Prof. dr. Vladimir PASTI: Ultima Inegalitate
Sursa foto: pixabay.com
Cover Story: ”Femeia – lider, dincolo de mit și aparențe”
*******************************************************************
Despre ideologia patriarhală, dubla zi de muncă, asumare și nevoia de putere
”Este mai comod să fii bărbat decât femeie în societatea contemporană, ca în orice altă societate de oriunde și de oricând”.
Afirmația îi aparține lui Vladimir Pasti, profesor universitar doctor, director al Departamentului de Sociologie al Facultății de Științe Politice SNSPA. Cercetător științific, sociolog și politolog, fost consilier prezidențial, parlamentar și guvernamental, fost ziarist, editorialist și director al unor institute de cercetare și sondare a opiniei publice, Vladimir Pasti este și autorul uneia dintre cele mai vândute cărți ce tratează problema discriminării de gen, „Ultima inegalitate. Relaţiile de gen în România”. Cartea este bazată pe date concrete, citate din Anuarele Statistice și lucrări de specialitate, și analizează, într-un mod combativ, fenomenul denumit ”PATRIARHAT”.
”Inegalitatea de gen este cu adevărat ultima inegalitate. Ne-am obișnuit să punem pe locul întâi rasismul, apoi șovinismul, intoleranța religioasă, dar indiferent de grupul care suferă discriminări – rasial, etnic, religios – femeile din interiorul grupului discriminat sau chiar a celui discriminant sunt tratate, explicit sau implicit, ca inferioare, ca mai puțin importante, pentru că sunt femei. Oricât progresează politicile antirasiste sau antișovine, rămâne mereu o ultimă redută, o ultimă frontieră – sexismul cu forma sa patriarhală de putere”, scrie în prefața volumului Mihaela Miroiu, de asemenea profesor universitar la SNSPA, inițiatoarea primelor cursuri de teorii feministe și a primului masterat de studii de gen din România.
Conform ei, prin politicile inițiate în ani, frontiera inegalității a fost doar mutată ca să mai atenueze din inegalități. Dar ea nu este abolită. Relația inegală de putere ”rămâne acolo”.
De ce e mai comod să fii bărbat?
”Ca bărbat, veniturile sunt mai mari, muncești mai puțin în gospodărie, ai poziție privilegiată în familie, ai mai puține responsabilități față de familie, în special față de copii, ești mai bine văzut și apreciat în societate, ai mai mult timp liber, ești mai prezent în viața publică, te poți ocupa de politică și poți participa la deciziile referitoare la ce se întâmplă în societate în mai mare măsură decât femeile și, mai ales, ești deservit de femei”.
Așa își începea cartea, la începutul anilor 2000, Vladimir Pasti. Care dintre aceste afirmații mai sunt valabile astăzi? ”Toate! Iar lista nu este câtuși de puțin exhaustivă, ci doar ilustratorie”, a fost răspunsul categoric, dat de autor la 17 ani distanță: ”Aș vrea doar să atrag atenția asupra a două aspecte. Primul și cel mai important este că toate aceste afirmații făcute acum aproape două decenii erau o realitate empirică incontestabilă în acea vreme. Acum constat – și poate constata oricine – că această realitate empirică nu s-a modificat în cei 17 ani care au trecut până în prezent. Mai mult, nu există prea multe șanse ca ea să se modifice într-un viitor previzibil al societății românești, de vreme ce aceasta este angrenată – măcar declarativ – pe un traseu de convergență cu societățile capitaliste dezvoltate ale Europei. Iar acolo situația este aceeași, poate chiar mai «convenabilă» pentru bărbați decât în societatea românească”.
Motivul? În acele societăți ale “bunăstării generale”, statul, economia și societatea civilă au preluat un mare număr de responsabilități și activități gospodărești care reveneau familiei în ceea ce privește creșterea, educarea și profesionalizarea copiilor, eliberând și mai mult bărbații și aducând femeile într-o poziție de mai mare funcționalitate pentru economie, lărgind substanțial piața bunurilor și serviciilor destinate muncii în gospodărie.
Totuși, a subliniat Vladimir Pasti, ”eu am afirmat, și atunci, și acum, că este mai convenabil să fii bărbat, dar nu am făcut nicio judecată de valoare referitoare a această stare de fapt. Și nu am adoptat nicio poziție ideologică față de această realitate. De regulă, mișcările feministe adoptă o ideologie al cărui sistem de valori consideră o astfel de inegalitate în distribuția socială a responsabilităților față de familie ca fiind rea și dezvoltă doctrine menite să o corecteze pentru a asigura egalitatea de gen. Aceleași ideologii feministe consideră cea de a doua inegalitate legată de poziționarea superioară a bărbaților în viața publică ca fiind tot o inegalitate rea, care trebuie și ea desființată. Trebuie este un predicat normativ, definitoriu pentru ideologii și susținut de sistemele de valori care sunt la alegerea oricui interpretează o realitate socială. El nu există în cercetarea științifică. Iar cartea este prezentarea rezultatelor unei cercetări științifice referitoare la realitatea empirică a diferențelor de gen – diferențe sociale asociate diferenței biologice de sex – din societatea românească”.
”Principala schimbare din anii 2000 a fost mai degrabă în dezavantajul femeilor”
Schimbări au avut loc, desigur, apreciază Vladimir Pasti, dar ele nu au fost decisive.
De fapt, principala schimbare din anii 2000 a fost mai degrabă în dezavantajul femeilor, subliniază el. Concret, în anii 90 ai secolului trecut, privatizarea industriei socialiste a condus la închiderea sau restrângerea activității unui mare număr de companii care angajau cu prioritate bărbați cărora le asigurau venituri ridicate – din industriile extractive, metalurgie, siderurgie, construcții de mașini, alte industrii manufacturiere, construcții, transport etc. – dar mai lent în industriile care angajau cu prioritate femei – textile, servicii, comerț, educație, sănătate, finanțe, bănci etc. În multe comunități și chiar regiuni femeile începuseră să devină principala sursă de venituri din gospodărie, în vreme ce bărbații – trecuți în șomaj – experimentau situația dezavantajoasă de a fi doar simpli dependenți economico-financiari ai familiei. Această situație, care a generat o multitudine de efecte sociale profunde și diverse, ce au condus până la scăderea speranței de viață pentru bărbați, a încetat la începutul secolului al XXI-lea. Ca urmare a integrării treptate în Uniunea Europeană, societatea românească și-a putut exporta în țările dezoltate ale UE surplusul de forță de muncă, mai ales masculină. Ceea ce a condus din nou la creșterea veniturilor bărbaților și a rolului lor economic în familie. Căci și în toate țările UE salariile bărbaților sunt mai mari decât ale femeilor.
”În România de astăzi, puterea economico-financiară a bărbaților și statusul social mediu al acestora continuă să fie superioare celor ale femeilor, iar ideologiile cotidiene dominante legitimează ipocrit această stare de fapt printr-o sofisticată combinație de argumentații economice, sociale, biologice chiar”, a explicat sociologul.
”Bărbații vor accepta subordonarea nu femeii, ci funcției”
Parlamentul European s-a declarat dintotdeauna un apărător fervent al principiului egalității dintre bărbați și femei. Cum au reușit să schimbe directivele europene, condiția femeii în România? ”Le putem integra în categoria inutile, dar, de fapt, ele fac parte din ilustrările utilizate de ideologiile patriarhale pentru a argumenta menținerea inegalităților de gen”, a spus categoric sociologul, care a venit și cu argumente care să susțină răspunsul. De exemplu, a explicat el, prima femeie-faraon din Egiptul antic a domnit acum vreo 3800 de ani, iar unele zeități antice din bazinul mediteranean erau deservite de preotese și nu de preoți. Și ce dacă? Au devenit prin aceasta societăție respective mai puțin patriarhale? În Evul mediu târziu, Rusia a fost condusă vreme de peste 30 de ani de o femeie- țarina Ecaterina a II. A influențat asta relațiile de gen din societatea rusească a vremii? Absolut deloc. În toate cele trei Țări române proprietarii moșiilor erau adesea femei și nu bărbați. Femei în fața cărora bărbații satelor deținute de ele stăteau în genunchi și cărora le îndeplineau deciziile. Și ce dacă? A schimbat asta relația dintre țăran și nevasta sa? Deloc. Astăzi nu mai avem moșierese, ci femei care conduc corporații capitaliste, femei prim-ministru sau șefe de stat, femei ministru etc. Faptul că într-o organizație oarecare – de la un stat sau o comunitate, la orice organizație economică, socială, culturală, științifică etc. – sunt la conducere femei nu are nicio semnificație pentru status-ul femeilor în societatea reală. Și nici nu înseamnă că acel stat, comunitate, sau organizație birocratică va dezvolta o cultură feministă, sau politici feministe. ”Bărbații din acele societăți vor accepta subordonarea nu femeii, ci funcției. Indiferent de cine este ea ocupată. Poate fi o femeie sau un bărbat, un nebun sau un geniu, un copil sau un bătrân, sau mai nou un computer. Cât privește legile și directivele europene, să nu uităm că ele sunt doar foi de hârtie scrisă și valorează exact cât valorează hârtia pe care sunt tipărite. Ele exprimă voința și valorile legiuitorului, dar au slab legătură cu realitatea socială. Relațiile de gen sunt relații de putere și ele se mențin așa cum sunt din cauza unor realități sociale profunde, existente în societate în orice moment. Astăzi ca și cu secole mai devreme”, a afirmat Pasti.
Caracteristicile personale sunt anihilate de regulile birocrației
Pe de altă parte însă, nu de puține ori în viața politică, tocmai pentru a respecta aceste directive, se creează senzația unei discriminări pozitive. ”Eu contest importanța prezenței unui număr oricât de mare de femei în viața politică/publică. Nu pentru că eu aș crede că femeile nu pot face politică la fel de bine ca bărbații – evidența empirică dovedește că nu este nicio diferență – ci pentru că ocuparea unor funcții într-o birocrație nu feminizează activitatea acelei birocrații în niciun fel”, e ferm Vladimir Pasti. De altfel, el contestă și ideea că femeile sunt insuficient “integrate” în societate și abia urmează să fie, prin politici de discriminare pozitivă conduse prin acțiuni ale statului: ”Este o prostie la nivelul ideologiilor cotidiene și un non-sens în cercetarea științifică. O societate în care femeile nu sunt integrate dispare în cel mult trei decenii, pentru că este în imposibiltatea de a-și reproduce populația”.
Practic, susține mai departe, totul depinde de ceea ce alegem. Alegem să avem mai multe femei în viața politică, sau în poziții de conducere în organizațiile de tot felul? Atunci sunt necesare politici de discriminare pozitivă pentru femei. Asta deoarece vreme de secole bărbații au fost socializați, educați și antrenați să participe la viața publică și la cea politică și să exercite funcții de conducere, în vreme ce femeile nu. Dimpotrivă, femeile au fost educate și pregătite să se ocupe de familie și să-și slujească soții. Iar această diferență se perpetuează și în zilele noastre. Invers, adică alegem ca în viața socială publică, în politică și în management să nu conteze cine anume ocupă o poziție, pentru că, organizați birocratic, caracteristicile personale sunt anihilate de regulile birocrației și oricine, indiferent de personalitatea sa, sau de gen, etnie, religie, limbă maternă etc. va face nu ceva care-i este specific, ci ceea ce îi indică fișa postului? Atunci discriminarea pozitivă este nu numai inutilă, ci și păguboasă.
Dubla zi de muncă – femei vs bărbați
Într-o anumită etapă de dezvoltare a societăților, diviziunea muncii în familie era descrisă de stereotipul “femeia la cratiță”, i-am spus profesorului Pasti. ”De fapt, cea mai mare parte a istoriei omenirii este dominată de relația familială în care femeile generațiilor adulte sunt responsabile de hrănirea membrilor familiei, dar și de cele mai multe dintre treburile din gospodărie – de la curățenie și până la întreținerea locuinței, de la educarea copiilor și până la îngrijirea bătrânilor și bolnavilor. E adevărat că o mare parte din muncile pe care era nevoită să le execute în societatea tradiționale au fost fie eliminate (prin preluarea lor de către stat, sau prin modificarea stilului de viață ca urmare a dezvoltării societăților industriale și a serviciilor oferite de piață), fie mult ușurate. Toate acestea pentru a putea asigura participarea femeilor pe piața forței de muncă salariate, a cărei expansiune este o condiție a existenței capitalismului ca tip de economie și societate”, a răspuns el.
Iar cu asta ajungem la miezul problemei care, oricât ar părea de ciudat, ”nu are nicio legătură cu dezvoltarea capitalistă”, a atenționat. Pentru că, de fapt, este fix problema principală a relațiilor de gen. Iar ea pornește de la faptul că femeile fie își asumă, fie le este atribuită social și cultural responsabilitatea privind viața de familie sub toate aspectele ei. În cele mai multe ideologii feministe, susține Pasti, atribuirea acestei responsabilități este considerată a fi din capul locului principala formă de existență a patriarhatului, pe care aceste ideologii îl condamnă ca formă de exploatare a femeilor de către bărbați. Iar cea mai importantă consecință a acestei atribuiri este considerată a fi dominarea vieții publice, a politicii și a managementului social și economic de către bărbați. ”Raționamentul este simplist și prin aceasta convingător: menținând femeile ocupate cu responsabilitățile lor față de familie, bărbații, eliberați de acestea, domină societatea și statul și folosesc această dominație pentru a menține femeile la cratiță. Adică ocupate de familie și gospodărie și fără a mai avea timpul și energia necesare de a participa la marile probleme ale vieții sociale. Majoritatea programelor politice feministe au ca obiectiv să modifice această diviziune a responsabilităților transferând o parte dintre responsabilitățile vieții de familie către bărbați. În contrapondere, avem o realitate empirică care dovedește că invers decât în premisele paradigmatice ale ideologiilor și doctrinelor feministe, majoritatea femeilor – cel puțin în România, dar nu numai – nu-și doresc câtuși de puțin să piardă această responsabilitate. Este vorba pur și simplu de o problemă de distribuție a puterii”, consideră sociologul.
Nevoia de putere – femei vs bărbați
Puse să aleagă între puterea dominantă în relațiile de familie și creșterea puterii lor în societate, a continuat el, majoritatea femeilor preferă deținerea puterii în familie renunțând la creșterea puterii lor în societate: ”O astfel de alegere a femeilor în ideologiile feministe apare drept o manipulare ideologică a femeilor de către bărbați, dar mie îmi apare ca o alegere rațională și firească. Căci responsabilitatea pentru problemele familiei nu înseamnă doar mai multă muncă pentru femei, deși înseamnă și asta. În paralel însă înseamnă și mai multe decizii și o mai mare autoritate a femeii asupra micului grup familial. Sigur, tați singuri plimbă sau/supraveghează copiii familiei în parcuri etc. Dar când, unde și cum să o facă sunt decizii care aparțin mamei. Familia modernă și contemporană nu doar eliberează femeile de timpul de muncă din gospodărie pentru a-l transforma în timp de muncă salariată, ci o eliberează și de o parte a timpului de muncă prin transferul unor munci către bărbații din familie. Fără a reduce însă puterea de decizie și autoritatea femeii în familie și gospodărie. Dimpotrivă – o amplifică, deoarece aduce bărbații din familie într-o poziție clară de subordonați, care execută deciziile deținătorului de putere, care este întotdeauna o femeie”.
Invers, puterea în societate și în stat aparține cu prioritate bărbaților, dar în niciun caz tuturor bărbaților, ci doar unei elite restrânse, care nu cuprinde niciodată mai mult de 10-15% din totalul societății. Restul bărbaților au în societățile contemporane cam tot aceeași putere ca și orice femeie care decide că dorește să facă parte din electorat.
Articol preluat din numărul 265, martie 2020 – GRATUIT în ediție digitală – al Revistei CARIERE. Pentru alte detalii legate de abonare, click aici.