Ștefania Manolache: Vreau să fac bine ceea ce îmi place
Am pornit această serie de la ideea că vocea Generației Z trebuie făcută mai des auzită.
Dacă până mai ieri, ei erau doar cei pentru care se luau decizii, azi vocea lor începe să se audă tot mai des. Și ne surprinde claritatea cu care își susțin cauza. Cum ar trebui managerii, antreprenorii, decidenții să își orienteze atitudinea, discursul și business-ul astfel încât să ajungă și la ei, să îi cuprindă în planurile lor?
Pentru a-i înțelege mai bine, le dăm microfonul lor. Următoarea invitată este Ștefania Manolache, 20 de ani, studentă în anul ii la facultatea de Arhitectură din București, voluntar la Proiectul Over4, unde construiesc o casă solară.
***
De opt luni lucrez voluntar la proiectul unei case solare, pasivă și modular, cu care mergem în Ungaria, la cea mai mare competiție de case solare din lume. În ultima perioadă mă implic în cât mai multe activități care mă determină să învăț lucruri practice și să îmi dezvolt creativitatea și spiritul de echipă.
Recrutarea și stimularea tinerilor absolvenți fără prea multă experiență ar trebui să devină o prioritate națională. Nu ar trebui să existe tineri absolvenți care să nu aibă un job. Stimularea este metoda care funcționează cel mai bine și te motivează să dai randamentul dorit.
Prin clasa a XI-a m-am gândit mai serios la Arhitectură. Am început pregătirea, am renunțat după o lună, apoi am luat în calcul alte variante, pentru ca mai apoi să mă reîntorc la arhitectură. Acum este MOTORUL care mă împinge de la spate să fac asta. A devenit PASIUNE. Fac cu drag tot ceea ce fac. Doar timpul este cel care mă mai împiedică. Viaţa mea are acum un sens bine definit. Am un scop, am planuri, am vise. Nu îmi place să fac planuri pe termen lung. Le iau din aproape în aproape. Îmi plac provocările şi îmi place să îmi depăşesc limitele.
O influenţă subtilă în alegerea profesiei a venit de la mama. Ea mă cunoaşte cel mai bine. Îmi dă sfaturi, dar mă lasă să iau eu decizia finală. Restul pun pe seama lui Dumnezeu. Am simţit ajutorul Lui la orice pas, şi lucrurile s-au aşezat mai bine decât aş fi crezut.
Şcoala românească are multe lipsuri, dar are elevi buni. Investiţia în educaţie cred că e cea mai valoroasă. Sper ca măcar copiii mei să beneficieze de o astfel de investiţie.
Mi-aş dori mai multe ore de practică în şcoli bazate pe învăţarea prin descoperire. Anteprenoriatul ar trebui introdus ca disciplină de studiu în şcoli.
Articol preluat din Revista CARIERE, nr 258 – iunie 2019. Pentru detalii legate de abonare, click AICI!