De la management operational la strategie: Cel mai mare client al nostru este nemultumit de noi. Fa ceva!
- "Cel mai mare client al nostru este nemultumit de noi. Fa ceva!”
- "O organizatie straina este interesata sa faca un joint venture cu noi. Ce ar trebui sa facem?”
- "Un competitor ne-a luat locul cu noul produs pe care l-a lansat. Noi ce facem?”
Multi dintre managerii cu care lucrez ca si coach, sunt orientati catre actiune, catre reactie. Sunt operationali, desi mare lor majoritate au pozitii strategice.
Ei reactioneaza la tot ceea ce se intampla in jurul lor, iar acest volum de munca nu are un impact foarte mare in reusita sau in atingerea obiectivelor propuse. Care este motivul? Dinamica pietei este in crestere, volumul de informatie si actiune din partea celorlalti jucatori de pe piata este de asemenea in crestere. Ai nevoie sa fii tot timpul “in priza” pentru a surprinde tot ceea ce se intampla in jurul tau si a reactiona adecvat. Nu stiu cum va suna voua aceste idei, dar mie imi suna a oboseala si epuizare. Si sunt sisteme care functioneaza asa fara intrerupere.
Intr-un fel, acest stil foarte activ, este de fapt pasiv.
Pasivitatea este o strategie de ocolire a rezolvarii unor probleme, care se manifesta prin faptul ca individul evita sa isi puna intrebarile potrivite sau sa actioneze intr-un sens constructiv, fara sa para ca o face.
O schimbare in acest tipar reactiv poate fi adusa prin reflectie. Un lider care gandeste pe termen lung, fiind receptiv la ceea ce se intampla in jurul sau, poate crea un mediu de invatare in organizatie sau in echipa. Un mediu de invatare in care cu totii sunt atenti la dinamica pietii, in care se intreaba frecvent “cum ar fi daca?” sau “ce se intampla mai departe?” sau”cum putem sa facem diferit?” Un mediu in care isi aloca timp si spatiu pentru a genera idei si procese noi dar si sens in tot ceea ce intreprind.
O problema rezolvata cu adevarat dispare pentru totdeauna, ceea ce ii lasa pe multi descumpaniti. Ii lasa fata in fata cu ei insisi, cu intrebarile despre sens, rezultate, impact. Ca urmare, problemele sunt utile in masura in care ne ofera o preocupare, un job cu norma intreaga.
Am lucrat cu un director dintr-o organizatie din industria farmaceutica, care conduce de cativa ani filiala din Romania. Ne-am cunoscut in acest context de reactie la ceea ce se intampla pe piata si in interiorul organizatiei. Adica directorul general si ceilalti manageri din organizatie erau foarte operationali.
Cea mai mare parte a timpului lor era ocupata cu crizele si probleme care apareau una dupa alta, in fiecare zi. Era multa agitatie, din momentul in care intrai pe usa, puteai sa simti graba, presiunea si intr-un fel, haosul.
Directorul respectiv a devenit pe parcurs constient de lipsa sensului – initial spunand ca asta este compania, nu are viziune si strategie nici la nivel mondial si nu vedea de ce l-ar ajuta sa aiba la nivel local. Ca apoi sa se gandeasca ca pot face mai mult decat sa aduca profit actionarilor, ca pot aduce valoare clientilor lor, ca pot influenta calitatea actului medical….Au inceput sa impartaseasca aceste idei si cu echipa lui si impreuna le-au dezvoltat. Le-au pus pe hartie, au gasit indicatori de succes si le-au implementat. Au inceput sa munceasca dupa cateva reguli simple, cu directie, cu momente de reflectie si monitorizare a drumului pe care il parcurg impreuna.
_________________________________________________________________