Cu sau fără uniformă? Istoria unei “provocări“ școlare

Pornind de la noul Regulament-cadru de organizare şi funcţionare a şcolilor şi liceelor din România, potrivit căruia elevii nu vor mai putea avea telefoane mobile în timpul orelor de curs, nu li se va mai interzice prezenţa la orele de curs în cazul în care nu poartă uniformă şi nici nu vor mai putea presta serviciul pe şcoală ca până acum, ne focalizăm pe istoria unui “lucru” interesant.

Și anume, uniforma!

Se spune că atunci când un elev poartă uniforma şcolară, este introdus într-un mediu care încurajează cultura şi “promovează valoarea egalităţii între colegii de clasă”.

“Cu, sau fără uniforma şcolară?”. O întrebare care persistă de multă vreme atât în România, cât şi în alte ţări (și, spre exemplu, unele ţări au uniforme şcolare care seamănă cu uniformele militare).

Reţelele de socializare dezbat şi ele această “problemă”, de asemenea, în societatea americană nu încetează dezbaterile privind necesitatea dress cod-ului în şcolile medii. Specialiştii spun că opiniile pro şi contra sunt împărţite egal şi în Europa, şi în Statele Unite.

“Argumentul principal al celor ce se pronunţă pentru introducerea uniformei este comoditatea. Copiii, mai ales cei din clasele mari, nu trebuie să se gândească la modul cum să se îmbrace. Însă confortul mai constă şi în altceva”, menţionează psihologul rus Elena Artamonova. „Odată cu libertatea în îmbrăcăminte, copiii se confruntă cu mai multe probleme în privinţa relaţiilor dintre ei. Unii nimeresc în sfera vedetelor, se laudă cu modul cum arată şi îi complexează pe cei care nu corespund punctelor lor de vedere privind nivelul de viaţă”.

De la englezii conservatori și până la ruși

Potrivit BBC, istoria uniformei şcolare începe în Anglia la începutul secolul al XV-lea în şcoala Christ’s Hospital pentru orfani şi copii din familii sărace. Englezii conservatori au păstrat această uniformă până în zilele noastre, practic, neschimbată. În ce priveşte uniforma rusească, ea a apărut în 1834. Ea a fost făcută după uniforma militară. În 1896, uniforma a apărut şi în gimnazii: rochii maro cu guleraşe şi şorţuri, negre pentru fiecare zi şi albe de sărbători.

Acest gen de uniformă s-a păstrat şi în URSS, însă de la începutul anilor 1990 uniforma nu se mai poartă. În prezent, în Rusia se discută despre necesitatea introducerii uniformei şcolare, iar Marea Britanie dictează moda pentru elevi. De data aceasta, filiala britanică a organizaţiei Mondiale a Mişcării Scout pregăteşte o uniformă pentru fetele musulmane: o rochie largă şi un tricou-rochie cu mâneci lungi.

La noi în țară

În România, uniformele scolare au o tradiție s-ar putea spune neîntreruptă încă din secolul al XIX-lea și până în zilele noastre. În România, potrivit Historia.ro, uniforma scolară a apărut pentru prima dată în anul 1897, fiind purtată de elevii școlilor din Turnu Severin. În1906, Spiru Haret, ministrul educației la acea vreme, a introdus în școli obligativitatea uniformelor. Astfel, mulți ani școlarii au purtat uniforma albastră, simbol al apartenenței la o instituție de învățământ.

După perioada comunistă, uniforma scolară a fost privită ca o încercare de omogenizare și înăbușire a originalității, renunțându-se treptat la ea, sau decizia rămânând să fie luată de părinți și cadrele didactice. Potrivit unora dintre sondajele realizate după Revoluție, mulți dintre români “au nostalgia” sarafanelor și sacourilor cu matricolă, a uniformelor de Șoimi ai Patriei, sau de pionieri.

După Revoluția din 1989, folosirea uniformelor școlare a devenit opțională, iar la ora actuală școlile din România sunt împărțite între cele care folosesc uniformele scolare sub o formă sau alta, și cele care au renunțat la impunerea unei ținute pentru elevi. La noi în ţară, în ultimii ani, au fost promovate şi susţinute de parlamentari din toate partidele, pe rând, iniţiative legislative privind introducerea uniformelor obligatoriu în sistemul de învăţământ din ţară, de la cele mai mici clase, la stat şi la privat deopotrivă. Iniţiativele nu au reuşit să treacă de votul aleşilor poporului.

Culoare, credinţă şi statut

În multe ţări uniformele şcolare sunt folosite pentru a aduce laolaltă elevii, indiferent de clasa socială, culoare, credinţă şi statut. Specialiştii spun că într-un fel uniformele obligatorii sunt benefice pentru că “astfel copiii nu sunt condamnaţi pentru statutul lor şi nici nu se confruntă cu probleme care nu merită atenţie”.

Chiar dacă introducerea uniformelor a avut rezultate pozitive în Statele Unite spre exemplu, în multe ţări implementarea politicii uniformelor şcolare necesită mult efort, datorită multitudinii de obiecţii venite nu numai din partea elevilor, ci şi din partea părinţilor.

Argumentul „contra” este şi el destul de convingător: “Uniforma şcolară îngrădeşte trăsăturile individuale ale copilului. Funcţiile şcolii constau nu numai în educare şi învăţătură, însă şi în relevarea personalităţii, iar uniforma poate limita această dezvoltare”. Aceasta este opinia psihologilor americani, iar unii apărători ai drepturilor copilului afirmă că uniforma şcolară obligatorie încalcă drepturile elevului la libertatea de exprimare.