Crezi în tine sau ești ocupat să te plângi?

Zilele trecute am participat la meeting-ul săptămânal al unui manager cu o reputație destul de „serioasă” de pesimist. Eram după întâlnirile față în față pe care le avusesem cu echipa lui și, șapte din opt persoane mi-au spus, sub o formă sau alta, cât de negativist este managerul lor. I-am observat modul de expunere a ideilor, precum și feedback-ul avut față de echipă și, cred că de cel puțin zece ori, a folosit cuvântul „catastrofă”: piața este catastrofă, situațiile erau catastrofale, un coleg din alt departament era o catastrofă șamd. Am discutat despre stereotipia lui și, evident, la prima „confruntare” a negat. Continuând sesiunea noastră de executive coaching am mai avut ocazia de câteva ori să îl aud spunând „catastrofă”, așa că, de fiecare dată, l-am rugat să îmi explice ce înseamnă în acel context. Evident, situația era departe de a fi catastrofală și împreună am putut găsi alte cuvinte, „mai pozitive”, pentru a descrie ceea ce se întâmplase!

Sunt sigură că auziți și voi în jurul vostru, poate mai mult ca oricând în ultimii ani, conversații de genul:

• „sunt stresat/ obosit/ nemulțumit/ supraîncărcat…”
• „toți sunt incompetenți/ iau banii degeaba/ sunt slab pregătiți…”
• „este o piață dificilă/ proiect dificil/ situație grea…”
• „asta nu o să funcționeze niciodată/ este o idee proastă/ n-o să câștigăm clientul ăsta…”

De cele mai multe ori suntem prea puțin conștienți de aceste stereotipii și de influența pe care o avem asupra celorlalți, asupra brand-ului personal, dar și asupra noastră, încărcându-ne cu o energie negativă pe zi ce trece și alimentând, în fond, această stare. Ce-i de făcut?

1. Identifică și conștientizează propriile stereotipii.

Care sunt cuvintele sau frazele ce se repetă în conversațiile tale cu ceilalți sau cu tine însuți? Poți chiar să notezi pentru a observa mai bine ceea ce se repetă.

2. Conștientizează impactul pe care îl are asupra ta și asupra celorlalți.

Dacă ești manager, cuvintele tale cântăresc mai mult decât ale celorlalți. De ce? Pentru că ele „setează” tonul conversației în echipa ta. Tu ce inițiezi? Critică? Cinism? Energie? Optimism? Poți fi un model pentru ceilalți și atunci este bine să știi dacă ceea ce spui este în concordanță cu ceea ce faci, precum și cu propriile valori. Poate de mult te-ai îndepărtat de ele, prin tonul morocănos și pesimist pe care îl ai în ultimul timp…

3. Exact așa este realitatea sau exagerezi?

Cât de exacte sunt stereotipiile tale? Faci din țânțar, armăsar? Ce parte a paharului vezi? Doar ceilalți sunt de vină? Doar clienții tăi sunt nemulțumiți? Este extrem de important să fim obiectivi și să exprimăm cât mai bine realitatea pentru a face exact schimbările ce sunt necesare. Altfel, ne putem învârti din scuză în scuză și așa ajungem pe calea spre „dead end”!

4. Cum ai putea formula diferit?

Dacă îți propui să fii atent la ceea ce spui vei reuși de fiecare dată să prinzi momentul în care pici în stereotipie și poți, conștient, să reformulezi propoziția înainte de a o spune așa cum obișnuiai: în cuvinte pline de negativism, ironie, cinism etc.

Se spune că „suntem ceea ce gândim”. Eu am observat, lucrând cu manageri și echipele lor, cum echipa este „ceea ce spunem noi”. Noi setăm tonul, ca un dirijor, iar melodia se aude în conformitate cu ceea ce noi inițiem.

Tu ce îți spui cel mai des? Folosești mai mult cuvinte pozitive sau negative? Crezi în tine și echipa ta sau ești ocupat să te plângi? Cuvintele lasă urme, chiar dacă zboară, iar urma aceasta ne va urmări tot pe noi…

Dana Burghel – Work–Life Balance Coach

Oblio Learning – authentically different