Râzi, fă-ți prieteni, nu face compromisuri la somn, începe ziua cu calm, așază-te cu capul în jos!
Dr. Gayatri Devi este neurolog, director al New York Memory Services și profesoară asociată la Școala de medicină a Universității din New York, dar este și nepoata unui indian care devine modelul său de viață prin felul în care îmbină calmul cu rezultatele unei vieți pline de responsabilitate și succes. Pe el îl vede în copilărie începându-și ziua fără grabă, la ora cinci, așezat într-un balansoar și citindu-și ziarul, apoi plimbându-se pentru o jumătate de oră – o modalitate de a gândi, într-un ritm lent impus înainte ca orele agitate ale zilei să înceapă cu adevărat. Era directorul companiei regionale de telefonie, cu mii de angajați, dar reușea să nu se lase copleșit de responsabilități și griji.
Dr. Gayatri Devi ține să precizeze că atingerea stării de calm nu înseamnă a scăpa de stres, ci doar a învăța să-l administrezi. „Calmul este un sentiment de autocontrol interior, care ne permite să funcționăm la capacitatea maximă a tuturor abilităților noastre. E starea ideală a creierului, susținută de un corp aliat întrutotul cu acest creier hotărât, ceea ce ne permite să ne valorificăm puterile cognitive, menținând, în același timp, un echilibru perfect cu emoțiile noastre.”
Tehnologia, schimbările rapide din societate, fluxul prea mare de informații cu care ne confruntăm, abundența de alegeri pe care suntem puși să le facem, dead-line-urile – toate cresc nivelul de vigilență de care trebuie să dăm dovadă și dacă nu reușim totuși să ne calmăm riscăm să devenim anxioși, depresivi, insomniaci, să dezvoltăm probleme precum durerile de cap și musculare, afecțiuni ale inimii și așa mai departe. Avem nevoie să fim într-o stare alertă, vigilentă, dar dacă ni se întâmplă prea des, „uităm” să ieșim din această stare și ajungem să nu mai dormim noaptea, să fim tensionați și țâfnoși. Ba chiar mai rău. „Când nu ne activăm mecanismul parasimpatic de liniștire a corpului, sistemul nostru de fugă ne determină să sucombăm din cauza unor atacuri de cord sau comoții cerebrale, chiar dacă ne ajută să ne respectăm termenele-limită care ni se impun zilnic.”
Neurologul Gayatri Devi dă detalii despre cum funcționează creierul și cum este structurat, ce funcții au lobii frontali și creierul mijlociu și propune o abordare a autoliniștirii care merge dinspre corp spre minte. „Un corp liniștit înseamnă o minte liniștită. Nu invers, cum cred majoritatea oamenilor.”
Pornind de la exemplele unor pacienți care sufereau de migrene, dureri musculare sau anxietate, autoarea subliniază că în cultura occidentală hărnicia, nu relaxarea ne sunt cultivate din copilărie și treptat începem să considerăm că relaxarea este ceva „rău”, devenim dependenți de muncă, ba chiar ajungem să ne simțim vinovați atunci când ne permitem să nu facem ceva anume. „Această teamă îi hărțuiește pe mulți oameni de succes. Îndoctrinați în cultura acțiunii, ei își fac griji ca nu cumva să fie considerați iresponsabili sau leneși, în cazul în care nu sunt în orice clipă gata de acțiune”. Dar atenția constantă este unul dintre motivele pentru care ne vine tot mai greu să ne liniștim și să ne relaxăm, avertizează neurologul. „Frica de deconectare este doar una dintre numeroasele piedici moderne în calea autoliniștirii.” I se adaugă efortul impus de multitudinea de roluri pe care fiecare trebuie să ni le asumăm, tehnologia electronică sau așteptările din partea societății de a avea o cantitate imensă de informații abstracte și conceptuale. Tehnologia, de exemplu, nu doar că ne agresează cu zgomotele ei, dar ne perturbă relațiile reale, intime, cu natura și cu alte persoane. „Acest acces liber la prietenii noștri virtuali ne poate ajuta lobii frontali să se simtă conectați, însă creierul mijlociu are nevoie de atingere, vedere, miros, sunet, de prezența tridimensională.”
Ce e de făcut? Cum ne calmăm? Dr. Gayatri Devi nu recomandă medicamentele și nu insistă nici asupra meditației, deși îi recunoaște acesteia eficiența. Vine în schimb cu unele soluții care ar putea stârni, la prima vedere, uimirea și chiar râsul. De exemplu, „calmarea cu capul în jos”, chiar titlul unuia dintre capitale. Soluția găsită întâmplător de o pacientă anxioasă, în timpul orelor de yoga – așezarea în poziția lumânării. Explicația științifică: în astfel de situații, este pusă în circulație o mai mare cantitate de sânge, bătăile inimii sunt încetinite, ritmul respirator încetinește și el. „Respirațiile lente, mai profunde, și bătăile încetinite ale inimii îi transmit un mesaj puternic creierului mijlociu, semnalând că nu există nicio amenințare în mediul înconjurător.” Astfel calmul este indus de la nivelul corpului la cel al lobilor frontali. Este de fapt același rezultat pe care yoghinii îl obțin prin meditații, după ani de practică. O variantă a calmării cu capul în jos este folosirea unei mese de inversie, aparat utilizat în general pentru tratarea afecțiunilor coloanei vertebrale.
Sunt și alte modalități de a ne liniști, pe care ni le-am putea reaminti dacă i-am observa pe copii sau am privi animalele. „Mângâierea și interacțiunea socială sunt două modalități frecvente și foarte eficiente de a continua să ne calmăm noi înșine.” Alte căi simple: râsul, relația împărtășită cu o ființă umană, atingerea. Somnul este foarte important, mai avertizează autorul, pentru că în această perioadă corpul se află într-o stare de relaxare completă, însă creierul continuă să fie activ, chiar dacă activitatea este limitată. Alte recomandări ale medicului: diminuează tendința de a face mai multe lucruri în același timp, programează întreruperi în mijlocul zilelor agitate, în fiecare zi fă un lucru încet, ia-ți un animal de companie și, în final, începe-ți fiecare dimineață cu calm „revărsându-te lent din mintea și trupul tău în activitatea zilnică.”