Mituri despre munca „la patron”
In firmele romanesti, apropierea culturala ii permite angajatului sa-l judece pe sef, iar salariatul ii cunoaste obiceiurile si poate anticipa cum ii poate face fata, este de parere Mihaela Feodorof, Managing Partner Yourway Life& Career Counseling. “De exemplu, scuzele de natura personala sunt mai utilizate in relatia cu un superior roman decat cu un expat. Iar daca acesta rezista si nu este suficient de intelegator este clasificat ca arogant si “nascut sef”.
“Este foarte important ca fiecare aplicant la job-uri in astfel de companii sa isi clarifice ce tip de cultura organizationala i se potriveste – daca are un spirit antreprenorial mai dezvoltat, daca nevoia sa de reguli, proceduri si sisteme este redusa, daca prefera un stil de comunicare mai informal atunci cu siguranta se va potrivi muncii intr-o companie romaneasca”, spune Ana Ber, Senior Consultant in cadrul Dr. Pendl & Dr. Piswanger Romania.
Ana Ber trece in revista cateva mituri despre munca in firmele romanesti.
1. Gradul mare de nesiguranta – Companiile romanesti sunt percepute ca fiind mai nesigure decat cele multinationale, mai ales luand in calcul experienta crizei cand multe firme s-au inchis sau restructurat masiv.
“Este foarte important sa se inteleaga ca firmele de familie au o caracteristica unica ce le ofera un enorm avantaj competitiv in fata marilor companii. Companiile de familie au viziune pe termen lung nefiind legate de rezultatele trimestriale. Pentru acest tip de business succesul este strans legat de succesul personal si in multe cazuri decizia de restructurare sau inchidere se ia mult mai greu decat intr-o companie centrata strict pe rezultate financiare”, spune Ana Ber (foto).
2. Cultura organizationala opresiva – In companiile romanesti patronul sau consiliul de administratie iau decizii fara sa se consulte cu managerii companiei si impun directiile chiar si in absenta unor fundamentari solide.
Flexibilitatea companiilor romanesti si viteza lor de adaptare este mult mai mare decat a multinationalelor. In multe astfel de organizatii, culturile se identifica cu cele ale fondatorilor care influenteaza valorile majore ale organizatiei. Cercetarile asupra valorilor companiilor mici indica faptul ca in aproape toate valorile companiei reflecta valorile fondatorului.
Citeste si 7 mituri despre munca in multinationale
3. Posibilitati reduse de promovare
Chiar daca organigrama este mult mai plana in cazul companiilor romanesti merita punctat faptul ca intr-o astfel de organizatie chiar daca lipseste titulatura cu siguranta nu lipseste rolul – un angajat implicat care-si doreste crestere profesionala rapida se poate dezvolta mult mai rapid intr-o astfel de organizatie, putand sa-si asume mult mai multe roluri decat ar putea-o face intr-o multinationala unde lucrurile sunt mult mai rigide.
4. Profesionistii de top nu merg in companii romanesti
In ultimii ani, s-a observat o migrare intensa a unor manageri de top din multinationale catre companii romanesti care au inteles ca, pentru a evita sa reinventeze roata, merita sa cumpere know-how-ul si experienta necesare in multe cazuri compensand lipsa brand-ului international si a unor perspective "sigure" pe termen lung cu pachete chiar mai atractive decat in companiile internationale, spune Ana Ber.
In firmele romanesti, nivelul veniturilor nu este intotdeauna la fel de ridicat in comparatie cu multinationalele si implicit, salariatul are pretentia sa nici nu i se ceara sa munceaca prea mult. Implicarea, determinarea de a face diferenta si toate celelalte competente pe care in corporatii le trec in revista recrutorii isi pierd din consistenta cand vorbim de angajarea la un SRL. Obiceiurile toxice din gama “merge si asa” sau “mai este si maine o zi” vin in detrimentul unei conjuncturi favorabile care este sustinuta de dimensiunea redusa a echipelor si implicit a valorilor comune a membrilor acestora – Mihaela Feodorof (foto).
4. Haos si inconsecventa in decizii – in companiile romanesti nu se implementeaza reguli si proceduri, actionariatul intervine des in proceul de management.
Una dintre provocarile unice ale mediului de business romanesc este posibila lipsa a unei organizari formale si a unui sistem de recompensare structurat, ceea ce poate constitui un factor de stres pentru o persoana obisnuita sa lucreze cu lucruri clare, indicatori de perfomanta setati, etc. De aceea in astfel de companii se potrivesc persoane carora un anumit grad de incertitudine nu le cauzeaza frustrari.
Chiar daca acest fenomen inca mai exista, de ce sa ne ascundem dupa deget, merita precizat ca amploarea sa s-a diminuat semnificativ tocmai din cauza celor expuse la punctul anterior – teama de a nu putea atrage candidati eligibili din cauza acestor practici.
7. In companiile romanesti se munceste mai putin decat in multinationale
Este o impresie gresita. Si in companiile romanesti se munceste – mai ales in cazul companiilor mici, unde productivitatea fiecarui angajat este extrem de importanta si vizibila. Un angajat neproductiv nu se poate pierde in multime.
Goana dupa brand este unul din obiceiurile daunatoare a angajatului dar si angajatorului roman. Mai mult decat CV-ul si recomandarea formala, modul in care se vehiculeaza si se obtin informatii nu intotdeauna obiective, deterioreaza rapid o relatie profesionala. Atmosfera de lucru, tipul de management practicat si scenariile construite de unii angajati lasa de dorit in privinta alegerii unui SRL. Comportamentele de tipul “sa moara si capra vecinului” ies repede la iveala in comparatie cu multinationalele care chiar daca sunt competitoare pe aceeasi piata, la capitolul reprezentarii unei industrii stiu sa-si uneasca fortele pentru atingerea obiectivelor comune – Mihaela Feodorof