Gerhard Krennmair: Românii sunt mai orientaţi către viitor
Sunteţi specializat în creşterea performanţei în organizaţii. Puteţi să-mi detaliaţi puţin percepţia dumneavoastră asupra pieţei din România?
Un fost preşedinte american a spus „dacă vei face întotdeauna ce ai făcut mereu, te vei alege mereu cu ce te-ai ales întotdeauna“. Afacerile nu mai cresc automat. Trebuie să investim în organizaţie, în departamentul de vânzări, în departamentul de resurse umane. Acestea sunt motoarele care pot duce afacerea exact acolo unde ar trebui să fie. Nu mai este momentul să aşteptăm să se întâmple ceva. Acum trebuie să îţi conduci activ afacerea. Dacă privim la piaţa din România, despre care am văzut recent că se află în scădere, observăm că guvernul nu investeşte suficient şi încă încearcă să economisească bani. Astfel că principalul furnizor la PIB-ul României este sectorul privat. Din punctul meu de vedere, situaţia va continua până când guvernul va avea bani suficienţi la dispoziţie.
Ştiu că sunteţi şi coach. Puteţi defini termenul de coaching?
Din punctul meu de vedere, cea mai simpla definitie ar fi aceasta:coaching-ul este modalitatea de a scoate ce-i mai bun dintr-un om, pe baza personalităţii şi a caracterului său. Coaching-ul reflectă ceea ce este în interiorul unei persoane, dar este şi o modalitate de a scoate ce este mai bun într-un om.
Aţi luat ore de coaching înainte să deveniţi dumneavoastră coach?
Da, am luat de trei ori, acum 12 sau 13 ani de la un coach din Austria. Aveam nevoie să vorbesc cu o persoană neutră. În urmă cu trei ani şi jumătate, când încă eram General Manager la HP Austria, mi-am dat seama că vreau să am propriul meu business. Am vorbit cu familia şi cu prietenii, care m-au întrebat „Acum? De ce să riști? De ce ai vrea să faci asta?“. Apoi am apelat la un coach foarte faimos din Austria şi am mai luat câteva ore, pentru că trebuia să-mi dau seama ce îmi doresc cu adevărat. Pentru că, pe de o parte, chiar iubeam compania, îmi plăcea job-ul meu, câştigasem suficienţi bani, dar, pe de altă parte, aveam un vis pe care mi-am dorit întotdeauna să îl realizez. Era o situaţie foarte dificilă pentru mine şi m-am decis să am o discuţie cu un coach. Aşa mi-am stabilit priorităţile, astfel că rezultatul pe care îl vezi acum se datorează, într-un fel, acelei etape.
Aţi acumulat multă experienţă în perioada în care aţi lucrat la HP. Să înţeleg că un business în training şi resurse umane l-aţi văzut ca pe un pas următor?
Într-un fel este un pas următor care vine firesc. Dacă ai multă experienţă de business îi poţi ajuta pe ceilalţi să îşi dezvolte afacerile.
Şi cum îşi dau oamenii seama că au nevoie de coaching? Sunt mai deschişi acum decât erau înainte?
Da, cu siguranţă. Eu sunt coach pentru mulţi oameni din ţări diferite şi am constatat că îşi dau seama tot mai mult că au nevoie de cineva să-i ajute. Asta pentru că este o linie foarte fină între momentul în care dai toată energia și livrezi rezultate maxime pentru o companie şi epuizare. Chiar am avut câteva cazuri în care oamenii erau epuizaţi şi i-am ajutat să iasă din situaţiile dificile. Unii dintre ei au reuşit să promoveze jumătate de an mai târziu, deşi fuseseră cu moralul la pământ. Trebuie să livrezi maximum pentru companie, dar în acelaşi timp, trebuie să îţi placă ceea ce faci. De pildă, vânzările sunt cel mai uşor lucru. Ieşi cu un client la masă, te duci la cină sau la prânz, discuţi problemele şi la finalul zilei îi vinzi ceva care îl ajută. Ce poate fi mai satisfăcător decât să ajuţi pe cineva şi să câştigi bani pentru asta. Poţi comunica cu mulţi oameni. Îi poţi învăţa ceva şi, tot timpul, înveți și tu ceva nou. Poţi să vezi şi latura stresantă, în care te gândeşti că nu ţi-ai făcut target-ul pe luna respectivă. Trebuie să-ţi pese, dar nu prea mult. Pentru că dacă pui prea multă presiune pe tine, nu mai eşti relaxat şi asta se va resimţi.
Care este cea mai răspândită problemă pe care o au managerii? Este un anumit punct comun unde ei pierd controlul?
Cea mai comună greşeală este aceea că mulţi manageri fac planuri de business, dar uită să le explice aşa cum ar trebui. Dacă lucrezi într-o organizaţie mică, trebuie să îţi prezinti obiectivele de trei sau patru ori. Cu cât este mai mare organizaţia, cu atât planurile trebuie comunicate mai des. Lipsa de comunicare este cea mai comună. Mulţi manageri gândesc pe tiparul „ţi-am spus, tu trebuie doar să execuţi.“ Dar dacă spui un lucru, nu înseamnă neapărat că cealaltă persoană l-a înţeles. Trebuie să ai strategia potrivită de misiune, viziune şi planuri de business. Un plan bun de afaceri are o singură pagină pe care îl poţi explica oricui, chiar dacă nu este din acelaşi domeniu.
Aţi constatat diferenţe de gândire între managerii din Europa?
Nu neapărat, deoarece ţările din Uniunea Europeană încep să fie tot mai asemănătoare. Totuşi, există anumite diferenţe. De pildă ruşii sunt foarte mândri de ei şi, la început, trebuie să spui „da, şi eu sunt mândru de tine, dar…“. De asemenea, nemţii şi francezii sunt şi ei puţin diferiţi, deoarece sunt foarte orientaţi către procesele de lucru şi structură. Cei din Europa Centrală şi de Est sunt ceva mai creativi, dar nu este o structură comună pe fiecare ţară în parte. Îmi place creativitatea din această parte a continentului. În ţările foste comuniste oamenii au învăţat să se bucure de viaţă la locul de muncă. Într-o persoană există întotdeauna mai multe interese. Unele sunt private, altele sunt publice şi altele sunt legate strict de locul unde lucrează. Există puţin din fiecare în aceste state din fostul bloc comunist, faţă de Germania, unde sunt foarte înclinaţi spre proces şi poate că uneori uită să se bucure mai mult de ce fac. Am văzut mulţi oameni fericiţi aici. Le place să lucreze într-o anumită companie, le place să mişte lucrurile.
Consulteam vinde mai multe produse, deci se poate spune că încă lucraţi în vânzări. Un om care lucrează în vânzări trebuie să aibă un anumit profil?
Da, trebuie să fie neapărat extrovertit. Şi dacă eşti bun în vânzări înseamnă că eşti un om care ştie să asculte, să înţeleagă şi să găsească soluţii valoroase pentru client.
Cum vedeţi piaţa de training din România?
Companiile investesc din ce in ce mai mult în training, deoarece cu cât este mai restrânsă piaţa, cu atât înţeleg mai bine că trebuie să facă ceva diferit. În multe companii există fonduri destinate exclusiv dezvoltării personalului. Este un lucru valabil şi în Spania, şi în România, unde sunt oameni care îşi suflecă mânecile şi fac ceva. Dar mai sunt şi alte state, cum ar fi Austria, unde oamenii se uită mai mult la trecut şi nu progresează cum ar trebui. În România, oamenii sunt mult mai orientaţi către viitor. Cel puţin în aria de management, cu care am eu contact. E suficient să plec din Viena până în Bratislava sau la București şi să-mi dau seama că oamenii sunt mult mai optimişti.
De ce credeţi că se întâmplă acest lucru?
Pentru că până în 1989 totul era diferit. Trăiau într-o societate închisă, pe care nu o puteau influenţa. Acum depinde de ei să facă ceva cu viaţa lor. Aşa că îşi iau soarta în propriile mâini şi nu aşteaptă să facă cineva ceva. Ştiu că dacă nu o fac ei, atunci nimeni nu o va face.