„Suntem invatati sa nu comunicam”

Una dintre cele mai apreciate si raspandite metode de invatare a comunicarii este metoda ESPERE. Propovaduita in toata lumea de mai bine de 30 de ani ca instrument practic de comunicare si de relationare interpersonala, metoda lui Jacques Salome a ajuns pe taram romanesc in urma cu doi ani si jumatate. Este un program de formare complex si riguros, initiat in aprilie 2003 si care se va finaliza in decembrie 2005. Traineri si formatori ESPERE vin periodic in tara noastra pentru a ne oferi primul program de formare in comunicare si relationare interpersonala din Romania. in pauza dintre doua seminarii, am reusit sa stam de vorba cu Aleth Naquet, fondatoarea centrului ADRES, acreditat de Institutul ESPERE din Franta pentru a derula programele de formare. Despre eficientizarea comunicarii, efectele metodei ESPERE si despre cum comunica romanii, comparativ cu francezii…

Ce inseamna metoda ESPERE si cum a fost primita in Romania?

Metoda ESPERE a fost elaborata de catre psihosociologul Jacques Salome, scriitor si formator in relatiile umane, ca o metoda de comunicare foarte pragmatica, ce permite ameliorarea tuturor relatiilor cu cei din jur. ESPERE inseamna:

E – energie

S – specifica

P – pentru o

E – ecologie

R – relationala

E – esentiala

Jacques Salome a elaborat metoda treptat, pornind de la constatarea ca o mare parte din suferinte, neintelegeri, invidii, frustrari si chiar violenta provine dintr-o lipsa de comunicare, ce exista in majoritatea relatiilor umane. Multe persoane sufera pentru ca nu stiu sa comunice. Jacques Salome a elaborat treptat aceasta metoda pentru a imbunatati relatiile importante din viata noastra: relatiile cu parintii, cu fratii, relatiile de prietenie, de cuplu, relatiile profesionale, etc. Momentan, Jacques Salome se afla in Franta. Are aproximativ 70 de ani si preda mai putin, dar se deplaseaza in strainatate de fiecare data cand se traduce vreuna dintre cartile lui. Anul trecut, cand a fost in Romania, au venit sa-l vada in jur de o suta de persoane.

Cum ajuta aceasta metoda la comunicarea organizationala?

Persoanele cu care am lucrat si-au imbunatatit comunicarea si spun ca viata lor in mediul profesional s-a schimbat in bine. Eu una consider ca, in organizatiile din zilele noastre, conteaza nu atat produsele, cat faptul ca materia prima o constituie comunicarea. Metoda ESPERE aplicata la nivel organizational imbunatateste nu numai relatiile profesionale, ci si pe cele personale ale angajatilor. Fiecare om isi petrece cel putin opt ore pe zi la locul de munca. Important este nu numai faptul ca el castiga ceva din munca depusa, ci si ca se poate implini prin intermediul ei. Faptul ca munceste intr-un climat relational in care nu se simte confortabil si respectat de ceilalti dauneaza sanatatii intreprinderii si propriei sanatati. Angajatul se intoarce acasa nemultumit si isi poate descarca agresivitatea asupra familiei. in schimb, daca se simte bine la serviciu si comunica sanatos, va aduce aceasta multumire de la locul de munca in familie.

Atunci cand climatul relational dintr-o companie este cenusiu, motivatia pentru a munci si a crea este mult diminuata. Daca acest climat este senin, fiecare angajat are mai multa energie, creativitate si pofta de munca. De aceea, este necesar sa inveti sa comunici. Este chiar o urgenta. Daca, de exemplu, exista devalorizari din partea sefului catre un colaborator sau intre doi colaboratori, pofta de lucru va scadea, deci persoana devalorizata va munci mai putin. Sau va face greseli. Persoana fizica nu trebuie insa confundata cu persoana energetica. Va dau un exemplu din domediul medical: zece infirmiere ajung dimineata la munca, avand energie maxima si o forma optima pentru a incepe lucrul. Peste cateva ore, infirmiera-sef se enerveaza si are un conflict cu subordonatele sale. Energia scade. Persoana care a primit devalorizarile poate sa greseasca mult mai usor, iar daca o face, sefa ei se enerveaza si mai mult si striga la toata lumea. Pana la pranz, echipa nu va mai avea decat 50% energie. Desi ai crede ca exista zece persoane care lucreaza, din punct de vedere energetic ele nu sunt decat cinci. Si asta din cauza ca infirmiera-sef, enervandu-se, a devenit un pericol pentru echipa.

Cum ar trebui sa fie aceasta infirmiera-sef pentru a-si ajuta echipa?

Vorbind despre calitatile oricarui manager, prima dintre ele ar trebui sa fie stabilitatea emotionala. in caz contrar, isi pune echipa in pericol si este un element nociv pentru organizatie. A doua calitate: managerul trebuia sa puna in serviciul colaboratorilor esentialul resurselor sale si intreaga lui competenta. Daca vreunul dintre acestia are probleme cu un client si se duce in biroul sefului pentru a-i explica situatia, ar trebui sa iasa din acel birou cu energie suta la suta.

De asemenea, un soi de cancer care imbolnaveste si anihileaza fortele vii dintr-o organizatie este obiceiul de a vorbi despre celalalt. Zvonurile, barfa, comunicarea indirecta, faptul ca reprosezi mereu altuia esti asa si pe dincolo devitalizeaza orice echipa. intr-o organizatie, fiecare persoana ar trebui invatata sa vorbeasca despre ea. Sa spui: „Ma deranjeaza cand intarzii”, nu „TU intarzii mereu”. Regula de baza este sa vorbesc celuilalt despre mine, si nu sa vorbesc despre celalalt. in relatiile ierarhice, trebuie sa propunem o relatie fondata pe autoritate, nu pe putere.

„Sa te specializezi in metoda ESPERE inseamna sa devii un promotor al schimbarii pentru cei de langa tine, dupa ce ai fost promotor al schimbarii pentru tine insuti, in propria-ti viata. Presupune sa te formezi in relatii umane, pe o perioada indelungata si printr-un program coerent si riguros, pentru a deveni un <>, un trecator activ prin viata si, intr-un fel anume, un facilitator al vietii”. Jacques Salome

Care este diferenta dintre aceste doua concepte?

Atunci cand exercit putere pentru a obtine ce vreau, ma folosesc de statut, de constrangere sau de un raport de forte. Daca propun colaboratorilor mei o relatie de autoritate, le permit sa fie proprii lor autori. Sau, in termeni de comunicare, sa propun o relatie in care responsabilizez, in care si celalalt poate avea initiativa. Cand imi exercit puterea si astept ca oamenii sa execute, generez o rezistenta pasiva sau o opozitie directa. Pentru ca oamenii accepta din ce in ce mai putin sa fie dominati. Rezistenta pasiva apare atunci cand faci ceva impotriva sefului – nu dai un telefon sau nu inaintezi un dosar la timp pentru ca te simti dominat si deloc responsabilizat, un simplu executant prost si rau. in schimb, daca celalalt iti propune o relatie de autoritate, esti responsabilizat in ceea ce faci, ai initiativa si recunosti autoritatea superiorului. Nu te simti un executant, ci un adevarat colaborator.

Aleth Naquet

• psiholog clinic (D.E.S.S. in psihologie clinica si psihopatologie la Universitatea din Paris);
• a fost formata personal de catre Jacques Salome pentru a transmite metoda ESPERE;
• 1996: infiinteaza Centrul ADRES din Paris, care se ocupa de implementarea metodei ESPERE prin intermediul conferintelor si stagiilor de formare pentru persoane particulare, companii si institutii;
• 2002: devine presedinta Institutului ESPERE si garantul metodei, care valideaza formatorii si animatorii;
• in prezent, este trainer si consultant pentru institutii si firme in domeniul comunicarii si relatiilor interpersonale prin metoda ESPERE.

Cum vi se pare comunicarea din companiile romanesti, comparativ cu cea din firmele din strainatate?

Nu am vizitat companiile romanesti, dar, din ceea ce mi-au povestit stagiarii pe care i-am format, in Romania exista teama de sefi. Foarte multi angajati se comporta ca niste copii in fata parintelui in relatia cu superiorul, de care le e frica. Nu indraznesc sa spuna nimic, nici sa ceara ceva. in schimb, se plang mult si se victimizeaza. Dar niciodata in fata sefului, ci pe culoarele firmei sau in familie. Este un obicei foarte nesanatos. Teama de sef, fie ca este imaginata sau nu, nu lasa loc de colaborare, dezvoltare sau munca facuta cu placere.

In plus, si aici sefii au tendinta sa reactioneze ca infirmiera-sef din exemplul de mai sus. isi pierd cumpatul, iar comunicarea lor nu mai este eficienta. Dorinta de a realiza obiectivele companiei exista, dar nu si mijloacele concrete in termeni de comunicare. in Romania, ne confruntam cu un sistem de non-comunicare, de lipsa de comunicare, ce exista de altfel si in Franta. La romani, se adauga obiceiul de a tacea, de a se ascunde, de a nu spune lucruri. Romanii au fost invatati sa taca. Dar exista si multa viata si dorinta de a comunica, mai ales in cazul tinerilor. Iar daca cei tineri invata sa comunice, e clar ca schimbarea nu poate fi decat in bine.