Intuiția, alternativă la epuizarea resurselor raționale
De ce Metamorphosis și de ce un program de leadership care are la bază dezvoltarea intuiției?
Atunci când exploatezi la nesfârșit aceeași resursă, te vei confrunta cu o scădere considerabilă a rezervelor, iar, în timp, s-ar putea chiar să epuizezi acea resursă. Cam așa stau lucrurile și în cazul cotelor combustibilului decizional în afaceri. Exploatată irational, rațiunea își atinge și ea limitele. După care putem apela la forma de cunoaștere nemediată de rațional, care a stat la baza majorității pașilor importanți făcuți de umanitate: intuiția. Și atunci, când schimbi ceva atât de profund în mecanismul de relaționare cu lumea din jur, devii de „nerecunoscut”, te-ai metamorfozat.
Nu sunt managerii și antreprenorii români suficient de buni în a-și folosi intuiția în situațiile de business din viața de zi cu zi?
Acești oameni sunt suficient de buni în profesia lor, doar că unii dintre ei s-ar putea să-și dorească mai mult; mai mult echilibru personal în situații de criză, mai multă lejeritate decizională sub presiune, abilități sporite de poziționare în fața echipelor, mai multă eleganță și autenticitate în gesturi și discurs.
Cum se împacă activitatea de regizor cu cea de trainer și cum te ajută experiența de regizor în acest program?
Sunt două meserii diferite, născute din singura mea pasiune de-o viață: „șlefuirea” diamantului personal al omului din fața mea, fie că e un actor pentru care scotocesc toate cotloanele unui rol, fie că e un participant pe care-l arunc în situațiile propice pentru dezvoltarea sa personală. Dacă în munca mea de regizor targetul sunt eu, construiesc un spectacol pe care-l vreau o oglindă cât mai cinstită a gândurilor și sentimentelor mele despre lume, despre existență în acel moment din viață. Ca trainer, target-ul se află în afara mea, sunt ceilalți, participanții la atelier. Nici nu vă imaginați ce ușurare este pentru un artist punerea personală între paranteze, ignorarea propriilor procese de filtrare a realității, întortocheate, fără sfârșit, covârșitoare și comutarea cu toate bateriile pe procesele celui din fața ta, disecarea lor cu aceeași precizie, tenacitate și delicatețe,dar total dezinteresat.
Le e frică managerilor români să fie autentici? Care ar fi plusurile și minusurile autenticității în tot ceea ce fac?
Nu stiu dacă de frică este vorba. Comunicăm destul de direct, uneori abrupt,aici, în România, dar și socializăm la fel, ba poate până la deșănțare. Între aceste limite extrem de largi se poate crea confuzie. Cert este că uneori profesionalismul (pare că) se poate recunoaște doar la pachet cu un set rigid de gesturi, 7 fraze tip, câteva elemente de costum, 2 arome precise de parfum și firele de păr strict ordonate în direcția câștigătoare. Mi se pare căasta seamănă tot mai mult cu o performanță actoricească specifică farselor medieval, unde personajul trebuia recunoscut rapid de un număr cât mai mare de spectatori cu bagaj cultural cât de modest posibil. În acest context,cred că amprenta personală (profund asumată și abil prelucrată) poate pune pe fiecare individ acea lumină specifică, unică, inconfundabilă care îl transformă într-un brand. Dar aici vorbim de o devenire organică, o creștere pe datele personale proprii, nu pe rețete universal valabile. Și aici intervine munca de rafinare, față-n față cu participantul, pe care o ador.
În prezentarea cursului se precizează că utilizați metode neconvenționale de training care provoacă limitele de confort ale participanților și forțează identificarea de noi resurse/soluții. Îmi puteți da câteva exemple?
Punând un participant să se prezinte, dar forțându-l să renunțe la gestica proprie și invitând un coleg să preia această sarcină, e o metodă simplă, dar foarte eficientă de a arunca din spate câteva inhibiții, de a lucra la modul foarte „personal” în echipă, de a se vedea oglindit în percepția celuilalt. Renunțând la vorbirea articulată într-un exercițiu de vânzare și încercând să transmiți beneficiile și diferențiatorii produsului, forțează identificarea de resurse noi de expresie dincolo de primul strat, de dezinhibare. Identificarea culorii unui obiect pe care poți doar să-l atingi apelează din nou la resurse dincolo de rațional, la fel și recunoașterea celui ce te-a atins pe umăr fără să întorci privirea. Și mulți participanți descoperă că e perfect posibil să vinzi cosmetice sau să recolectivizezi agricultura folosind versurile unui sonet de Shakespeare.
Cursul îi învață pe participanți adaptabilitate la medii și persoane necunoscute. Sunt managerii români reticenți la a întalni persoane noi și leagă greu relații?
Profilul relațional autohton este dedicat confesiunilor către necunoscuți și exhibării propriilor pulsiuni în spațiul public la o extremă și cocoțarea pe „soclul personal” la cealaltă extremă – dar asta nu înseamnă nicidecum a lega noi relații, nu? De aceea, ne-am gândit să expunem participanții la un set util de reguli de igienă a relațiilor, exerciții de poziționare elegantă, cu umor în situații critice. De aceea, cursul nu îi învață nimic pe participanți. Ei înșiși descoperă. Și asta e cu adevărat valoros!