Smerenia liderului în era digitală (I)

Putem oare continua să ne bazăm pe nişte teorii ale leadershipului care au fost concepute cu multe decenii în urmă şi cu mult timp înainte de adoptarea pe scară largă a Internetului? Oare ce anume îl face pe un lider să aibă succes în nişte medii de afaceri foarte volatile, precum cele asociate cu schimbările disruptive? Centrul Global al IMD pentru Transformarea Digitală a Afacerilor a finalizat recent un studiu pe care l-a întreprins pentru a afla răspunsurile la aceste întrebări.

Din cercetare a rezultat un număr de atribute care îi diferenţiază pe liderii de succes de cei care au mai puţin succes, printre care se numără: capacitatea de adaptare, un simţ clar al viziunii şi un nivel ridicat de relaţionare cu aşa-numiţii stakeholders interni şi externi (grupuri de persoane care fie sunt implicate direct în desfăşurarea afacerii companiei şi/sau au un interes legitim în desfăşurarea ei, fie au influenţă asupra afacerii sau sunt afectate de ea – n.tr.).

SMERENIA – UN ATRIBUT ATEMPORAL AL LIDERULUI DE VALOARE

Dar un atribut anume, care „a ieşit la suprafaţă” când am realizat acest studiu, a venit ca o surpriză: smerenia. Într-o serie de interviuri faţă-în-faţă, realizate atât cu directori executivi din start-up-uri, cât şi cu directori executivi din companii tradiţionale, cuvintele „smerit” şi „smerenie” au apărut pe neaşteptate şi în mod frecvent. Ceea ce am aflat a fost ulterior susținut de către un sondaj de opinie în care am implicat peste 1.200 de persoane cu roluri în managementul superior care au format un eşantion reprezentativ pentru tot felul de zone geografice şi de industrii.

Totuşi, această smerenie nu a fost, pur şi simplu, doar cea întruchipată de către „un lider smerit”, ci a fost, în schimb, aliată cu învăţarea sau cunoştinţele deţinute – ceea ce vom denumi „smerenia în învăţare”. Despre smerenie în general, scriitorul şi profesorul universitar C.S. Lewis a remarcat: „Smerenia nu înseamnă ca, atunci când te gândeşti la tine însuţi, să simţi că eşti mai puţin decât ar trebui să fii, ci să te gândeşti la tine însuţi mai puţin”.

Acest citat descrie perfect conceptul de „smerenie în învăţare”. Liderii de succes care operează în medii volatile petrec mai puţin timp bazându-se pe ceea ce ştiu deja şi petrec proporţional mai mult timp pentru a explora noi concepte şi idei.

Iar atitudinea aceasta este logică şi pragmatică. Într-o lume care se schimbă constant, nu este pur şi simplu posibil ca liderul să fie mereu „cel care ştie răspunsul” sau chiar să fie cel mai bine informat. Dacă este să fii deschis la noi idei, această atitudine îţi impune să-i asculţi pe alţii în mod activ, culegând informaţii, şi să nu permiţi înţelepciunii pe care o deţii – conform percepţiei tale – sau vreunei credinţe căpătate anterior discuţiei să îţi constrângă modul de gândire.

Studii de psihologie recente au arătat, într-adevăr, că oamenii care sunt „umili şi modeşti din punct de vedere intelectual” sunt mai capabili să-şi detecteze propriile erori, iar această trăsătură se corelează în mod pozitiv cu abilitatea unor oameni de a deosebi o idee de alta şi de a avea discernământ atunci când îşi „scanează” ideile aflate în propria memorie. (Studiu realizat de Deffler, Leary şi Hoyle în 2016 şi publicat în „Journal of Personality and Individual Difference”, Vol 9).

Cât de mult regăsim acest concept în lumea reală? Dacă smerenia în învăţare este atât de importantă, probabil că ar trebui să fie vizibilă la liderii giganţilor digitali ai lumii.

Să începem cu CEO-ul Google, Sundar Pichai – inginerul născut în India, care este acum responsabil la Google de Chrome, Android şi Google Apps. Acesta a fost descris ca fiind smerit de către firma de executive search Caldwell Partners – specializată în recrutarea de directori executivi –, de faimosul site de ştiri şi opinii HuffingtonPost şi de ziarul de limbă engleză cu cel mai mare tiraj din lume, Times of India. Pichai a remarcat că leadershipul este „… mai puţin legat de încercarea de a avea succes (tu însuţi şi pentru tine însuţi) şi mai mult legat de faptul că te asiguri că ai oameni buni şi că îndepărtezi obstacolele din calea lor, astfel încât ei să poată avea succes în ceea ce fac – lasă-i pe alţii să aibă succes”.
(Va urma)

Articol preluat din numărul 245/martie 2018 al Revistei CARIERE. Pentru detalii legate de abonare, click aici.