Vreți să schimbați lumea? Faceți-vă patul în fiecare zi!
Dragă Generație Z,
Iubiților,
Urmăriți discursul comandantului Operațiunilor Speciale ale Marinei Militare Americane (SEAL), amiralul William McRaven, și puneți în acel context titlul textului meu. Este primul său sfat către promoția 2014 a Univeristății Texas, în care adună laolaltă și razele de lună („if you want to change the world,…”) și galoșii de gumă („…make your bed every morning!”). În termeni de leadership, argumentul amiralului e dur și inconfortabil: împlinirea visului mare conține, în mod obligatoriu, servitutea rutinelor mici, acestea din urmă având darul să facă praf orgoliile, fițele și figurile de doi bani, forjând ireversibil, în schimb, caracterele autentice, de cremene, asemeni picăturii ce sapă stânca insesizabil de-a lungul erelor, până la frumusețea copleșitoare, sălbatică, a maiestuoaselor canioane născute în timp din lucrarea apei asupra pietrei.
Mai zice multe altele distinsul și mucalitul amiral, în materie de ceea ce înseamnă să devenim oameni adevărați, cu forța de a schimba lumea, schimbându-ne pe noi înșine mai întâi. În total, sunt vreo zece recomandări din ciclul învățăturilor maestrului către discipol – una mai tare ca alta. Ultima, a zecea, evocă ritualul suprem al abandonului și dezertării în fața obstacolelor care, la prima vedere, par de moarte, insurmontabile, mult peste vremelnica noastră nevrednicie. (Re)vedeți G.I. Jane (1997), for the record. În mijlocul taberei unde, timp de șase luni, se cern și se călesc viitorii lideri SEAL, există un mare clopot, al cărui dangăt – la lovitura vreunui nefericit cadet, prins slab sub vremi potrivnice – dă sentința supremă: abandonul. Dezertarea. Renunțarea, de bună voie, la a mai continua să se agațe cu unghiile și cu creierul și cu inima de ultima fărâmă de soluție, lupta cu orice preț pentru ieșirea la liman. Cuvintele amiralului cad sec, fără echivoc: NEVER RING THE BELL! EVER!…
Vă invit să observați că decalogul amiralului începe hard („make your bed every morning!…”) și culminează soft („never give up!…”) – asta, ca să fim în stare să schimbăm lumea.
Pe românește, comportamentele noastre de zi cu zi sunt cele care, devenite deprinderi, se transformă încet-încet în atitudini, definindu-ne astfel VALORILE în cheia cărora alegem să trăim. M-aș bucura să țineți minte acest enunț în parafrază maioresciană, în viețile voatre și dincolo de viețile voastre, și să acționați ca atare: dacă valori nu sunt, nimic nu e – și totul devine formă fără fond. Punct.
Aveți grijă de voi – și material, și spiritual. Spuneți o rugăciune în fiecare zi, dacă vă stă în convingeri. Meditați sistematic, dacă o faceți. Citiți mereu. Dormiți suficient. Faceți sport. Mergeți la teatru. Învățați, dragilor – orice, oricât!… Așa, și încă două rezultate din conversațiile mele directe cu generația vârstei voastre minunate: învățați arta și măiestria de a vă seta singuri obiectivele în viață, voi pentru voi; și, de asemenea, învățați să prioritizați – să nu vă fie frică să tăiați ferm de pe listele voastre to do ceea ce devine nerelevant, fie din rațiuni de importanță, fie de urgență, fie date de ambele simultan. Iată primul meu criteriu de prioritizare, pe care vi-l recomand: faceți ce vă place, și nu faceți ce nu vă place!… Vouă – nu lui mami, nu lui tati, nu lui iubi… VOUĂ, înainte de oricine altcineva!… Dezvoltați-vă profesional intens, armonios, cu cap. Lumea are nevoie de profesioniști autentici, oameni de caracter care știu bine valoarea muncii pe brânci. Lumea nu are nevoie de tocilari obedienți, care varsă la comandă tot ce au ținut minte pe de rost. În general, mediile academice și profesionale compatibile Harvard fac ușor alergie la tocilari – o știu din propria-mi practică de cursant și profesor acolo. Bref: work smater, not harder!...
Scriu acest text fix în 26 mai. De euroalegeri și referendum. Ca să zic așa, n-am găsit altă rimă la leadership, decât civismul. E simplu: leadership civic egal mai binele public, și asta face cât un milion de alte leadershipuri, absolut respectabile și ele – doar că integritatea și încredrea exercitate în arena publică sunt cele care definesc sănătatea (și, pe cale de consecință, prosperitatea) oricărei societăți!… Ieși la vot pentru că democrația are nevoie de tine!… Ieși la vot pentru că schimbările nu se fac singure!… Ieși la vot dacă te-ai săturat de… „asta e, ce să facem”!… Ieși la vot pentru că e „acum ori niciodată”!… Andra-Maria Ion și colegii săi din Consiliul Județean al Elevilor (CJE) Dolj fac istorie, dând o superbă lecție de leadership civic. Ies la vot pentru că votul meu contează!… Ies la vot pentru că nu mai vreau să ies în stradă!… La fel, Alexandra și Vlad, CJE Mureș. (Ieși la vot) Pentru copilul care locuiește cu bunicii, în timp de părinții muncesc în străinătate!… spune Andy Varga, CJE Satu Mare. Și, tot de la Satu Mare: Ieși la vot ca să nu decidă alții pentru tine!… Echipa CNE (Consiliul Național al Elevilor), condusă de Petru Apostoaia, a făcut de curând istorie, cu campania #foaiagoală, care a dat fiori reci pe șira spinării Sistemului. La fel, echipa AEC (Asociația Elevilor din Constanța), a lui Alex Manda și, acum, Mihai Tănase, cu faptele lor de civism din timpul Republicii Mazăre și de după. Adică, aveți de unde învăța leadership civic la greu – chiar de la voi înșivă, yeeey!…
În termeni de leadership, împlinirea visului mare conține, în mod obligatoriu, servitutea rutinelor mici, acestea din urmă având darul să facă praf orgoliile, fițele și figurile de doi bani.
Dragi manageri, antreprenori, decidenți care se întâmplă să citiți textul de față, vă invit să priviți și să ascultați cu maximă acuitate și minime prejudecăți modul de manifestare al copiluților cărora eu le scriu acum direct, ca să-i vedeți și să-i auziți așa cum sunt ei, în fapt – nu cum v-ar plăcea (sau nu) vouă să fie. Ei funcționează altfel – în primul rând, au ferestre mult mai înguste (dar și mai intense) de priză de conștiință. I-ați prins în fereastra lor, i-ați câștigat. Nu – salutare!… I-ați pierdut senin, fără nici pic de regrete din parte-le. Găsesc imediat altceva de făcut. Nu elaborez mai mult aici pentru voi, vă dau doar următorul exemplu, relevant pentru mine, despre cum funcționează cultura lor generală. În traingurile mele de leadership cu ei, folosesc metafora 1 ≠ 0, pentru a-i determina să realizeze că orice mărgică pe care o produc e infinit mai valoroasă decât nimic (exercițiu de viziune / prioritizare), context în care evoc sintagma „1 este acel ceva sine qua non!…” À propos, întreb, vă mai aduceți aminte ce înseamnă sine qua non? Latină, mate, alea-alea?… 90% din ei n-au nici o treabă cu sintagma, de parcă ea n-ar exista. Bun, zic, hai să vedem altfel: dar dacă spun Nihil sine Deo, știți ce înseamă? Tot 90% sar brusc, all excited: daaa, nimic fără Dumnezeu!… Ok, atunci sine înseamnă ce?… Fărăăă!… Non ce-o putea să însemne? Nu!… etc. – și, de aici, învățăm imediat ce înseamnă sine qua non. Așa funcționează Z. Inimi maaari și ferestre de priză autentică de conștiință miiici!… Alte lecturi, alt bioritm, alt internet, altă (cu totul altă!…) creștere. Take it or leave it.
Închei revenind la voi, dragi Z, cei cu care m-am întâlnit în „Liderii Mileniului Trei” de peste 15000 de ori de-a lungul anilor, fapt pentru care sunt onorat până la cer și înapoi. Să știți că programul nostru este, întâi și-ntâi, Școală de Valori și Caractere. Este și Școală de Joburi și Networking. În fine, generațiile din urmă care i-au trecut pragul au decis că descrierea cea mai pertinentă a programului, pe limba lor, este aceasta: #LMTînADN. Dacă vă interesează, luați legătura direct cu ei și întrebați-i de ce.
Și, grandissimo finale la ceea ce am avut să vă transmit, felicitându-vă din suflet pe toți cei care v-ați manifestat civic în contextul 26 mai, recapitulez ce zice amiralul și mai pun eu una, de la mine. Deci:
1. Vreți să schimbați lumea? Faceți-vă patul impecabil, în fiecare dimineață. Asta e servitutea hard.
2. Nu renunțați și nu dezertați niciodată. NICIODATĂ! E rușine fără margini. Asta e povestea cu valorile.
Și ultima (nu cea din urmă), a mea.
3. Căutați-vi-l, găsiți-l și, apoi, ZBURAȚI ÎN CERUL VOSTRU CEL MAI ÎNALT CU PUTINȚĂ!
Gând bun, cu bucurie, tuturor și fiecăruia în parte.
Chipintaci!
Articol preluat din Revista CARIERE, nr. 258/iunie 2019. Pentru detalii legate de abonare, click AICI!
