Fă revoluție în propria-ți ”birocrație mentală”

De exemplu, un manager se poate considera pe sine drept un om grijuliu şi sensibil acasă, dar ca pe un tip dur şi de neclintit la serviciu. Aceste două imagini de sine, foarte diferite, pot coexista în mintea lui fiindcă acest manager îşi compartimentează viaţa, creând ceea ce eu numesc “birocraţie mentală”.

Noi toţi ne compartimentăm viaţa, ca mod de organizare, precum şi de gândire. Suntem inundaţi cu atât de multe informaţii, încât adesea ne este mai uşor să clasificăm orice informaţie nouă ca fiind legată de “serviciu”, “casă” sau “familie” – în loc să încercăm să o aplicăm mai multor categorii. În mod similar, ne compartimentăm şi comportamentul şi, în mod inconştient, ne purtăm în moduri diferite atunci când ne aflăm în contexte diferite. Genul acesta de gândire ne permite să ne concentrăm exclusiv pe ceea ce avem de făcut la serviciu, chiar şi atunci când suntem îngrijoraţi de ceva care se întâmplă în viaţa privată.

Problema e că prin compartimentare ne îngustăm modul de gândire, încât nu amestecăm comportamentele sau nu facem conexiuni între diferitele arii ale vieţii noastre. De curând l-am ajutat pe un training manager să conceapă un program de instruire pentru directorii executivi din companie. Am descoperit că a invitat trei experţi diferiţi ca să ţină cursuri despre ceea ce, în esenţă, erau abilităţi de comunicare, iar lucrurile pe care aceştia urmau să le predea se suprapuneau. Mai târziu, managerul de training mi-a explicat că fiecare dintre ei provenea dintr-o disciplină unică (din PR, politică şi mediul universitar), aşa că a presupus că vor avea mesaje diferite. În esenţă, el i-a compartimentat pe experţi.

În alt caz, o femeie manager l-a certat în public pe unul dintre subordonaţii ei, pentru că era demoralizat şi nesigur pe el. Am întrebat-o dacă l-ar trata aşa pe unul din membrii familiei sale. Bineînţeles, a fost îngrozită de o asemenea sugestie, dar apoi a început să îşi dea seama cât de mult îşi compartimentase unele dintre comportamentele interpersonale.

În mod evident, cea mai disfuncţională compartimentare este făcută în mod inconştient. Nu ne comportăm intenţionat în mod diferit în contexte diferite sau nu încercăm să împărţim oamenii pe “sertăraşe”. Numai că vestea proastă este că o facem oricum. Vestea bună este că, dacă putem găsi nişte căi prin care să ne îmbunătăţim flexibilitatea mentală şi să permitem graniţelor dintre compartimente să devină permeabile, o să concepem soluţii mai creative şi o să folosim mai bine informaţiile pe care le avem.

În primul caz, pe care l-am menţionat mai sus, managerul de training le-a cerut în cele din urmă celor trei experţi să creeze împreună un modul integrat de training în comunicare, iar în cel de-al doilea, femeia manager care îşi criticase subordonatul în faţa tuturor a identificat, în interacţiunea ei cu membrii familiei, nişte comportamente pozitive pe care să le poată folosi şi la serviciu.

Există două abordări care ar putea susţine acest gen de “versatilitate în gândire”:

În primul rând, implică-i pe “suspecţii neobişnuiţi” în procesul de rezolvare a problemelor. Reuneşte în mod intenţionat oameni din discipline, niveluri ierarhice sau culturi diferite, care te pot ajuta să identifici posibilele soluţii. Încurajează-i să îşi noteze ideile şi, mai mult, combină-i în moduri unice sau chiar ciudate. În cele din urmă, s-ar putea să începi să vezi, din ceea ce fac ei, oportunităţi care, în mod obişnuit, nu se întrevăd. Managerul de training din exemplul nostru ar fi putut să înceapă prin a aduce o echipă de experţi din discipline diferite ca să facă o şedinţă de brainstorming pe tema “ce ar trebui inclus în programul de training”, iar în acest fel ar fi evitat dublarea încă de la început.

În al doilea rând, gândeşte-te cum anume răspunzi unor probleme similare care apar în contexte diferite. De exemplu, le vorbeşti colegilor tăi despre planurile tale la fel cum faci în faţa prietenilor? Reacţionezi la fel când cineva îţi contestă autoritatea la serviciu, faţă de situaţia când acelaşi lucru ţi se întâmplă ca membru în conducerea unei organizaţii non-profit din comunitatea în care trăieşti? Există diferenţe între felul în care îţi exprimi dezamăgirea acasă faţă de felul în care ţi-o exprimi la birou? Dacă devii conştient de aceste diferenţe, aceasta te poate ajuta să îţi creezi o gamă mai bogată şi mai eficientă de răspunsuri la diferitele situaţii în care te afli.

Noi toţi facem faţă lumii din jurul nostru punând informaţii şi comportamente în compartimente diferite. Numai că “slăbirea” graniţelor dintre aceste compartimente poate fi, adesea, o cale puternică de a găsi soluţii şi a vedea lucrurile duse până la capăt.

(Ron Ashkenas este Managing Partner al companiei Schaffer Consulting şi unul dintre co-autorii cărţilor “The GE Work-Out” – despre cum să implementezi metoda revoluţionară folosită de compania General Electric pentru a scăpa de birocraţie şi a ataca problemele organizaţionale, în modul cel mai rapid – şi “Organizaţia fără graniţe”. Cea mai recentă carte a sa este “Pur şi simplu eficient”).