Ai idee câte probleme declanşezi când eşti un lider prea amabil?
Am văzut acest fenomen întâmplându-se de multe ori. Acum câţiva ani, unul dintre membrii „seniori” ai conducerii companiei mele a angajat pe cineva care nu se potrivea cu jobul şi compania. Oricine ar putea face o greşeală similară, iar soluţia cea mai bună pentru remedierea situaţiei este să te ocupi rapid de problemă. Deşi l-am rugat „să taie legătura”, acest manager a continuat să încerce să facă lucrurile să funcţioneze. Chiar dacă am considerat că instinctul de a-i fi oferit coaching noului angajat este lăudabil, problema a fost că după două luni am fost forţaţi să trecem printr-un proces de tranziţie care a creat multă ranchiună şi care nu ar fi fost necesar. Din această întâmplare reiese o lecţie-cheie pentru orice lider: amabilitatea este utilă numai atunci când este cuplată cu o perspectivă raţională şi cu abilitatea de a lua decizii dificile.
Iată alte câteva scenarii, uşor de recunoscut, în cazul cărora, dacă eşti amabil, nu îţi faci – nici ţie, nici altcuiva – nicio favoare:
Practici amăgeala politicoasă. Ai mai fost în genul acesta de şedinţe de brainstorming: toată lumea încearcă să îi dea de cap unei probleme, iar cineva aflat într-o poziţie de putere avansează o idee ridicolă. În loc să trateze chestiunea cu onestitate, oamenii se încruntă, dau din cap ca nişte marionete trase de sfori şi murmură fără a se angaja într-un comentariu deschis şi direct. Nimeni nu se simte suficient de curajos ca să îi sugereze cu blândeţe motivele pentru care acea idee nu va funcţiona. În cazul companiei mele, respingerea amăgelii politicoase este o parte importantă din modul în care facem afaceri. Când ceva nu e în regulă, ne confruntăm în mod respectuos unii pe ceilalţi, acolo şi atunci, fără întârziere. De ce? Nu este de niciun ajutor să „hrănim” o mentalitate de genul „toată-lumea-capătă-câte-un-trofeu”: ca să primeşti nişte onoruri, trebuie să le meriţi.
Te codeşti să le spui lucrurilor pe nume. Uneori, un nou angajat pur şi simplu nu se potriveşte într-un anumit rol şi nici măcar nu se descurcă acceptabil. S-ar putea să ţi se pară că e mai uşor să îl menţii în acea poziţie, în loc să fii hotărât în privinţa nepotrivirii, dar încearcă să rezişti tentaţiei de a prelungi confruntarea sau de a aştepta să vezi dacă nu cumva lucrurile se îmbunătăţesc totuşi pe parcurs. Îi faci acelui om un deserviciu mai mare dacă îl laşi să se zbată şi să înainteze cu greu, mai ales atunci când este clar că, pur şi simplu, nu este potrivit şi nu va avea succes.
Fii blând şi comunică în mod clar, dar nu fii „drăguţ”. Tratează chestiunea „chirurgical”. Fă o tăietură precisă şi curată. Ajut-o pe acea persoană să facă tranziţia către un loc în care să se poată descurca mai bine şi să aibă succes. Faptul că tratezi problemele imediat ce apar este spre binele culturii şi productivităţii din compania ta – în timp, vei atrage nişte angajaţi cu valori şi convingeri similare.
Devii „un ştergător de picioare”. Atunci când eşti mult prea amabil – cu furnizorii care nu sunt în stare să livreze la timp, cu colegii care nu-şi fac partea lor de treabă, cu clienţii care refuză să plătească – ceea ce faci, de fapt, este să îi laşi pe ceilalţi să profite de tine şi de afacerea ta. Atunci când eşti exagerat de generos cu permisiunile pe care le acorzi celorlalţi, creezi o atmosferă fertilă pentru răspândirea dispreţului. Imaginează-ţi reacţiile angajaţilor tăi care sunt cei mai talentaţi, concentraţi şi motivaţi, în timp ce privesc cum colegii lor mediocri sunt „păsuiţi” la nesfârşit. Încep să se acumuleze furia şi resentimentele, moralul oamenilor se prăbuşeşte, iar numărul angajaţilor care pleacă din companie începe să crească. Gândeşte-te cum vor reacţiona clienţii tăi loiali când vor vedea ce uşor le este altora să profite de serviciile tale. Reputaţia ta va avea, cu siguranţă, de suferit.
Aceste probleme devin din ce în ce mai dificil de rezolvat, pe măsură ce încep să se adune. Nu trebuie să fii sever ca să fii respectat, dar trebuie să impui şi să menţii anumite standarde în organizaţia ta – şi trebuie să fii ferm când le ceri oamenilor să le îndeplinească. Faptul că stabileşti nişte reguli te va ajuta atunci când va fi necesară o acţiune decisivă: nu o să mai amâni, nu o să mai eziţi şi nu o să mai stai să dezbaţi ca să îţi dai seama ce trebuie să faci.
Pici la testul introspecţiei. Eşti cumva prea amabil cu tine însuţi? Introspecţia este un instrument de leadership puternic, dar uităm adesea să o utilizăm. Atunci când te întrebi care sunt comportamentele care vă trag înapoi, pe tine şi echipa ta, vei putea să-ţi recalibrezi stilul de leadership, astfel încât să devină mai bun. Atunci când le dai angajaţilor libertatea de a-ţi spune adevăruri dure fără să le fie teamă de repercursiuni, te vei expune unor perspective valoroase şi vei face un pas gigantic înainte pe calea maturizării tale ca lider.
Bineînţeles, lucrul acesta nu înseamnă că managerii „au mână liberă” să fie lipsiţi de respect, plini de cruzime sau să fie nişte tirani la locul de muncă. Este o diferenţă de la cer la pământ între a fi un lider eficient cu aşteptări ridicate şi a fi nevoit să te ocupi mereu de problemele nerezolvate cauzate de managementul tău gen Milquetoast, personaj timid din serialul de benzi desenate „The Timid Soul” – creat de desenatorul american Harold Webster – al cărui nume, Milketoast, a ajuns să fie folosit drept poreclă pentru orice persoană sfioasă, blajină şi, în general, nonasertivă. Nu fă confuzie între comportamentul plin de amabilitate – sau faptul că eşti un om plăcut de ceilalţi – şi cel necesar pentru a fi un lider bun.
Michael Fertik este un antreprenor care a lansat succesiv mai multe companii bazate pe Internet şi un CEO cu experienţă în tehnologie şi în domeniul juridic. El a înfiinţat, în 2006, Reputation.com, o platformă pentru servicii de management al reputaţiei din mediul online.