Joburile „verzi”, o nebuloasă pentru România

Specialiştii ONU vorbesc de câţiva ani buni despre necesitatea asigurării de locuri de muncă verzi pentru o economie durabilă, iar în Europa sunt peste 14,6 milioane de persoane care profesează, direct sau indirect, în domeniul biodiversităţii. În România nu se ştie însă câte joburi verzi sunt, nu există o definiţie clară a ceea ce înseamnă un job verde şi nicio clasificare a acestora. Se adaugă o lege controversată a energiei, o lipsă de sprijin din partea factorilor politici şi administrativi şi astfel rezultă o piaţă a locurilor de muncă verzi destul de palidă.

Principalele agenţii de plasare şi recrutare a forţei de muncă din România operează cu prea puţine joburi verzi. ManpowerGroup, agenţie de resurse umane, prezentă în România din 2003, cu 14 agenţii deschise în 9 oraşe din ţară, a intermediat (angajator–angajat) un singur job verde în 2013 şi primele luni din 2014.

Compania de resurse umane Lugera The People Republic, companie de recrutare cu activitate pe piaţa locală din 2001, nu are „pe rol” niciun job verde.

George Butunoiu, consultant în resurse umane şi owner al uneia dintre cele mai mari agenţii de recrutare a forţei de muncă, spune că şi agenţia sa a operat cu un singur job în acest domeniu. „Am avut un post de country manager în energie regenerabilă. Postul a fost ocupat, dar experienţa pe piaţa muncii din România în această arie este încă una firavă”, spune Butunoiu.

Energia este unul dintre domeniile care a generat poate cel mai mare flux de joburi verzi, este vorba despre energia eoliană şi cea fotovoltaică. A atras consultanţi de mediu, ingineri constructori, achizitori de energie sau operatori tehnici, responsabili cu mentenanţa şi service-ul pentru turbine eoliene şi panouri fotovoltaice, care au împânzit mai ales zona de sud a ţării.

În ultimul an însă, mulţi investitori şi-au închis afacerea în energie regenerabilă, iar noi iniţiative de investiţie în domeniu nu prea mai există. Una dintre explicaţii este faptul că România şi-a atins deja ţinta de energie din surse regenerabile asumată pentru anul 2020, respectiv 24% din consum. O alta este cadrul legislativ fluctuant, în special intrarea în funcţiune a Ordonanţei de Urgenţă 994/2013, care vizează reducerea numărului de certificate verzi – documente care atestă că o cantitate de energie electrică este produsă din surse regenerabile de energie, şi pentru care producătorii primeau subvenţii de la stat.

Radu Mihai, inginer constructor în cadrul unei companii care a investit în parcuri eoliene, în judeţul Constanţa, spune că jobul său este momentan în pericol. „S-au închis foarte multe firme în domeniul energiei regenerabile şi în acest moment nu prea apar noi proiecte. Piaţa muncii în acest domeniu se împarte în specialiştii care lucrează pentru a proiecta şi a pune pe picioare aceste parcuri, fie ele eoliene sau fotovoltaice, şi cei care se ocupă de mentenanţă. Aceştia din urmă sunt mai puţin afectaţi”, spune Mihai.

Specialistul ne declară că se va reîntoarce probabil în domeniul construcţiilor, aşa cum fac toţi cei care şi-au adus abilităţile în ceea ce se cheamă un loc de muncă verde în energia regenerabilă.

De altfel, multe dintre joburile verzi necesită o recalibrare a unor competenţe existente deja în joburile clasice, în domenii ca amenajarea teritoriului, producţia industrială şi agricolă, colectarea şi valorificarea deşeurilor.

Ilie Brie, preşedintele Centrului de Excelenţă pentru Dezvoltare Durabilă (CEDD), un ONG implicat în consultaţă, comunicare, monitoring şi studii legate de mediu, este de părere că numărul locurilor de muncă verzi e în creştere.

„Unele joburi încep să fie catalogate explicit ca fiind verzi, iar altele sunt impuse de reglementări – de exemplu, posturi care gestionează/monitorizează fluxurile de producţie sau activităţile din administraţie, din perspectiva protecţiei mediului”, spune Brie.

Deşi datele privind piaţa muncii green nu există în nicio statistică naţională, un studiu realizat în 2011 de către asociaţia Salvaţi Dunărea şi Delta, în parteneriat cu Eco-Rom Ambalaje, arată faptul că numărul de companii din sectorul gestiunii deşeurilor a crescut cu aproximativ 50% comparativ cu anul 2009 şi erau aproximativ 35.000 de angajaţi în acest domeniu.

L-am întrebat pe Sorin Cristian Popescu, director general Eco-Rom Ambalaje, care ar fi cel mai întâlnit job verde în acest domeniu, al gestiunii deşeurilor.

„În acest moment, la nivel naţional există peste 2.000 de companii în sectorul reciclării şi gestiunii deşeurilor, iar România dispune de capacităţi de reciclare acoperitoare pentru deşeurile generate. Mai mult decât atât, faptul că industria producătoare de bunuri ambalate îşi realizează obligaţiile de reciclare prin intermediul companiilor de transfer de responsabilitate, cum este şi Eco-Rom Ambalaje, a condus la mobilizarea unor cantităţi semnificative de deşeuri către reciclare şi nu către gropile de gunoi. Contribuţia producătorilor s-a manifestat şi la nivelul resurselor umane, prin angajarea responsabilului de mediu, care se ocupă inclusiv de gestiunea deşeurilor”, a precizat Sorin Cristian Popescu.

Magor Csibi, director de program World Wide Fund for Nature, afirmă că, teoretic, numărul joburilor verzi este în creştere, deoarece „industria energiilor regenerabile a avut o explozie în România, generând multe locuri de muncă temporare şi permanente”. Adaugă faptul că au apărut foarte multe trenduri noi, în această arie, în diverse domenii, de la construcţii până la proiectare, industria deşeurilor sau chiar în domeniul conservării naturii.

Care este atunci problema? De ce aceste posturi nu sunt vizibile pe piaţa muncii, de ce tragi cu puşca după ele pe site-urile de recrutare online, precum BestJobs şi Ejobs, de ce marile companii de resurse umane nu „jonglează” cu ele?

Ilie Brie, preşedinte al Centrului de Excelenţă în Dezvoltare Durabilă, crede că demersul politic şi administrativ în politicile de mediu este deficitar, atât în activităţile industriale sau agricole, cât şi în cele legate de serviciile publice.

„Responsabilii ignoră sau ezită să aplice reglementările în vigoare, fie pentru că nu iau în serios necesitatea aplicării acestora, fie, cel mai adesea, pentru că ele presupun costuri suplimentare pe care nu vreau sau nu pot să şi le asume. Instanţele chemate să aplice legea nu monitorizează strict întreaga piaţă şi nu aplică sancţiuni fără excepţie celor care nu respectă regula jocului.” Şi Magor Csibi este de părere că primul loc unde ar putea fi luate măsuri pentru a „dezgheţa” piaţa muncii verzi este administraţia publică, deoarece este organismul care setează trendul de dezvoltare şi regulile, iar asta ar schimba radical modul în care sustenabilitatea este percepută şi aplicată.

Există la acest moment un proiect european dedicat analizei şi monitorizării locurilor de muncă verzi în România, intitulat Green Jobs, derulat de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM).

Întins pe trei ani, proiectul se va finaliza în mai anul acesta, iar raportul final ar trebui să vină cu câteva date în premieră. Şi, poate, cu o definiţie care nu există încă.

Petru Blanariu, director Direcţia Relaţii Internaţionale, în cadrul ANOFM, şi director de proiect Green Jobs: „În primul rând noi va trebui să luăm o decizie cu privire la definirea locului de muncă verde. E o temă care nu a fost încă studiată pe deplin. Nimeni nu şi-a pus problema până acum ce e un loc de muncă verde, deci nici numărul acestora nu se cunoaşte. Ne propunem prin acest proiect să identificăm locurile de muncă verzi care există în România şi să facem şi propuneri de stimulare şi creare de locuri de muncă verzi în viitor, din perspectiva serviciului public de ocupare. Am identificat aproximativ 250 de ocupaţii care ar putea să fie verzi”.

În cadrul studiului naţional, ale cărui rezultate vor fi dezvăluite, spune Blanariu, la finalul proiectului, adică în mai, au fost intervievaţi actori din domeniul public şi privat cu privire la subiectul green jobs. Există însă deja câteva indicii ale acestor rezultate, chiar pe portalul dezvoltat în cadrul proiectului, www.locuridemuncaverzi.ro :

„Ca urmare a cercetărilor desfăşurate în vederea elaborării studiilor menţionate anterior, cât şi implementarea altor activităţi precum cea anterior menţionată, se poate spune că, spre deosebire de o mare parte a ţărilor membre UE, încă ne confruntăm, la nivelul României, cu o lipsă de cunoaştere a domeniului „economiei verzi” atât în rândul instituţiilor publice, a actorilor sociali, cât şi a domeniului privat, iar această lipsă de cunoaştere determină la rândul ei un interes scăzut faţă de domeniul abordat. Acest lucru, recunoscut, ba chiar subliniat de diverşi participanţi la interviuri, este demonstrat şi de procentul extrem de scăzut (13,1%) de răspuns la chestionarele aplicate pentru elaborarea studiului naţional”.

Articol preluat din Revista Cariere de aprilie. Pentru detalii legate de abonare, click aici