Voluntariatul ca alternativa
"Voluntariatul este activitatea desfasurata din proprie initiativa, de catre orice persoana fizica, in folosul altora, fara a primi o contraprestatie materiala". Aceasta este definitia adoptata de Consiliul National al Voluntariatului, in iunie 2002.
Voluntariatul este, asadar, o forma de organizare alternativa creata pentru a actiona, cu impact in chestiuni de interes general. Voluntariatul se naste dintr-o initiativa personala, a unui individ sau a unui grup, dintr-o nevoie de afirmare publica a propriilor opinii, insotita de dorinta de a actiona in conformitate cu acestea. Mai mult, organizatiile create pe baza de voluntariat prezinta un mare avantaj, si anume acela ca pot actiona mult mai prompt si mult mai concentrat decat institutiile guvernamentale. In esenta, cred ca existenta unui numar mare de organizatii bazate pe voluntariat este un indicator extrem de bun pentru gradul de maturizare a unei societati. Implicarea unei persoane in actiunea de salvare a unei specii aflate pe cale de disparitie, de exemplu, simultan cu desfasurarea activitatii sale cotidiene (loc de munca, familie etc.) este nu numai un indicator al preocuparilor sale extraprofesionale, ci si al unui simt civic dezvoltat. Sa alegi sa militezi pentru o cauza in care crezi si sa fii in masura sa-ti asumi consecintele acestei actiuni, fara sa primesti in schimb nici o recompensa materiala, ci doar satisfactia ca ti-ai atins un scop si ca ai salvat o idee este o dovada de maturizare atat a individului care investeste timp si energie in directia pe care si-a stabilit-o singur, cat si a contextului public ce permite astfel de actiuni.
Voluntariatul este, de fapt, un mod de dezvoltare profesionala si personala. Pe de o parte, tinerii care aleg sa faca voluntariat au toate sansele sa dobandeasca mult mai rapid cunostinte si abilitati profesionale si sociale, sa invete, de exemplu, ce inseamna munca de echipa, ce inseamna sa raspunzi prompt si organizat unor cerinte, sa fii motivat altfel decat material. Ei au ocazia de a acumula experienta nu numai profesionala, ci si de viata. Acceptarea statutului de voluntar tine, in plus, de o anume deschidere culturala si de un anumit sistem personal de valori. Faptul ca tinerii din Romania isi doresc sa faca voluntariat si multi chiar o fac, dupa cum o arata cateva studii recente, este un semn foarte bun de evolutie sociala. Aceasta pentru ca voluntariatul nu intra in categoria de obligatii (asa cum se intampla inainte de 1989, cand culesul castanelor sau campaniile de colectare de fier vechi sau borcane erau actiuni de la care nimeni nu putea lipsi). Acum, voluntariatul este un exercitiu pe care il poti accepta sau nu, il poti folosi ca mijloc de completare a educatiei scolare si a universului propriu.
Pe de alta parte, cei care se implica in activitati de voluntariat nu sunt numai tinerii. In ciuda obligatiilor zilnice, exista persoane dispuse sa se angajeze intr-o lupta de dragul unor principii. Combaterea discriminarii fata de minoritati (etnice sau sexuale), lupta pentru protectia mediului sau a animalelor sunt doar cateva dintre temele pentru care oamenii aleg sa faca voluntariat. In ultimii ani, in Romania, fenomenul voluntariatului a cunoscut o dezvoltare demna de remarcat. Ma refer aici la succesul catorva campanii rasunatoare ce au avut ca scop protectia mediului, cum ar fi campania Rosia Montana sau cea legata de canalul Bistroe. Aceste campanii s-au incheiat cu succes datorita unor oameni care au crezut in puterea lor de convingere si de actiune si care au decis sa nu asiste pasiv la actiuni dezastruoase pentru mediu. Meritul acestui gen de campanii este si acela de a putea atrage si concentra rapid resurse si atentia opiniei publice, obtinand astfel rezultate mai rapid decat structurile statului, caracterizate de o inertie mult mai mare. In concluzie, voluntariatul este optional, nimeni nu este obligat sa fie voluntar decat daca asta isi doreste. In plus, voluntariatul poate fi o sansa de dezvoltare personala si sociala, iar uneori, unica modalitate de salvare si de aparare a unor principii.