Silvia Străjeru conduce „Arca lui Noe” a semințelor românești

Roșia din grădină pe care o mâncam cu brânză proaspătă, între două runde de alergat pe dealuri. Roșiile din grădina bunicii. Gustul acela. Îl mai țineți minte?

La zece ani după ce bunica îmi punea în palmă roșia aceea din grădină, când lucram deja într-un context multinațional, un coleg proaspăt venit în România mi-a spus, cu mare entuziasm: „Felicia, ce gust grozav are mâncarea în România! Roșiile sunt așa bune, iar castraveții sunt strâmbi. Sunt strâmbi, ce bine! La noi sunt toți drepți și exact la fel de lungi.”
Îmi amintesc clar nodul pe care l-am simțit în gât, atunci. Pentru că eu deja credeam că mâncarea noastră nu prea mai avea gust.

Anul trecut am mai dat peste o roșie cu gustul din grădina bunicii. După extazul inițial, m-am întrebat (foarte serios) dacă nu cumva se inventase o substanță cu gust de roșie de grădină. Pe roșia aceea, atât de gustoasă, nu am mai combinat-o cu nimic. Am mâncat-o ca pe-o prăjitură.

Iată de ce este nevoie de Banca de Resurse Genetice Vegetale din Suceava, condusă de Dr. biolog Silvia Străjeru – o adevărată Arcă a lui Noe, garanţie a viitorului agricol românesc.

Silvia Străjeru este nominalizată la Gala Revistei CARIERE 2018 „Oameni care ne inspiră. România de mâine”, categoria „Păstrătorii de comori”. Vă puteți vota favoriții pe pagina de internet a galei, www.gala-cariere.ro.

„Seminţele ţărăneşti sunt moştenirea bio-culturală a poporului nostru, care trebuie îmbogăţită, dezvoltată şi transmisă urmaşilor”, crede Silvia Străjeru, care ne vorbește în continuare despre cum își trăiește iubirea de țară.

Ce însemnătate au semințele țărănești tradiționale pentru agricultura din țara noastră?

Era globalizării are efecte pozitive în anumite arii economico-sociale, dar are un impact nedorit în ceea ce privește promovarea și utilizarea diversității vegetale locale. În materie de produse agricole, opțiunile noastre sunt limitate la ceea ce ne oferă piața liberă: aceleași soiuri, lipsite de savoare și cultivate într-un sistem intensiv ce afectează diversitatea biologică a Pământului.

Din fericire, în România problema aceasta s-ar putea rezolva relativ uşor, deoarece comunităţi rurale din zonele Bucovinei, Maramureşului şi Munţilor Apuseni îşi cultivă grădinile cu seminţe locale, păstrate de la un an agricol la altul. Aceasta este o sursă dinamică de diversitate genetică, perfect adaptată la condiţiile climatice în continuă şi rapidă schimbare. Dar în afară de această resursă mai există și Banca de Gene Suceava, care deține o colecție de aproape 10.000 de populații tradiționale, colectate din toate județele țării. Asta face ca Banca de Resurse Genetice Vegetale din Suceava să fie o adevărată Arcă a lui Noe pentru viitorul agricol românesc.

Seminţele ţărăneşti sunt moştenirea bio-culturală a poporului nostru, care trebuie îmbogăţită, dezvoltată şi transmisă urmaşilor. Ele s-au format prin selecție naturală și prin truda a generaţii de oameni ai pamântului – care au ales, an după an, varietăţile cele mai viguroase și mai rezistente la factorii de stres impus de condiţiile de mediu şi de o gamă de patogeni tot mai largă, mai agresivă şi uneori imposibil de combătut fără a perturba echilibrul ecologic.

Beneficiile folosirii acestui patrimoniu sunt:
Biologice – creatorii de soiuri beneficiază de un spectru genetic intra-varietal bogat, ce susține funcționarea optimă a ecosistemelor; Economice – contribuie la securitatea alimentară şi nutriţională; Calitatea gustului – avantaj recunoscut atât la nivelul comunităţii ştiinţifice, cât şi al consumatorilor.

Care a fost scânteia care a pornit Banca de Resurse Genetice Vegetale? Ce v-a făcut să porniți la drum?

Dr. ing. Mihai Cristea este cel care a făcut demersurile de înființare a Băncii de Resurse Genetice Vegetale Suceava, la mijlocul anilor 80. În anul 1990 a fost inaugurată această structură, care este unică în peisajul cercetării agricole din România.

Era nevoie de Banca de Gene. Pe de o parte pentru că activitățile de ameliorare agricolă trebuiau diversificate și dezvoltate și pentru că materialul genetic colectat și studiat trebuia conservat în condiții controlate, pentru a fi disponibil oricând pentru continuarea cercetărilor. Pe de altă parte, agricultura de tip industrial s-a extins, introducând cultivarele moderne pe scară largă. Acest lucru a accentuat fenomenul de eroziune genetică și a condus la dispariţia a numeroase varietăţi locale, creaţii ale generaţiilor succesive de ţărani.

La baza constituirii actualei colecţii a Băncii se află un nucleu ce provine de la Staţiunea de Cercetare – Dezvoltare Agricolă Suceava. Acesta este compus din material biologic, forme locale, vechi de porumb, ce au fost colectate în anii ’60 – ’70, de către cercetătorii laboratorului de ameliorare a porumbului, sub îndrumarea domnului dr. ing. Mihai Cristea.

Meritul meu este doar acela de a-i fi urmat în preluarea prerogativelor şi responsabilităţilor de coordonare şi stabilire a direcţiilor de dezvoltare a Băncii, în strânsă legătură cu priorităţle naţionale şi cu viziunea europeană specifică domeniului de conservare şi utilizare a resurselor genetice vegetale pentru agricultură şi alimentaţie.

Ce-a fost greu, ce-a fost ușor, ce vă aduce bucurie în munca dvs.?

Greu a fost de înțeles și de acceptat, în 2009, decizia de desființare a acestei instituții, care are obiective şi un program de cercetare și dezvoltare unice în România. S-a dorit atunci comasarea instituției noastre cu o entitate funcţionărească – Laboratorul Central pentru Calitatea Seminţelor şi a Materialului Săditor Bucureşti – cu care nu aveam nimic în comun. Dezamăgirea a fost cu atât mai mare cu cât această hotărâre nefericită a venit după un amplu proiect de investiţii, de modernizare şi retehnologizare a laboratoarelor noastre, finanţat de Ministerul Agriculturii. Procesul demarase în 2005 şi a fost finalizat chiar în anul 2009, perioadă în care am fost nevoiţi să ne desfăşurăm activitatea sub „asediul” constructorilor.

Dar în luna martie a acestui an a intrat în vigoare o Hotărâre Guvernamentală de reorganizare a Băncii ca instituţie publică, în subordinea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gh. Ionescu Şişeşti”. Este o măsură reparatorie luată cu mare întârziere, dar care ne-a dat convingerea că există şi miracole.

Mă bucură orice este legat de natură. Încredere şi multă plăcere îmi aduc întâlnirile şi discuţiile purtate cu oamenii cu suflet frumos, pe care-i întâlnesc în peregrinările prin satele României, în scop de colectare de seminţe. Totuşi, o mulţumire care nu poate fi egalată de nimic este dată de zecile, chiar sutele de binecuvântări pe care ni le transmit beneficiarii seminţelor tradiţionale din colecţiile noastre, ca semn de apreciere a muncii pe care-o facem.

Ce este important să știe oamenii despre proiectul dvs.?

Este important să se știe cum găsim și cum folosim semințele tradiționale.

Deși sunt o persoană modestă, consemnez aici o inițiativă proprie, care datează din 2009, dar este încă de actualitate: aceea de a pune în valoare diversitatea conservată în Banca de Gene. Reintroducem și răspândim în cultură varietățile tradiționale ce aparțin principalelor specii vegetale relevante pentru agricultură şi alimentaţie (porumb, alac, secară, hrişcă, fasole, linte, mazăre, bob, tomate, castraveţi, ardei, salată etc.). Metoda este simplă: oferim o cantitate mică de material semincer (25 de seminţe), tuturor utilizatorilor români, persoane fizice, care acceptă să „adopte” şi să perpetueze în cultură acele forme care răspund standardelor proprii.

Oamenii au reacționat într-un mod care ne-a dat speranță. În cazul unor specii, mai ales din categoria legumelor, solicitările au depășit stocurile de seminţe destinate acestui scop. Până în prezent am furnizat 100.000 de eșantioane de semințe, unui număr de aproximativ 2.500 de solicitanţi anual.

Mai multe informații despre modalitatea de solicitare și despre perioadele de adresare a solicitărilor sunt disponibile pe pagina de internet a Băncii de Gene.

Banca răspunde cererilor rezonabile primite de la persoane fizice, doar atunci când stocurile o permit, iar solicitantul se angajează să păstreze varietăţile tradiţionale furnizate, prin cultivarea continuă a acestora. Persoanele care urmăresc doar să-și acopere necesarul anual de seminţe pentru grădina proprie, fără a fi interesate de păstrarea şi perpetuarea tradiţiei locale, sunt rugate să se adreseze companiilor care produc şi distribuie seminţe comerciale.
Livrarea materialului se face în baza unui Acord de Transfer, care trebuie acceptat şi confirmat de către solicitanţi, înainte de expedierea probelor de seminţe. Pentru materialul semincer în sine și pentru expediere nu se percep niciun fel de taxe.

Banca oferă, gratuit, informaţii privind tehnologiile de cultură specifice, tratamentele ecologice sau convenţionale destinate întreţinerii culturilor. De asemenea, vă explicăm modalităţile de procesare a fructelor şi seminţelor în vederea păstrării viabilităţii şi oferim orice alte date de interes pentru cultivatori.

Ce putem face astăzi pentru România de mâine?

Cred că este important să tindem către performanță, fiecare în activitatea sa, indiferent de natura acesteia. De asemenea, cred că ar trebui să nu conectăm calitatea și cantitatea muncii noastre de recompensele salariale pe care le primim.

În ce privește Banca de Gene, dorim să devenim o structură națională de elită, cu prestigiu şi vizibilitate sporite, la nivel european şi internaţional. Urmărim să punem în valoare „tezaurul nostru genetic”, prin dezvoltarea capacităţilor de utilizare în beneficiul societăţii umane şi al mediului.

Cum arată și cum se simte iubirea de țară în sufletul Silviei Străjeru?

Sunt româncă din Nordul Moldovei, mai precis din zona Botoșaniului, căreia istoria și prezentul pozitiv, cel neumbrit, ale țării sale nu-i sunt motiv de rușine și nu-i provoacă sentimente de inferioritate în raport cu alte nații. Nu putem să-i punem în ”cârcă” României faptele reprobabile ale unor oameni, sisteme sau instituții, care există, ne îngrijorează și, deopotrivă, ne revoltă.

Sunt un om care se sfiește și nu crede că-i necesar să-și exhibe trăirile sufletești de natură patriotică, pentru că sunt, mai degrabă, adepta onestă a faptelor bune și de folos pentru comunitatea căreia-i aparține. Din fericire, lucrez într-un domeniu care are misiunea de a prezerva moștenirea genetică vegetală, ceea ce consider că este un act patriotic.

Patriotismul se manifestă și prin respectul și admirația sincere pentru valorile naţionale, din trecut sau din prezent, din orice domeniu. Una dintre aceste valori este limba română – curată, clară. Astfel, găsesc că utilizarea corectă a limbii române, prin exprimarea cu acuratețe a ideilor, este o dovadă elementară a afecțiunii față de țară.

Deși multora li se pare desuet, vă mărturisesc că ascult cu plăcere și nedisimulată emoție imnul României, iar drapelul, ca simbol național, face parte din ”darurile” pe care le ofer colaboratorilor noștri din străinătate.