţi dea poftă de viaţă oricărei activităţi pe care o realizezi, indiferent care este aceasta: scrierea unui raport, o conversaţie telefonică cu un coleg străin cu care nu te înţelegi, o prezentare de care vrei să scapi. Intenţia onestă şi proactivă de a sprijini sistemul din care faci parte, de a-l aşeza deasupra agendei şi a intereselor tale personale atâta timp cât faci parte din el, e o sursă de energie pozitivă pe care o poţi accesa oricând doreşti. Se creează astfel o relaţie de calitate între ţine şi mediul din jur care te încarcă cu vitalitate. Dacă vrei un nivel mai ridicat al satisfacţiei personale, al încrederii în sine, un nivel mai ridicat al stării de bine, aşază-te onest în slujba echipei sau a organizaţiei din care faci parte.

C. De la „pasivitate” la „stimularea creativităţii”

Putem învaţa despre cine suntem, despre cum putem face lucrurile mai productiv, putem învaţa lucruri noi cu orice ocazie. Învăţarea continuă ne face mai încrezători în capacităţile noastre de a depăşi provocările vieţii şi de a progresa către ce ne dorim să realizăm. Dezvoltarea competenţelor este o nevoie înnăscută, iar ocaziile în care putem face asta sunt peste tot în jur. Pot învaţa sau exersa lucruri la o şedinţă care mă plictiseşte? Pot învaţa lucruri la un curs unde am fost trimis contra voinţei mele? Pot învaţa lucruri dintr-o situaţie conflictuală cu un client? Sigur – orice experienţă trăită cu atitudinea potrivită este o sursă de lecţii şi de învăţare, de stimulare a creativităţii şi iniţiativei, de întărire a încrederii în sine.

Calitatea vieţii pe care o avem în fiecare moment, oricare ar fi locul de muncă, oricare ar fi managerul cu care lucrăm şi oricare ar fi dificultăţile prin care trecem, vine din felul în care ne asumăm responsabilitatea de a ne satisface nevoile psihologice de bază: autonomia, relaţionarea şi competenţa (A-R-C). Activarea motivaţiei optime (vezi Susan Fowler, „WHY MOTIVATING PEOPLE DOESN’T WORK…AND WHAT DOES”) se deprinde precum condusul unei maşini sau facilitarea unei şedinţe şi are la bază abilitatea de a ne satisface nevoile care ne definesc ca oameni.

Viorel Panaite conduce Human Invest din 1999, una dintre cele mai cunoscute companii din România care oferă soluţii şi programe de „leadership development” şi dezvoltare organizaţională. Human Invest reprezintă în România companiile globale Ken Blanchard Companies (din 2004), Wiley/EverythingDiSC (din 2006), iar proiectele locale curente se dezvoltă prin intermediul unei comunităţi largi şi profesioniste de facilitatori, coachi, traineri şi consultanți.