Sunt un manager performant… care tocmai şi-a pierdut jobul

Şi iată-mă-s, brand new unemployed, în piaţa muncii. Sunt ani de când nu mi-am refăcut CV-ul şi nu am aplicat la vreun job. Fie mă căutau alţii, fie compania mă promova. Eu şi piaţa muncii aproape nu ne cunoaştem. Ea nu ştie ce valorez eu, eu nu ştiu cât valorez în ea.

Cu siguranţă însă, îmi voi stabili un deadline precis şi SMART, ca la carte, pentru a-mi regăsi un job. Nu poate dura mai mult de 3 luni…

Voi profita de ocazie să-i demonstrez fostului meu şef că pot mai mult. Voi căuta un post mai bun, într-o companie cel puţin la fel de bună, pe un salariu şi beneficii mai mari.

Dar oare unde să le găsesc?

Pe măsură ce trec lunile, înţeleg că piaţa şi salariile stagnează (cel mai optimist scenariu) şi că nu e nicicum vremea pentru măriri salariale încă de la angajare. Ca să nu mai pomenesc despre reticenţa unora faţă de managerii liberi de contract.

…spicuiesc din jurnalul nescris al unui manager de top, universal prin comportament, aflat în căutarea unui loc de muncă. Este scenariul clasic de ruptură în proiectul profesional, un proiect clădit în ani de efort, presiune şi implicare. Pierderea locului de muncă nu se întâmplă doar ALTORA, celor slab pregătiţi sau cu o personalitate dificilă; se poate ivi în orice carieră managerială.

Un manager performant, cunoscut în industria din care provine, se poate bucura de sprijinul reţelei sale informale de actuali şi foşti colegi, recrutori, concurenţi, prieteni… Cu condiţia să-şi dorească să-i activeze, fără să se teamă că-şi arată proaspăta vulnerabilitate şi că, astfel, vecinul de reţea (Linked-in) va afla că are nevoie de sprijin.

Una dintre primele acţiuni este refacerea CV-ului, iar aici nu lipsesc nici sfaturile profesioniste, nici modelele. Prioritatea este obţinerea unui interviu, nu a jobului în sine. CV-ul trebuie să spună destul, dar niciodată tot. Fiind oglinda candidatului, se văd în câteva secunde indicii despre spiritul de sinteză, orientarea către rezultat, atenţia la corectitudinea gramaticală şi chiar o doză de creativitate.

Cel mai dificil va fi însă modul în care-şi va structura demersul de căutare. Cu tot pachetul compensatoriu primit (şi, uneori, cifrele generoase permit o „mică” vacanţă de 6 luni ori 1 an), nu e vreme de ezitări şi amânări. Mai ales dacă, în sinea sa, managerul nostru performant şi-a stabilit un deadline ambiţios de 3 luni pentru a-şi găsi un nou job pe măsură. Pe cât de ambiţios e planul, pe atât de nerealistă abordarea! În poziţii manageriale, procesele de selecţie sunt lungi, interlocutorii, multipli: recrutori interni/externi, manageri superiori locali şi/sau din grup. Cu toţii au propriul calendar, iar managerul nostru este adesea doar unul dintre candidaţii valoroși care bat la uşă.

Nu suntem egali în faţa căutării unui nou loc de muncă.

Comportamentul predictiv pentru eşec în căutare variază între:

„Aplic-pentru-orice-post”

Lipsa de ţintă în căutare este sursă de epuizare şi demoralizare: sunt senior, dar aplic pe poziţii de junior; am experienţă în marketing, dar aplic şi pe poziţii în vânzări; sunt manager intermediar, dar aplic pe poziţii de director general (şi invers). Mă mir apoi că nu mă cheamă nimeni la interviu. Îmi pierd direcţia şi nu izbândesc.

„Niciun-post-nu-e-suficient-de-bun-pentru-mine”

Candidatul refuză angajatorul. Uneori, managerul şi-a construit în timp o imagine foarte bună despre sine, poate prin prisma orgoliului propriu sau poate recompensele primite în companie i-au asigurat confortul. Postura căutătorului de loc de muncă solicită un minimum de flexibilitate, pentru a acorda „cererea” şi „oferta”. Chiar în confort financiar fiind, oportunităţile bune nu sunt atât de multe şi merită explorate măcar, înainte de a le refuza din start.

„Obţin-interviuri-dar-nu-reuşesc-să-mă-angajez”

Candidatul participă la interviuri, dar nu performează. Piaţa înregistrează un dinamism rezonabil în principalele oraşe, mai ales în vânzări, marketing, financiar, logistică, industrial, dar există concurență pe posturile disponibile. Ar fi necesară o analiză a modului în care vorbeşte despre vechiul angajator, a exemplelor oferite pentru a-şi demonstra experienţa, cum se prezintă pe sine, profesional și personal. În apărarea candidatului, pe o piaţă dominată exclusiv de tineri, senioritatea din buletin agravează fenomenul.

Comportamentul predictiv pentru succes este sau ar trebui să fie:

„Sunt-un-explorator-flexibil-şi-ştiu-ce-caut”

Candidatul are abordarea potrivită. Şi-a construit un plan realist, bazat atât pe propria experienţă, cât şi pe ce oferă piaţa în acel moment. Observă piaţa cu reală curiozitate. Aplică dacă are sens în bună măsură pentru sine şi, potenţial, pentru angajator. Se pregăteşte pentru interviu, astfel încât să dea maximum de performanţă posibil.

Întâlnim, mai rar, ce-i drept, căutători de loc de muncă structuraţi, disciplinaţi. Aceştia îşi stabilesc un program zilnic de identificare de noi oportunităţi, aşa cum merg la sală de exemplu. Sunt riguroşi şi bine antrenaţi; îşi analizează propria prestaţie la interviu. Pe lângă TIMP, au FOCUS în căutare: pe principiul cercurilor concentrice, identifică direcţii de căutare, aplică la post sau spontan, dar mereu concentrându-se pe obiectivul final.

Despre aceşti candidaţi, numai de bine, au toate şansele să găsească un post pe măsură.

Raluca Pârvu este Business Manager Bpi Group