Viata ca un joc de bile

Pentru ca actul de conducere sa fie cu adevarat eficient, conducatorii trebuie sa fie autentici. Demersurile lor de conducere sa aiba radacina in cunoasterea propriilor capacitati, in siguranta de sine si in creativitate, iar felul in care se raporteaza la situatii si la cei din jurul lor sa inspire la a crea ceva nou.

Dezvoltarea unor calitati de acest fel cere cunoastere de sine, dar si aducerea unui anumit tip de conversatie in limbajul organizational. O conversatie umana. Limbajul nostru organizational si practicile manageriale incurajeaza un tip de conversatie „mecanicista” in care managerii „conduc” companiile la fel cum ar conduce o masina. Avem „proprietari” de organizatii, tot asa cum avem proprietari de masini; avem lideri „care pun in miscare schimbarea”, care sunt „platiti sa faca bani”, oameni care „comanda si controleaza” sau „isi vand” sau „fac oamenii sa le cumpere viziunea”; avem oameni care trebuie sa munceasca, nu sa gandeasca, oameni carora le este interzis sa vorbeasca despre ei insisi, despre aspiratiile lor, ideile lor de a schimba lumea sau ceea ce simt in organizatia respectiva, pentru a nu se abate de la munca sau a nu fi auziti vorbind pe teme neadecvate mediului profesional.

Te invit sa te opresti si sa asculti conversatia din jurul tau. Ce auzi? Cum vezi afacerea in care esti? Ca pe o comunitate umana sau ca pe o masina de facut bani?

Multi dintre noi conduc o masina, dar cu totii stiu ce se intampla cand incercam sa ne „conducem” sotul/sotia, copiii adolescenti – de obicei, obtinem exact opusul rezultatului dorit. Acest tip de conversatie „mecanicist” este foarte raspandit atat in randul conducatorilor, cat si in comunitatea de oameni care actioneaza operational si strategic in organizatii.

Liderii organizatiilor sunt foarte vulnerabili. Majoritatea organizatiilor au asteptari ca ei sa atinga multe lucruri dificile, in acelasi timp: sa exploreze si sa exploateze idei noi, mentinand totodata concentrarea pe executia competentei-cheie de business; sa aiba un ochi in piata si sa fie deschisi si accesibili pentru angajati si clienti; sa-si incante clientii si sa-i motiveze pe angajati, sa fie cetateni organizationali responsabili si sa tina costurile sub linia dorita. Si recompensa oferita este reprezentata de statut si bani. Foarte rar, consiliile de administratie intreaba daca un CEO are o viata personala fericita si implinita. Multi dintre liderii de top pe care ii cunosc sunt atat de concentrati pe munca lor, incat au o idee foarte vaga asupra a ceea ce este o viata frumoasa. In adancul sufletului lor, managerii din linia a doua vad toate aceste lucruri, dar, ca predecesorii lor, se multumesc cu statutul si banii. Dar eu cred ca suntem parte a unei tranzitii in conducere – multi conducatori incep sa constientizeze ca au nevoie de vieti frumoase, implinite, in timp ce conduc.

Conversatii organizationale care transforma

Liderii merita sa aiba vieti implinite, atat pentru ei, cat si pentru echipele si comunitatile pe care le conduc si cred ca pot incepe prin a imbogati conversatia organizationala cu un limbaj uman, viu conectat cu sufletul lor.

Schimbarea in conversatie incepe prin angajamentul fata de dezvoltarea personala a celor aflati in pozitii de conducere. „Trebuie sa fiu intotdeauna dispusa sa imi rezolv propriile probleme, spunea conducatoarea unei organizatii din productie. Am ajuns sa observ felul in care contribui chiar eu la mentinerea problemelor din organizatie – sunt atat de multe situatii in care prefer sa tip pur si simplu la cineva, in loc sa raman calma si sa caut sa-mi inteleg rolul in perpetuarea a tot ceea ce se intampla.”

Mi-a placut foarte mult mesajul scurt si valoros al lui Bryan Dyson, ex-CEO Coca-Cola: „Imagineaza-ti viata ca un joc in care jonglezi cu 5 bile. Bilele sunt munca, familia, sanatatea, prietenii si sufletul. Tu le tii pe toate in aer. Curand insa vei intelege ca munca este o bila de cauciuc. Daca o scapi, va sari la loc. Dar celelalte bile – familie, sanatate, prieteni, suflet – sunt din sticla. Daca scapi una dintre ele, se va sparge, nu va mai fi niciodata la fel. Munceste eficient pe parcursul orelor de munca si pleaca la timp. Aloca timpul necesar pentru familie, prieteni, suflet si odihneste-te”.

Mediile de munca au un impact puternic in viata noastra. Ele ne pun mancarea pe masa. Ele ne definesc ca fiind demni de incredere sau nu, ne „umfla egourile” sau ni le „dezumfla”. Pentru multi sunt „o casa departe de casa” sau pentru altii sunt sursa lor de afectiune, intimitate, iubire. Liderii actuali si cei care aspira sa devina lideri sunt mai vulnerabili decat restul. Mediile de munca ii pot absorbi, uza sau termina pe lideri. Avem nevoie de lideri capabili sa poarte si conversatii umane in organizatii. Care sa aleaga constient sa creeze medii in care oamenii sunt conectati, se asculta unii pe altii si au o deschidere catre maiestrie personala. Avem nevoie sa aducem inteligenta emotionala in organizatii, de la limbaj pana la comportament.

Organizatiile sanatoase au conversatii sanatoase si eficiente intre partile componente: marketing si vanzari sau R&D si financiar. Un spatiu comun in care se pot asculta unul pe altul, in care pot avea loc conversatii afective, dar si legate de sens si actiune.

In corporatii, afectul este cel mai putin auzit in conversatii, desi in ultima perioada suntem intr-o tranzitie catre dezvoltarea personala. Nu este limbajul tipic pentru atingerea obiectivelor de business și frecvent este minimalizat sau evitat. In organizatiile foarte competitive, unde limbajul afectiv este utilizat, el se face auzit in special inainte sau dupa sedinte sau la restaurant, unde oamenii in mod tacit isi dau voie unii altora sa se conecteze mai mult decat pe o baza informala.

Din perspectiva mea, maiestria personala a liderilor exista atunci cand ei au disponibilitatea de a-si vedea neajunsurile (care, frecvent, sunt foarte evidente pentru cei din jurul lor) si de a utiliza constient limbajul emotional, al sensului si al actiunii in conversatia organizationala.

Este paradoxal ca liderii sa ceara angajatilor lor sa fie mai deschisi, sa invete, sa se dezvolte mai mult decat o fac ei insisi.