Prieteni la serviciu

Amicitie sau animozitate? La locul de munca, linia de demarcatie poate fi foarte subtire – spune Mark Vernon, autorul lucrarii The Meaning of Friendship.

Problema prieteniilor la locul de munca e plina de discrepante. „Se intampla de exemplu sa lucrati impreuna cu cineva timp indelungat, pentru cativa ani la rand. Va petreceti cel putin opt ore pe zi impreuna – cinci zile pe saptamana – glumiti, va impartasiti necazurile si bucuriile. Va intelegeti bine si ajungeti sa fiti destul de familiari unul cu celalalt. Intr-o zi, persoana respectiva isi gaseste un nou loc de munca si pleaca. Nu stiu daca ati remarcat, dar frecvent se intampla sa nu va lipseasca deloc.“ – spune autorul britanic. Dupa cateva zile – uneori chiar si dupa cateva ore –, nu va mai ganditi deloc la ea. In scurt timp, ajungeti sa va indoiti de calitatea relatiei pe care ati avut-o cu persoana respectiva sau daca putea fi numita prietenie.

In multe situatii, ii vorbiti cu prietenie unui coleg pe care il detestati sau sunteti prietenos cu un manager doar pentru ca el este cel care va da salariul. Atunci de ce prieteniile la serviciu sunt considerate periculoase?

Caracteristica principala a prieteniei este ca e lipsita de orice interes. Or, la locul de munca va aflati ca sa va faceti util. Sunteti acolo pentru a face ceva pentru un client, pentru echipa, pentru sef. Aceasta relatie e biunivoca. Si locul de munca va ofera voua ceva. Dumneavoastra sperati ca ceea ce faceti va va stimula si va va aduce satisfactie dar, daca la sfarsitul lunii, nu v-ar intra in cont niste bani, n-ati mai misca un deget.

Prieteniile la serviciu se bazeaza in mare parte pe lucrul impreuna, asadar se subordoneaza unui interes comun. Daca aceasta componenta dispare, dispare si ratiunea pentru existenta relatiei. Asa se explica de ce, cand un coleg pleaca din firma, prietenia se stinge ca o floare rupta din ghiveci. Aceasta nu inseamna ca nu aveati nimic in comun sau ca nu va intelegeati bine, ci doar ca cea mai importanta valoare comuna, munca, a disparut, si relatia inceteaza sa mai aiba o motivatie sau un scop comun. Asa se explica de ce, in afara orelor de serviciu, doi colegi nu stiu cum sa relationeze unul cu altul, fara a vorbi despre munca: „Stanjeneala pe care o simtiti fata de un coleg in afara biroului se datoreaza faptului ca lipseste tocmai cadrul in care relationati in mod obisnuit cu el.“ – explica Vernon.

De la amicitie la animozitate

Chiar daca relatiile de la locul de munca implica uneori ca la sfarsitul zilei sa iesiti in oras si sa beti ceva impreuna sau sa va intalniti in weekend la o partida de tenis, intre voi vor exista intotdeauna niste bariere. Acesta este si motivul pentru care iesirile la team-building-uri in afara orasului sunt atat de nedorite. Teama cea mai mare este ca oamenii vor fi pusi sa relationeze ca si cum ar fi prieteni. (Situatiile acestea pot fi suportate numai daca membrii echipei identifica un „dusman“ comun – de obicei in persoana facilitatorului sau a sefului –, daca animozitatile sunt directionate catre unul dintre acestia, membrii echipei vor avea iluzia ca intre ei s-a instalat un sentiment de camaraderie.)

Un alt mod de a ne explica de ce aceste prietenii sunt de regula conjuncturale si bazate pe interes – este ca la serviciu ne atasam de oameni pentru ceea ce fac – iar in viata personala ne atasam de prietenii nostri pentru ceea ce sunt. „Ne place un coleg in masura in care isi face bine treaba si prestatia sa profesionala nu ne afecteaza. Suntem prieteni, cat e benefic sa fim.“ – subliniaza britanicul. Important este sa intelegem natura acestor relatii si sa le luam exact asa cum sunt, fara a ne crea asteptari prea mari. Dar nimeni nu pretinde ca e usor de facut.

Una dintre cele mai mari probleme este ca prieteniile la serviciu seamana si chiar pot fi confundate cu o prietenie adevarata. Solidaritatea unor colegi nemultumiti de mediul de lucru le poate crea iluzia unei relatii de profunzime, ei pot simti ca sunt niste adevarati confidenti. Dar tot despre o relatie bazata pe interes e vorba. Aceste aliante pot umaniza locul de munca, dar in afara acestui cadru, prieteniile vor inceta.

O alta problema este ca prieteniile la munca sunt supuse unor factori care scapa de sub controlul persoanelor implicate. Lucrurile pe care se fundamenteaza prietenia la serviciu se pot schimba rapid si intr-un mod destul de arbitrar. Este posibil ca o simpla reorganizare a birourilor sa rastoarne radical situatia: colegul se muta cu biroul in alt departament si, daca nu va mai vedeti, relatia se stinge. O prietenie autentica nu s-ar sfarsi asa de usor.

Si mai problematic devine cand doi colegi de serviciu aflati intr-o relatie de prietenie nu obtin aceleasi beneficii. Locul de munca poate fi foarte competitiv – probabil ca pe cei doi ii anima cautarea aceluiasi sentiment de implinire sau promisiunea unor recompense sau a unei promovari. Daca unul le va obtine si celalalt nu, se va instala animozitatea si de aici relatia se strica. O parte a relatiei de prietenie implica ajutorul reciproc (cei mai buni prieteni isi cer ajutorul), dar intotdeauna senzatia unuia ca a fost „folosit“ duce la sfarsitul relatiei.

Daca se intampla asa, apare o adevarata problema: un coleg care se simte tradat poate deveni razbunator. El poate ataca pe la spate, cand te astepti mai putin. Acesta este si motivul pentru care sociologii sustin ca anumiti oameni prefera sa pastreze aparentele unei relatii de prietenie cu colegii lor, chiar si daca ii dispretuiesc in secret, decat sa le starneasca animozitatea. Asa se face ca acasa ni se recomanda sa evitam cu orice pret relatiile de prietenie la locul de munca si sa nu permitem nimanui sa ne devina mai mult decat coleg. „Aristotel nu ne-ar fi sfatuit acelasi lucru“ spune autorul britanic. El ne-ar fi incurajat „sa fim autentici, ne-ar fi spus sa ne cunoastem foarte bine pe noi insine si adevarata natura a prieteniilor noastre si ne-ar fi indemnat sa ne bucuram de ele atat cat tin.“

La urma urmei, un proiect comun este un mijloc excelent de a-i uni pe oameni. Se prea poate sa ne placa un coleg pentru felul sau de a fi, si nu doar pentru ca face treaba buna. Mai mult decat atat, in lumea pragmatica in care traim, locul de munca este cea mai de incredere sursa de a lega prietenii. Poate ca daca am reusi sa admiram pe cineva la serviciu pentru caracterul sau si felul de a fi, si nu pentru pozitia pe care o detine in ierarhie si pentru realizarile sale, atunci prietenia care s-ar lega ar fi una adevarata.

Elena Capruciu, Life&Business Coach – Dreamscometrue.ro

E de preferat sa avem prieteni in locul unde ne petrecem atat de mult timp din viata si sa ne facem munca intr-o atmosfera placuta, fara tensiuni si stres. Este binevenit sa ai in jurul tau oameni cu care rezonezi, cu care iti face placere sa discuti despre subiecte, idei si pasiuni comune. E o parte din ceea ce facem cu viata noastra in fiecare zi, iar placerea de a fi la munca, intr-un colectiv unit si armonios este fireasca.

Sunt multe cazurile in care, prin coaching-ul de echipa, oamenii reusesc sa devina mai deschisi, mai prietenosi, mai intelegatori unii fata de altii.

Companiile in care angajatii lucreaza respectandu-se unii pe ceilalti si care au la baza relatii de prietenie si incredere reciproca au un randament crescut pentru proiectele si departamentele in care lucreaza. Daca oamenii nu pot face diferenta intre situatiile referitoare la comportamente si atitudini legate de munca, atunci, de cele mai multe ori, isi afecteaza relatiile de prietenie, pentru ca iau lucrurile prea personal.

De cele mai multe ori, ii etichetam pe oameni in functie de comportamentul si cunostintele acestora. Regretam acest lucru mai devreme sau mai tarziu, pentru ca e posibil sa nu avem dreptate. Partea interesanta este ca oamenii sunt in general influentati de „etichetele“ puse si, ca si cu orice alt produs, ei nu pun la indoiala „etichetele“. Noi credem ca o persoana este intr-un anumit fel din cauza acelei „etichete“.

De aceea este foarte important sa fim atenti cand vrem sa „etichetam“ pe cineva. Este si mai important sa cunoastem mai bine acea persoana si sa aflam cum este aceasta cu adevarat, nu sa o judecam gresit in functie de „eticheta" pe care o poarta.