Și dacă? Lecții de identitate și leadership din poezia lui Rudyard Kipling

“De poţi visa, dar fără să te robeşti visării/De poţi gândi, dar fără să-ţi faci din asta un ţel”…Versurile îi aparțin scriitorului Rudyard Kipling și sunt din poezia “Dacă“, devenită un stindard al multor lucruri legate de umanitate, de caracter, de vremuri, de cale în viață, de lecții de viață, de drum printre oameni și, de ce nu, leadership asumat.

Joseph Rudyard Kipling (1865-1936) a fost jurnalist, poet și prozator britanic, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1907, celebru pentru povestirea pentru copii „Cartea Junglei” (1894) etc. Dar să vorbim acum despre Kipling-poetul. Aceasta deoarece ultimul lui volum “cu stihuri“ conține poemul „If”: în 1995 un sondaj realizat de BBC stabilea că este poemul favorit în Marea Britanie – “acest îndemn la autocontrol și stoicism este, fără îndoială, cel mai cunoscut poem al lui Kipling”, nota presa britanică.

Pentru a comenta o asemenea poezie cu sensuri incredibile, din punctul de vedere al celor tocmai meționate, îți trebuie curaj. Ori doar încredere. Încrederea fiind, iarăși, unul dintre mesajele emblematice pe care Kipling le oferă omenirii.

Păstrează încrederea în tine și urmează-ți drumul stabilit, în timp ce rămâi curios și atent la corectitudinea datelor pe care le culegi pentru luarea deciziilor tale. Posibil prea prețios și mult spus. Tocmai de aceea am stat de vorbă cu Carmen Goșa (foto) – Psihoterapeut Integrativ (Institutul Român de Psihoterapie Integrativă) pe acest “subiect”, suprinzător chiar și pentru ea. Sau poate nu. Căci, și dacă…

 

***

Carmen Goșa îți lansez o provocare: S-a subliniat de multe ori, în ale noastre vremuri, că “Dacă” a lui Kipling (despre care știu că este una dintre poeziile tale preferate) reprezintă mai mult decât un mesaj ori chiar un…testament pentru umanitate. Așa este?

Aș vrea înainte de toate să definesc autonomia, care din punct de vedere psihologic reprezintă capacitatea individului de a-și spune ”da” sieși și realității propriei vieți și în a-și asuma întreaga responsabilitate pentru viața sa, indiferent de ce s-a întâmplat în trecut. Totodată, autonomia lasă individul să înțeleagă că nu toate situațiile în viață pot fi tratate cu “da” necondiționat, astfel că are nevoie să învețe să spună și “nu” – o lecție grea pentru unii dintre noi. Atât timp cât nu poate schimba situațiile, persoana are nevoie să se apere de negarea și trădarea propriilor valori, sentimente și nevoi prin delimitarea clară de mediul inconjurator și de ceilalți oameni.

Rudyard Kipling descrie foarte frumos acest proces al autonomiei, în poezia “Dacă” (“If”). Deși vom ocupa mult spațiu, trebuie să cităm poezia în întregul ei (nota bene: există cel puțin 7 versiuni în limba română ale acestei poezii, care a fascinat întotdeauna traducătorii și nu numai): “De poţi să nu-ţi pierzi capul, când toţi în jurul tău/Şi l-au pierdut pe-al lor găsindu-ţi ţie vină/De poţi, atunci când toţi te cred nedemn şi rău/Să nu-ţi pierzi nici-o clipă încrederea în tine/De poţi s-aştepţi oricât fără să-ţi pierzi răbdarea/De rabzi să fii minţit, fără ca tu să minţi/Sau când hulit de oameni, tu nu cu răzbunarea/Să vrei a le răspunde, dar nici prin rugăminţi/De poţi visa, dar fără să te robeşti visării/De poţi gândi, dar fără să-ţi faci din asta un ţel,/De poţi să nu cazi pradă nicicând exasperării/Succesul şi dezastrul primindu-le la fel,/De poţi să-auzi cuvântul rostit cândva de tine/Răstălmăcit de oameni, ciuntit şi prefăcut,/De poţi să-ţi vezi idealul distrus şi din ruine,/Să-l reclădeşti cu-ardoarea fierbinte din trecut./De poţi risca pe-o carte întreaga ta avere/Şi tot ce-ai strâns o viaţă să pierzi într-un minut,/Şi-atunci, fără a scoate o vorbă de durere/Să-ncepi agoniseala cu calm, de la-nceput/Iar dacă trupul tău, uzat şi oboist/Îl vei putea forţa să-ţi mai slujească încă/Numai prin străşnicia voinţei tale şi astfel,/Să steie peste veacuri aşa cum stă o stâncă./De poţi vorbi mulţimii fără să minţi şi dacă,/Te poţi plimba cu regii, fără a te-ngâmfa/De nici amici, nici duşmani nu pot vre-un rău să-ţi facă/Pentru că doar dreptatea e călăuza ta,/Şi dacă ştii să umpli minuta trecătoare, Să nu pierzi nici-o filă din al vieţii tom,/Al tău va fi Pământul, cu bunurile-i toate,Şi mai presus de toate – vei fi un OM, copilul meu!”. Gata…

Da, așa este. Dacă ești lider, autonomia echipei reprezintă unul dintre scopurile tale primare. Desigur, sunt multe tipuri de lideri, însă pe placul meu sunt aceia care inspiră echipa și îi însoțesc pe coechipieri să devină stăpâni pe sine și responsabili pentru ce fac pentru sine și pentru ce aduc echipei. “De poţi să nu-ţi pierzi capul, când toţi în jurul tău/ Şi l-au pierdut pe-al lor găsindu-ţi ţie vină”…Este important să știi că într-o situație cu final nedorit, la care ai participat, o parte din rezultat este obținut în urma deciziilor pe care tu le-ai luat – pentru partea ta de participare. Iar fiecare dintre participanți, pentru partea lor de participare. Păstrarea calmului in situații de criză, ori exersarea lui cu perseverență aduce beneficii mari pentru găsirea unei rezolvări sau pentru găsirea unei noi soluții, astfel având posibilitatea să rămâi și conștient de trăirile, gândurile și ținta ta, chiar în condiții nedorite.

Leadershipul este exersat. “Pentru că doar dreptatea e călăuza ta,/Şi dacă ştii să umpli minuta trecătoare, Să nu pierzi nici-o filă din al vieţii tom”. Păstrează încrederea în tine și urmează-ti planul, drumul stabilit, în timp ce rămâi curios și atent la corectitudinea informațiilor pe care le culegi pentru luarea deciziilor tale. Încrederea în tine, autentică, îți permite să păstrezi legătura cu realitatea drumului parcurs și a cadrului, precum și a fondului pe care îți desfășori personalitatea. Îți permite să te oprești uneori și să iei în seamă ideile altor persoane, chiar să te răzgândești cu privire la ale tale, dacă obții alte informații benefice. Înaintează cu perseverență, dar investigativ cu privire la tine.

Rabdarea și cumpătarea despre care vorbește Kipling în poezia sa sunt alte caracteristici importante. Să aștepți, dar nu cu sufletul la gură, ci urmând în continuare pașii pe rând, consecutiv. Când ești fidel adevărului și dreptății, ca valori universale, iubirii de oameni și natură, poți rămane mai aproape de echilibrul dintre ce trebuie făcut și ce poate fi făcut…

“De poţi visa, dar fără să te robeşti visării/De poţi gândi, dar fără să-ţi faci din asta un ţel”…Astfel încât visul tău să-ți devină realitate, iar tu sa fii interesat de dezvoltarea resurselor proprii care te pot aduce către împlinirea visului. Când îți stabilești obiective prea mari sau pe perioade prea îndepărtate, tendința este să crezi că nu îl poți îndeplini sau să renunți la… plan, la visul tău?

Da, iar aceasta duce la scăderea încrederii în tine. Ca și când ai fi părăsit ceva important din tine, pentru că nu aveai putere să duci mai departe. Nu-i nimic, uneori poti face asta, pentru ca mai târziu să reiei drumul în căutarea visului pierdut, pe care îl poți îndeplini acum, când poți să știi care este nevoia ta, care este dorința și cum ai ajuns aici, astfel încât poți afla cine esti și să definești cine vrei să fii.

Capacitatea de a gândi și de a putea asculta, de a lua în considerare păreri, gânduri ale altor persoane, astfel renunțând uneori la gândul tău, aduce cu sine scăderea sentimentului de atotputernicie, care, la rându-i, contribuie la dezvoltarea sinelui, la dezvoltarea capacității de analiză și a trăirii recunoștinței pentru tot si toate din propria-ți viață. Proces ce duce la dezvoltarea capacității de a iubi și la scăderea intensității sentimentului de invidie.

“De poţi să nu cazi pradă nicicând exasperării/Succesul şi dezastrul primindu-le la fel”. Să nu te lași pradă subiectivismului acestor…himere?

Da, căci sunt pe aceeași axă, extreme ce produc cogniții iraționale în procesul de dezvoltare. Când totul poate fi privit ca metodă deschisă spre îmbunătățirea și actualizarea propriei persoane, în timp ce te bucuri de drumul parcurs.

Uneori este nevoie de curaj pentru a-ți putea asculta instinctul. “De poţi să-ţi vezi idealul distrus şi din ruine,/Să-l reclădeşti cu-ardoarea fierbinte din trecut./De poţi risca pe-o carte întreaga ta avere/Şi tot ce-ai strâns o viaţă să pierzi într-un minut,/Şi-atunci, fără a scoate o vorbă de durere/Să-ncepi agoniseala cu calm, de la-nceput”. Să riști totul și să poți să o iei de la început ar însemna că ești conștient de foarte multe posibile efecte ale deciziei tale, că ești capabil să îți însușești și să-ți asumi efectele. Și ești suficient tu, în primul rând, pentru a putea să clădești, din nou, structura de rezistență și, apoi, cărămidă peste cărămidă să așezi.

“De poţi vorbi mulţimii fără să minţi şi dacă,/Te poţi plimba cu regii, fără a te-ngâmfa/De nici amici, nici duşmani nu pot vre-un rău să-ţi facă/Pentru că doar dreptatea e călăuza ta”…Poți rămâne conectat la nevoile umane, la realitatea în care trăiești?

Poți înțelege, prelucra și exprima atât informații simple, cât și pe cele superioare. Îți poți fi fidel ție și să nu te lași manipulat nici de ideile colegilor ori ale mulțimii, nici de cele ale superiorilor ori de ale celor care conduc mulțimea, nici de cei care luptă pentru propriile idei, nici de cei fără de idei! Totuși să ții cont de ei. Păstrează în minte care ți-e scopul și mergi inainte! Oprește-te uneori și ascultă pe cel ce-ți iese în cale, întreabă-te și primeste de la el ce ai nevoie, oferă ce poți și continuă drumul.

Nu poți fi rănit când privești cu deschidere, compasiune, înțelegere, curiozitate, iubire și atenție oamenii din jur. Însă dioptria cea mai puternică a ochelarilor să fie utlizată pentru tine însuți – să poți privi către tine, în tine, prin tine, spre tine, fără să te judeci, ci doar să te înțelegi.

Carmen Goșa, la finalul unui interviu deloc ușor, cu o…”analiză pe text”, cu o temă de ce să nu recunoaștem complexă – și pe care recunosc că eu ți-am propus-o drept provocare, iar tu ai răspuns provocării – îți lansez o întrebare “grea”. Cum poți fi un lider adevărat?

Oferă libertate de a fi ție și celor împreună cu care lucrezi, pentru a putea beneficia de resursele pe care altfel nu le poți obține. Oamenii oricum tind să lucreze, să acționeze utilizând același model mental, dar oferind libertatea de a se exprima fără teama unui manager autoritar, au posibilitatea să se antreneze în concursul găsirii de noi soluții și să construiască noi legături neuronale, care dau posibilitatea dezvoltării de noi modele de funcționare mentală. Liderul câștigă, coechipierii câștigă.

Cât privește autonomia, căci cu ea am început, se câștigă și se recâștigă în fiecare clipa, prin deciziile pe care le iei, valorile pe care ți le apropii și ți le respecți, oamenii alături de care trăiești, emoțiile și comportamentele pe care le exprimi. Prin control, autocontrol sau fără control. Așa depinde de tine să fii Om: “Al tău va fi Pământul, cu bunurile-i toate”…

Epilog

If..