Vrei să rămâi relevant? Nu te opri din învățat

Cu toții, de la studenți la manageri de top, credem cu sfințenie în învățarea continuă. Problema este că cei mai mulți dintre noi nu se pricep la învățat. Deloc.

Asta este concluzia lui Bradley R. Staats, profesor la Universitatea din Carolina de Nord, care a cercetat modul în care oamenii, echipele și organizațiile pot învăța să-și îmbunătățească performanțele.

Staats definește un cadru care să ne ajute să practicăm eficient învățarea continuă, îndeamnând-ne:

• Apreciază eșecul
• Concentrează-te pe proces (nu pe rezultat) și pe întrebări (nu pe răspunsuri)
• Fă-ți timp pentru a reflecta
• Învață să fii autentic punându-ți în valoare punctele forte
• Combină specializarea cu diversitatea
• Privește-i pe ceilalți ca parteneri de învățare

Acest cadru, care se bazează pe constatările celor mai recente științe comportamentale, este nucleul cărții lui Staats, „Never Stop Learning: Stay Relevant, Reinvent Yourself, and Thrive” („Nu te opri din învățat niciodată: rămâi relevant, reinventează-te și prosperă”), în care Staats explică cum pot fi depășite obstacolele din calea învățării.

DE CE NU ȘTIM SĂ ÎNVĂȚĂM?

Rodger Dean Duncan: În vremurile noastre învățarea este, fără îndoială, mai importantă decât oricând. Dar dvs. susțineți că oamenii nu se prea pricep să învețe. De ce credeți că se întâmplă asta? Cum explică științele comportamentale dificultățile de învățare cu care ne confruntăm?

Bradley R. Staats: Nu e ușor să înveți. E un proces de durată, e posibil ca lucrurile să nu funcționeze perfect de prima dată, avem și alte lucruri de făcut samd. La învățarea dinamică nu ajungi dintr-un pas. Sunt multe lucruri de făcut – să integrăm eșecul, să ne concentrăm pe proces, să punem întrebări, să ne folosim de punctele noastre forte și să învățăm de la ceilalți. Acestea nu se întâmplă natural, pentru că am căpătat tendințe care ne ajută pe termen scurt, dar ne împiedică pe termen lung. Avem diverse prejudecăți legate de învățare. Științele comportamentale ne pot ajuta să identificăm aceste prejudecăți și apoi să găsim strategiile potrivite pentru a le gestiona.

REFLECȚIE ȘI RELAXARE – UTILE PENTRU ÎNVĂȚARE

Duncan: Strategia de inovare a unor antreprenori de succes pare să fie de tipul “Trageți-Ochiți”. Dar dvs. susțineți că reflecția și relaxarea sunt mult mai utile pentru cel care practică învățarea dinamică (eng. dynamic learner).

Staats: “Trageți-Ochiți”este o strategie de învățare grozavă în medii nesigure, pentru că susține ideea că este nevoie să experimentăm pentru a învăța și a alege calea de urmat. Din păcate, însă, prea mulți dintre cei care adoptă această strategie ajung să practice strategia “Trageți- Trageți- Trageți”. Cu alte cuvinte, nu ne facem timp să ne oprim, să ne gândim la ce se întâmplă și cum ar fi cel mai bine să ne adaptăm.
Nu învățăm din ratările noastre. În parte, acest lucru se datorează prejudecăților legate de acțiune/a acționa pe care le avem. Vrem să se vadă că suntem în acțiune, așa că am ajuns să echivalăm acțiunea cu înaintarea.

A fost realizat un studiu cu privire la portari și penaltiuri, care a clarificat niște lucruri. S-a constatat că, la penaltiuri, portarii se aruncă în stânga sau în dreapta aproape întotdeauna. Numai în 6% din cazuri au rămas în mijloc. Cu toate acestea, aproape 40% dintre penaltiuri ajung chiar pe mijlocul porții. Șansele portarilor de a opri mingea ar crește semnificativ dacă ei ar aștepta și ar reacționa. De ce nu fac asta? Vor să fie văzuți făcând ceva. Când ești cu fața plină de praf, după ce te-ai aruncat la pământ și ai făcut tot ce ai putut, e greu să mai ai regrete.

Dar dacă ne facem timp să reflectăm – atât înainte, cât și după ce facem lucruri – ne dăm ocazia să reflectăm. Dacă ne-am da timp de gândire, am face legătura dintre diverse lucruri, am căpăta încredere și am putea să ne corectăm traiectoria.
În una dintre companiile cu care am lucrat s-a constatat că 15 minute de reflecție la finalul zilei au crescut performanța cu aproape 25% în șase săptămâni. Așa că, desigur, “Trageți-Ochiți” pentru a testa idei noi. Dar asigurați-vă că vă faceți timp să și Gândiți.

CUM SĂ ÎNVĂȚĂM DIN EȘECURI?

Duncan: Sunt consultanți care spun că strategia câștigătoare este „Câștigă cine încearcă cât mai multe”. Care credeți că sunt provocările cu care oamenii se confruntă atunci când e vorba să învețe din eșecuri?

Staats: Mark Zuckerberg a spus că într-o lume în care totul se schimbă foarte repede, singura strategie care sigur va eșua este aceea de a nu-ți asuma riscuri. Ca să ai succes pe termen lung trebuie să încerci lucruri noi, pentru că așa vezi ce funcționează. Dar când încerci lucruri noi, unele nu vor funcționa – aceasta este dificultatea. Așa că, deși multe companiii vorbesc despre disponibilitatea pentru eșec, adeseori acestea sunt doar vorbe.

Așadar, de ce e greu să înveți din eșecuri? În primul rând, pentru că eșecul este neplăcut. Corpul nostru resimte eșecul la fel cum resimte orice altă situație foarte stresantă – suntem jenați, ne este rușine, suntem tulburați. Reacția la pe care corpul nostru o are la eșec este aceeași cu reacția pe care o are la durere fizică. Este activată aceeași parte a creierului.

Dar asta nu e tot. Când eșuăm, exagerăm lucrurile neplăcute care ar putea să ni se întâmple.Credem că vom suferi atât de mult în viitor încât nici măcar nu mai încercăm să facem ceva. Dar cercetările demonstrează că, în realitate, ne adaptăm chiar bine – odată ce suntem dispuși să ne asumăm riscuri. Eșecul face parte din viață. În plus, ne oferă șansa să descoperim lucruri noi.

O ultimă provocare de ținut minte este că teama de eșec ne poate face să nu ne dăm seama de eșec. Din cauza instinctului de auto-conservare e posibil să nu ne spunem adevărul în legătură cu ce s-a întâmplat. Sfârșim prin a da vina pe ghinion, în loc să ne asumăm responsabilitatea pentru acțiunile noastre. Uneori preferăm chiar să schimbăm standardele ca să ne putem preface că ce s-a întâmplat nu a fost deloc un eșec, decât să facem efortul de a ne adapta emoțional la nereușita noastră. După cum spunea Richard Feynman, fizician, câștigator al Premiului Nobel, „primul principiu este că trebuie să nu te păcălești singur – pentru că cel mai ușor este să ne păcălim pe noi înșine. Așa că trebuie să ai mare grijă!”.

CONCENTREAZĂ-TE PE CE AI ÎNVĂȚAT, NU PE REZULTAT

Duncan: Deși mulți oameni se concentrează pe rezultatele dorite, dvs. spuneți că prejudecățile legate de rezultate pot fi periculoase. În schimb, concentrarea pe proces te ajută să devii mai eficient în procesul de învățare continuă. De ce?

Staats: Avem tendința să ne evaluăm pe baza rezultatelor pe care le obținem. Credem că un rezultat bun este semn că am făcut lucrurile bine, în timp ce un rezultat nedorit e semn că am făcut lucrurile prost. Dar sunt multe lucrurile care determină rezultatele obținute. Într-un proces de vânzare, de exemplu, sunt implicate și alte companii care se luptă pentru a obține același rezultat. Poate am câștigat pentru că avem produse grozave și am făcut un pitch excelent sau poate am câștigat pentru că am fost colegi de clasă cu cel care a luat decizia finală. De asemenea, și ceasul stricat indică ora corect, din când în când, ceea ce nu înseamnă că funcționează bine. Dacă vrem să tragem concluzii corecte, dacă vrem să învățăm, e nevoie să ne concentrăm pe procesul care ne-a condus către rezultat. Trebuie să identificăm contribuțiile cheie, legăturile dintre lucruri, parametrii de succes și, în cele din urmă, să ne concentrăm pe învățare, nu pe performanță sau pe rezultat.

CUM NE DEZVĂȚĂM DE CE NE ÎMPIEDICĂ SĂ ÎNVĂȚĂM?

Duncan: Care e secretul ca să ne dezvățăm de practicile de învățare care nu ne sunt de prea mare ajutor?

Staats: Mai întâi trebuie să înțelegem de ce facem acele lucruri care nu ne sunt de prea mare ajutor. Cercetările arată că pentru a schimba un comportament trebuie să începem de la cel mai mare nivel – înainte de a trece la CE, să ne gândim la DE CE. De aceea științele comportamentale sunt foarte utile. Odată ce înțelegem de ce întâmpinăm dificultăți în legătură cu diverse aspecte legate de învățare, putem să începem să consolidăm practicile corecte. Metoda DE CE + CE este o foarte bună metodă de a produce schimbarea.

ÎNVEȚI MAI BINE CÂND EȘTI AUTENTIC

Duncan: O vorbă din bătrâni spune că trebuie să fii tu însuți pentru că toți ceilalți sunt ocupați să fie ei înșiși. Dvs. susțineți că autenticitatea accelerează învățarea. Cum îi este de folos autenticitatea celui care dorește să învețe?

Staats: În primul rând, autenticitatea ne motivează. Suntem mult mai implicați atunci când suntem noi înșine și vom și performa la un nivel mult mai înalt. În al doilea rând, autenticitatea în învățare naște emoții pozitive. Efectiv schimbăm modul în care învățăm atunci când trăim emoții pozitive în loc de negative. Emoțiile pozitive facilitează o abordare de tipul „extind și construiesc”. Gândim mai diversificat, vedem legături mai multe – și toate acestea ne ajută să învățăm. Înveți mai bine când ești tu însuți, în loc să imiți pe altcineva.

Numai fiind tu însuți ai acces la toate resursele de inteligență și la energiile creatoare ale sufletului tău. Iar învățând le poți pune în valoare.

Surse:

Forbes – Want to Stay Relevant? Never Stop Learning.
Bradley R. Staats – „Never Stop Learning: Stay Relevant, Reinvent Yourself, and Thrive” („Nu te opri din învățat niciodată: rămâi relevant, reinventează-te și prosperă”)
Rodger Dean Duncan – „Change Friendly Leadership: How to Transform Good Intentions into Great Performance” („Schimbă leadershipul prietenos: cum să transformi bunele intenții în bună performanță”).