Naveta isi schimba sensul: de la urban la rural

Andrei lucreaza in sectorul IT si face naveta intre Bucuresti si Ploiesti. Petrece zilnic, pe drum, intre doua ore si jumatate si trei ore si jumatate dus-intors. I se pare obositor si s-ar muta cu placere in Ploiesti daca ar gasi un job bine platit, dar cum nu e cazul, pentru ca in Ploiesti piata muncii e saraca, nu-i ramane decat varianta navetei. Deocamdata, pentru el, sunt mai importanti banii decat timpul. „Singurul avantaj al navetei cu trenul este ca ai timp sa citesti. Si pentru ca am deschis discutia despre trenuri, as vrea sa precizez ca intarzie cu zecile de minute si ca sunt mutate la ore imposibil de folosit de navetisti”.
Pentru Raluca, angajata intr-o companie din sectorul energetic, naveta dureaza in jur de o ora si un sfert de la serviciu pana acasa. Ea sustine ca in Bucuresti salariile sunt mai atractive, te poti muta mai repede de la un job la altul si pe pozitii mai bune. In orasul in care locuieste, isi va cauta un job in momentul in care se va hotari sa aiba copii.
„Daca nu se inzapezeste calea ferata, drumul cu trenul dureaza trei sferturi de ora. Gara este destul de aproape de serviciu, iar orele de plecare/sosire se potrivesc cu orarul oficial de munca. Mai greu este cand sunt nevoita sa stau mai mult la serviciu si trebuie sa fiu cu ochii pe ceas sa nu pierd trenul sau cand am chef sa ies la o bere cu prietenii”.
Cosmin, angajat intr-o companie din domeniul financiar-bancar, considera naveta un fenomen consumator de timp si energie. In cazul lui, timpul petrecut pe drum, catre munca si inapoi, dureaza de la o ora in sus, in functie de mijloacele de transport folosite, de vreme etc. „In general, remuneratia este mai buna decat in provincie, iar posibilitatile de dezvoltare a unei cariere sunt mai numeroase. Pentru activitatea pe care o desfasor, sediile firmelor sunt in Bucuresti si destul de rar exista posibilitatea sa gasesti joburi de acest gen la punctele de lucru”.
Catalin, jurnalist, a ales varianta navetei tinand cont de faptul ca patru plinuri de motorina pe luna costa mai putin decat o chirie la o garsoniera de la marginea Bucurestiului, fara alte cheltuieli. De altfel, in trecut, din Militari pana la birou facea cam tot atat cat face acum din Ploiesti. „Cu trenul e mult mai ieftin, numai ca iarna nu e prea placut pe calea ferata, din cauza intarzierilor, a frigului si a mizeriei din vagoane. In plus, pierzi mult timp cautand un loc in care sa-ti lasi masina cu care ai venit la gara, pentru ca nu sunt locuri de parcare. In ceea ce priveste mersul trenurilor, acesta pare facut pe baza unor criterii misterioase, iar CFR-ul nu tine cont de sugestiile si nevoile publicului calator. Avantajul trenului e ca mai poti sa faci si altceva in timpul calatoriei – sa citesti, sa asculti muzica – nu numai sa fii atent la gropi si cine stie ce manevra neasteptata a vreunui sofer”.
Naveta nu este o noutate pentru romani. Ani in sir, absolventii au fost nevoiti sa accepte repartitia la un job intr-un anume loc, mai apropiat sau nu de cel natal. Regula facea migratia dinspre sate si orase mici catre orasele mari, deoarece acestea puneau la dispozitie o oferta mai bogata de locuri de munca. Revenind insa la zilele noastre, psihologul specialist in psihologia muncii si a organizatiei, Delia Buga sustine ca – in contradictie cu ceea ce se intampla pana nu demult – a aparut o noutate, navetismul nu mai are orientarea traditionala, de la sat catre oras. „Tot mai des, in ultima vreme, se intalneste fenomenul de navetism urban-rural. Cu precadere, in ultimii patru-cinci ani”. Ea aduce in discutie un caz particular, cel al orasului Brasov care, desi a fost un mare oras industrial, s-a transformat treptat intr-un oras turistic, in care principala activitate este vanzarea-cumpararea de produse. Lanturi de magazine tip supermarket si-au deschis portile, au impanzit zonele periferice ale Brasovului si „au inghitit” forta de munca. Pana la aparitia crizei economice actuale, succesul pe piata al firmelor cu activitati care tin de domeniul serviciilor, al constructiilor a fost semnificativ. In urma reconversiei profesionale, o parte din disponibilizatii din intreprinderile industriale brasovene au intrat intr-unul din domeniile: turism, constructii, comert, servicii.
Totodata, au aparut firme industriale de productie cu capital strain. Companiile multinationale au profitat de faptul ca Brasovul dispunea de forta de munca calificata, de spatii de productie neutilizate sau chiar de terenuri in apropierea municipiului de resedinta, care, cumparate si amenajate cu hale industriale au oferit noi locuri de munca. „Experienta occidentala si-a spus cuvantul, iar oferta de locuri de munca a fost de nerefuzat, in conditiile in care somajul era in crestere. Intreprinderile nou aparute au intre 60 si 250 angajati, uneori chiar mai multi (700-1.000 de persoane). Astfel de intreprinderi, companii multinationale (cu capital francez, german, englez, spaniol…) au aparut la Ghimbav, Prejmer, Feldioara, Cristian, Zarnesti, Sacele, orase aflate la 7, 15, 20 sau 25 de kilometri de Brasov.
Sunt intreprinderi producatoare de electronice, automotive, confectii metalice, prelucrare lemn, piese componente pentru industria constructoare de masini, confectii”, explica Delia Buga. Astfel, oamenii au acceptat si posturi de operator-productie pe perioade determinate, posturile de middle si top manager fiind putine si, de obicei, cu contract permanent. „Sunt firme care au propriul departament de resurse umane, dar care atunci cand au nevoie de un plus de oameni pe o perioada determinata, apeleaza si colaboreaza cu firme de recrutari din Brasov, care au informatii noi despre piata fortei de munca. Cei 20 de kilometri sunt uitati, trecuti cu vederea, atunci cand stii ca ai un venit asigurat, din care iti poti plati datoriile si cu care iti poti intretine familia.
Dar nu numai oamenii proveniti de pe marile platforme industriale accepta naveta din Brasov spre zonele rurale adiacente, ci si celelalte categorii profesionale: profesori, medici, psihologi, ingineri, avocati. Acestia fie si-au deschis in jurul orasului cabinete individuale, fie si-au gasit posturi la spitale, clinici, intreprinderi situate la oarecare departare de Brasov. „Pentru ca… stim cu totii ca in acest ultim an oportunitatile de angajare s-au diminuat considerabil in raport cu anii anteriori”, conchide ea.
Ramanem in zona Brasovului unde este situata si fabrica Delaco. Aici persoanele care fac naveta sunt angajatii TESA, soferii livratori si personalul direct productiv, care locuiesc in Brasov si fac naveta Brasov – Codlea. Pentru acestia, drumul catre si dinspre Codlea este simplu: compania le pune la dispozitie microbuze care au un anumit traseu (astfel incat sa fie cat mai aproape de locuinta fiecarui angajat). „Avand in vedere specificul companiei noastre de furnizori de produse lactate la nivel national, cu livrari zilnice la prima ora a diminetii, soferii care locuiesc in imprejurimile orasului Codlea au la dispozitie o masina, care le asigura transportul la orice ora din zi sau noapte”, spune Rodica Stirbu, HR la Delaco.
Fabrica nu are angajati din Bucuresti care sa faca naveta deoarece acestia sunt agentii de vanzari (care au masina de serviciu) si lucratorii comerciali, care isi desfasoara activitatea in supermarket-uri si carora compania le deconteaza abonamentele pe mijloacele de transport in comun.
In zona Clujului, una dintre cele mai importante surse de locuri de munca este fabrica Nokia. Roxana Milas, HR Country Manager la Nokia Romania, precizeaza ca decizia de a amplasa noua fabrica Nokia in aceasta zona reflecta cererea crescuta de dispozitive mobile pe pietele din Europa de Est si Africa. „Zona Cluj a fost aleasa datorita unui numar mare de factori, printre care disponibilitatea unei forte de lucru calificate, logistica interna si externa eficienta, traditia industriala a zonei si nu in ultimul rand, posibilitatea de a construi un parc industrial pentru a gazdui furnizorii si partenerii Nokia. Majoritatea anagajatilor vin din orasul Cluj-Napoca sau din comunele si orasele limitrofe. Unii angajati direct productivi fac naveta si aceasta se intampla de maximum patru ori pe saptamana, conform programului de lucru”.
Daca odinioara se migra dinspre orasele mici catre cele mari, acum lucrurile s-au mai schimbat. Motivele sunt variate. Pentru a reduce costurile, unele companii si-au relocat fabrica, call centerul si birourile in orase mai mici. Acolo gasesc forta de munca mai avantajoasa, platesc un pret mai bun pentru terenuri, chirie etc. Insa, o alta explicatie are legatura cu cresterea somajului. Aceasta i-a facut pe oamenii disponibilizati sau in cautare de job sa priveasca cu o mai mare deschidere lucrul intr-un alt oras si, implicit, sa faca naveta.
Potrivit unui studiu realizat in Irlanda de Nord, 34% dintre navetistii intervievati ar prefera sa doarma mai mult, 21% si-ar dori mai mult timp pentru exercitii, 20% ar vrea sa-si poata petrece mai mult timp cu familia, iar 19% ar vrea sa aiba mai mult timp pentru job. Cercetarea realizata in 2009 a avut la baza un esantion de 200 de persoane care fac naveta.