Locurile de muncă aflate la adăpost de inteligența artificială (AI) sunt destul de puține. Se tot vorbește de meserii creative, dar în ce fel va trebui să fim creativi într-o lume care se schimbă cu viteza luminii, rămâne de văzut. Cu siguranță va trebui să ne măsurăm puterile cu „mașinile”. Cea mai recentă „creatură” prezentată la Bucharest Tech Week vorbește 40 de limbi străine, performanță care nu cred că va fi VREODATĂ egalată de un om.

Viitorul meu coleg va fi un robot

 

Viitorul meu coleg, cu siguranță, va fi un robot. Se întâmplă deja în redacțiile unor publicații importante. Nu neapărat unul fizic precum robotul Sofia, să zicem. E de ajuns un software capabil să facă acest lucru. Un bot care generează texte, numit Tobi, a generat aproape 40.000 de știri pentru alegerile din Elveția, din 2018, potrivit dailymail.co.uk. A făcut asta în doar cinci minute și a scris știrile atât în ​​franceză, cât și în germană, Elveția fiind o țară multilingvă. Tobi este, de asemenea, utilizat de o serie de alte publicații la nivel mondial și, în mod similar, ajută serviciile de știri să furnizeze rapoarte bazate pe date. Desigur, face asta ajutat și de OMUL jurnalist care trebuie să-l alimenteze cu date. Deocamdată, se spune că acești roboți sunt concepuți pentru a oferi reporterilor timp liber și posibilitatea de a nu mai scrie știri „monotone” care pot fi ușor modificate prin simpla inserare de date noi. Poate genera inclusiv știri despre rezultatele alegerilor, rapoarte financiare ale unor companii sau rezultate ale unor competiții. Dar unii se tem că într-o bună zi boții pot depăși rolul scriitorilor tradiționali de știri și vor deveni titularii de zi cu zi ai generării de conținut.

Prof. dr. Raluca Radu, cercetător în domeniul mass-media și director al Departamentului de Jurnalism, Universitatea din București – Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, consideră că digitalizarea, automatizarea și utilizarea unor softuri pentru îndeplinirea unor sarcini nu pot fi împărțite, în sine, în bune sau rele. Doar, efectele utilizării lor pot fi bune sau rele, pentru comunitate.

„Eu, de exemplu, foloseam o alertă pe messenger, un robot conectat la Institutul Național de Cercetare Dezvoltare pentru Fizica Pământului, pentru informații despre cutremure. Este un robot care trimite un text prestabilit în mod automat, cu avertizările necesare, în funcție de intensitatea seismului. Dacă există posibilitatea să avertizezi rapid apariția unor evenimente cu impact asupra unei părți a comunității, de ce să nu faci acest lucru prin automatizarea unor funcții? Astfel, jurnaliștii pot avea mai mult timp la dispoziție să caute surse relevante, să facă materiale de profunzime și să analizeze în detaliu fenomenele sociale. Nu mai folosesc robotul de alertă seismică, pentru că îl configurasem greșit și primeam informații despre toate mișcările pământului – care, în România, sunt înregistrate de aparate chiar și de mai multe ori pe zi, chiar dacă nu sunt resimțite și de oameni”.

Prof. dr. Raluca Radu afirmă că unele redacții ar vrea să angajeze oameni care produc multe materiale ieftine. Alte redacții au înțeles că publicul apreciază un conținut relevant și un format atractiv, și folosesc software și roboți pentru a face un produs mass-media de foarte bună calitate: infografie, materiale interactive, materiale despre alegeri, relevante pe plan local, prin micro-targetting. „New York Times are peste 4 milioane de abonamente și 1550 de jurnaliști, care produc un conținut de foarte bună calitate. O parte dintre venituri sunt folosite pentru a inova în digital. Problema nu este identificarea momentului în care softurile vor înlocui jurnaliștii, ci găsirea modalităților prin care oamenii să folosească softurile pentru a produce un conținut de bună calitate, relevant pentru audiență și pentru comunitate”.

Când și cât trebuie să se teamă jurnaliștii români de inteligența artificială?

 

Prof univ. dr. Mihai Coman, fondatorul școlii de jurnalism, afirmă că breasla trebuie să se teamă în primul rând de scăderea vizibilă a calității actului jurnalistic. „O anecdotă spune că nu de creșterea inteligenței artificiale trebuie să ne temem, ci de scăderea inteligenței naturale. Mă tem de prăbușirea dramatică a conștiinței și competențelor profesionale, care stigmatizează din ce în ce mai mult câmpul jurnalistic autohton. Jurnaliștii români trebuie să se teamă de scăderea vizibilă a calității actului jurnalistic, ceea ce conduce la decredibilizarea profesiei și îndeamnă segmente importante din public să aleagă forme alternative precum bloguri, pagini de Facebook, Twitter etc. Lipsa de responsabilitate a jurnaliștilor, corelată cu tendințele publicului de a părăsi mass media favorizează dezinformarea. În plus, aceleași goluri ale profesionalismului deschid larg porțile fake-news, pentru că jurnaliștii nu exercită în mod riguros și responsabil funcția de verificare a informațiilor și echilibrare a surselor. Poate că un roboțel programat să fie corect și riguros o să le dea din când în când câte o lecție!”

Unul dintre experții în AI ai Chinei a declarat că piața locurilor de muncă se va confrunta cu o criză „asemănătoare cu cea întâlnită de agricultori în timpul revoluției industriale”. Cum să se pregătească jurnaliștii pentru ceea ce urmează?

În opinia fondatorului școlii de jurnalism din România, Prof. Dr. Mihai Coman, nimeni nu se poate pregăti pentru ceea ce va fi. E greu de estimat care vor fi schimbările tehnologice și schimbările din comportamentul consumatorilor de mass-media. „Noi nu îi pregătim pentru ceva anume estimat a se petrece în X ani, noi îi pregătim pentru ORICE s-ar putea petrece în câmpul jurnalistic. Aceasta se numește profesionalizare – este vorba de cunoștiințe și deprinderi care permit înțelegerea transformărilor și adaptarea la orice fel de provocări”.

Laurence Dierickx, o jurnalistă belgiană și expertă în robo-jurnalism a realizat o cercetare de piață despre impactul știrilor automatizate asupra jurnaliștilor. Ea spune că mai bine de 30% dintre lucrătorii media din sectorul informațiilor și comunicațiilor și-ar putea pierde locurile de muncă din cauza programelor de automatizare a știrilor. Iar frelancerii vor avea cel mai mult de suferit. Ea crede și că se vor genera noi locuri de muncă și a subliniat că este imposibil să se prevadă și să se cuantifice impactul exact, pozitiv sau negativ, asupra jurnaliștilor. Deocamdată cei care folosesc sistemele automatizate văd partea plină a paharului. Jurnaliștii vor avea ocazia să se focuseze pe munca de înaltă calitate!

Consumul digital de știri dăunează grav realității

 

În epoca internetului, Prof. dr. Raluca Radu crede că, consumul digital de știri poate deforma realitatea. „Eu cred că noi toți, în general, ar trebui să ne punem probleme în momentul în care algoritmii ne indică informația de care am putea fi interesați, pe baza consumului de media anterior, iar abundența este așa de mare, că nu mai apucăm să ajungem la știrile cu adevărat relevante. Algoritmii greșesc. Consumul digital de știri ne poate crea o impresie despre realitate care nu are nici o legătură cu realitatea. Aproximativ 70 procente din publicul digital român folosește Facebook pentru a se informa. Ei bine, Facebook crede despre mine că sunt medic veterinar. Nu sunt. Caut informații despre câini, sunt prietenă pe Facebook cu medici veterinari, dar eu nu sunt medic veterinar”.

Sistemul de generare automată a știrilor poate fi folosit și pentru a crea știri false, pentru a arunca în piață informații eronate, pentru a deforma realitatea. Prof. dr. Raluca Radu a dat un exemplu din România. „Sigur că pot apărea erori. Acum doi ani, aplicația Biziday a raportat în mod automat, greșit, un cutremur de 10 grade. Moise Guran a spus că, cel mai probabil, serverul lor a fost atacat. Ulterior, au renunțat la acest tip de alertă. Acest lucru nu înseamnă că, în sine, redactarea unor materiale în mod automatizat este o idee proastă, ci că implementarea acestei idei implică mai multe aspecte de la redactarea unor mesaje clare și corecte, la securizarea comunicațiilor. Dacă un software produce exclusiv știri false, audiențele se vor comporta la fel ca în cazul unei persoane sau al unei redacții care produce exclusiv știri false: unii vor ignora, alții vor încerca să combată sursa de știri false și a treia categorie, poate cea mai mică, din punct de vedere numeric, va crede o perioadă știrile respective, în funcție de propriile convingeri, valori și experiențe”.

Jurnaliști pe bandă rulantă

Profesorul dr. Mihai Coman consideră că sistemul de formare universitară în jurnalism este supra-dimensionat. Atât în raport cu nevoile pieţei, cât şi cu resursele de competenţă existente în universități. Potrivit domniei sale, în 2003 erau acreditate 22 de programe de formare universitară în jurnalism (și 12 în relații publice). În 2008 numărul acestora a crescut la 25 de programe de jurnalism, 30 de relații publice și 5 de publicitate. A specificat că este vorba de date la nivel de licență, pentru că în opinia sa, la nivel de master totul pare scăpat de sub control, iar masterele de comunicare apar în toate facultățile, indiferent de profil. „Nu cred că numărul lor este semnificativ mai mic în 2018! Ce resurse didactice pot avea zecile de facultăți din toate capitalele de județ? De câți formatori prestigioși în domeniul jurnalismului ați auzit cu referire facultăți și programe din Baia Mare, Sibiu, Suceava, Târgu-Jiu, Târgoviște, etc? La toate acestea se adaugă numeroasele școli și școlițe care au înflorit în interiorul redacțiilor, care atrag tineri fără nicio pregătire și care îi aruncă pe piața muncii după câteva săptămâni de pseudo-training”.

Un raport UEFISCDI arată că în anul universitar 2015-2016 existau 2.886 de studenți în anul I licență, în domeniul științelor comunicării (jurnalism relații publice, publicitate, științele informării). Iar un raport ARACIS referitor la oferta de locuri evidenția existența a 4225 de locuri de la programele de master în științele comunicării.