Să fii ignorat la locul de muncă poate fi mai rău decât să fii hărțuit
Cercetătorii de la Universitatea British Columbia au studiat impactul ostracizării la serviciu asupra stării de sănătate mentală și fizică a angajaților și au descoperit că este mai nocivă decât hărțuirea. Rezultatele studiului au fost publicate online în luna aprilie de Organization Science.
Sandra Robinson, coautor al studiului și cercetător al comportamentului la serviciu de câteva decenii, definește ostracizarea drept fenomenul care se petrece atunci când oamenii nu reușesc să angajeze social pe altcineva într-un mod în care ar fi de așteptat în respectiva situație.
Robinson a exemplificat spunând că sunt acele situații în care nu ești invitat la o ședința la care ar trebui să participi sau atunci când te duci să îți iei un pahar de apă și cei pe care îi găsești acolo se cufundă deodată într-o liniște pe care și-o impun. Desigur, exemplele sunt foarte multe, dar sentimenul că nu primești ceea ce ar trebui să primești în mod normal de la ceilalți este cam același.
Pentru a determina efectele acestui tip de comportament, Robinson și alți trei cercetători care au lucrat la acest studiu au analizat răspunsurile la o serie de chestionare pe care le-au distribuit managerilor și angajaților din mai multe organizații. Pentru început, au întrebat 90 de manageri despre percepția ostracizării la locul de muncă, compartiv cu hărțuirea.
„Am descoperit că ostracizarea este mai acceptată din punct de vedere social, decât dacă cel în cauză are probleme la serviciu și mai puțin dăunătoare decât dacă are parte de un tratament hărțuitor”, a spus Robinson pentru The Huffington Post.
Însă cercetărorii au descoperit că excluderea este la fel de nocivă, dacă nu chiar mai rea, decât hărțuirea. Să nu ai niciun rol în cultura organizațională a companiei la care lucrezi e mai rău decât să ai un rol negativ. Situația nu afectează doar starea de sănătate a angajatului, ci și performanța sa și calitatea muncii.
Pentru acest studiu au răspuns 1.300 de persoane și principala concluzie trasă a fost că excluderea determină nemulțumirea angajaților ostracizați în timpul orelor de serviciu, care se simt foarte demotivați și înclină să demisioneze. În plus, prezintă și probleme de sănătate.
După trei ani de la încheierea studiului, cercetătorii au observat că mulți dintre angajații care s-au declarat ostracizați și-au dat demisia. Robinson spune că deși s-ar putea crede că-i mai bine să fii invizibil la un loc de muncă, decât să fii hărțuit, studiul arată că nu e deloc așa. Să fii ignorat și exclus e mult mai dureros decât s-ar crede la prima vedere.
Cercetătoarea spune că ostracizarea este, de fapt, tot o formă de hărțuire, deși mulți nu sunt de acord cu asta. Astfel că managerii ar trebui să își educe angajații că excluderea anumitor persoane este mai nocivă decât hărțuirea verbală sau sexuală.
Robinson spune că mulți angajați au această problemă tocmai pentru că ostracizarea tinde să fie mult mai tolerată și este mai puțin evidentă decât celelalte comportamente dăunătoare.