Flexibilitatea în muncă în timpul pandemiei, un exercițiu eficient

Imagine de StockSnap de la Pixabay

Perioada pandemică ne-a luat prin surprindere pe toți și a trebuit să ne adaptăm. Schimbările cauzate de aceasta au creat reacții în lanț atât pe plan social, cât și pe plan economic. Așa cum era de așteptat, primele instituții obligate să răspundă situației pandemice au fost guvernele. În ceea ce privește țara noastră, administrația s-a pliat schimbărilor prin implementarea unor soluții fără suficient suport legislativ sau tehnic al schemelor de muncă flexibilă, în special telemunca și munca la domiciliu.

Atât serviciile publice, cât și cei din mediul privat susțin că flexibilitatea în muncă în timpul pandemiei a fost și este un exercițiu eficient și se gândesc să mențină acest tipar și după stabilizarea situației sanitare, relevă Studiul privind oportunitatea flexibilizării modului și timpului de lucru în Administrația Publică din România realizat de Institutul Național de Administrație (INA). Inițiativa, coordonată și implementată de către INA, a fost susținută de către Secretariatul General al Guvernului și de Grupul Băncii Mondiale.

Izolarea și distanțarea socială declanșate de pandemie au reînnoit importanța unor politici adecvate privind angajații nu doar pe plan local, astfel că administrațiile publice din zona UE/OECD au conceput diverse măsuri de siguranță atât pentru angajați, cât și pentru buna funcționare a serviciilor oferite de instituțiile statului, concentrându-se în principal pe furnizarea de servicii esențiale cetățenilor și companiilor.

„Pandemia ne testează pe toți. Aceasta nu este doar o provocare fără precedent pentru sistemele noastre de sănătate, ci și un șoc major pentru economiile noastre”, a declarat Președinta Comisiei Europene, Ursula van der Leyen, într-un comunicat de presă oferit de Comisia Europeană în luna martie a anului 2020.

Forme de muncă flexibile

Dintr-un studiu dezvoltat de Austria în anul 2018 aflăm că există patru aspecte ale flexibilității, și anume:

Flexibilitatea spațială – se referă la oportunitatea angajaților de a lucra de acasă, sau din orice loc care permite conexiunea la internet. Aceasta are patru forme de funcționare: telemunca, munca la domiciliu, folosirea de spații pentru birouri în diverse locații și folosirea unui birou de către mai multe persoane într-un spațiu prealocat. Țările Scandinave, Estonia, Elveția, Olanda și Belgia folosesc toate cele patru forme de flexibilitate spațială. România nu folosea nicio formă de flexibilitate spațială în administrația publică în 2018.

Flexibilitatea temporală – are și ea patru forme, și anume: program flexibil (flexitime), muncă cu fracțiune de normă (part-time), program de lucru comprimat (reducerea săptămânii de lucru la maximum 4 zile) și timp de muncă bazat pe încredere (angajatul își alege liber când și cât să lucreze). O formă de flexibilitate temporală folosită în Irlanda include pauzele de carieră (career breaks). Acest lucru s-ar traduce în administrația din România prin posibilitatea suspendării raportului de serviciu la inițiativa funcționarului public pentru o perioadă de cel mult doi ani sau, dacă vorbim de mediul privat, așa-zisul an sabatic.

Flexiblitatea funcțională este definită ca fiind flexibilitatea pe care un angajat o poate avea în cadrul unei organizații. Aceasta încurajează angajații să aibă abilități foarte diverse, astfel încât acestea să poată fi folosite în funcție de necesitățile de la locul de muncă. O altă formă de flexibilitate funcțională sunt job-urile prin rotație (la fiecare 5 ani) între departamente sau între instituții.

Flexibilitatea numerică – se referă la angajarea temporară a lucrătorilor externi contractuali ca o posibilitate de ajustare a necesarului de personal la volumul de muncă.

Măsuri aplicate după izbucnirea pandemiei

Din cauza situației sanitare, angajatorii au fost nevoiți să recurgă la soluții rapide, astfel că, o mare parte dintre aceștia, au ales flexibilitatea spațială. Însă, comparativ cu economiile avansate din blocul comunitar, bazate intensiv pe cunoaștere, în România telemunca și munca la domiciliu se aplică unui procent mai redus din populația angajată. Aflăm astfel dintr-un studiu elaborat de grupul mixt de cercetare al Comisiei Europene și Eurofound (The potential for teleworking in Europe and the risk of a new digital divide, 2020) că România se află la coada clasamentului privind numărul de angajați care se află în ocupații ce se pot desfășura de acasă.

Pentru a putea desfășura o muncă la domiciliu, angajații au avut ca principale caracteristici studiile superioare, o vârstă relativ tânără, iar majoritatea au provenit din mediul urban. Femeile au lucrat flexibil într-un procent mai mare de acasă decât bărbații. În mod surprinzător, un număr mai mare de angajați fără copii au început să lucreze de acasă raportat la colegii care aveau copii în întreținere.

Răspunsurile administrațiilor publice ale statelor membre UE la pandemia COVID-19, munca la distanță necesită nu numai infrastructură tehnică (hardware, conexiune la internet, acces la sisteme IT și fluxuri de lucru digitalizate), ci și abilități de management ajustate și instrumente de colaborare.

Modelul de lucru Kurzarbeit

Comisia Europeană spunea în martie 2020 că „trebuie să protejăm angajații împotriva șomajului și a pierderilor de venituri pentru a evita un efect permanent. Comisia este pregătită să sprijine statele membre în acest sens, promovând, în special, programele de lucru pe termen scurt, respectiv programele de perfecționare și recalificare profesională care și-au dovedit eficacitatea în trecut”.

Pentru păstrarea locurilor de muncă, Germania a aplicat metoda de flexibilizare temporală numită Kurzarbeit (muncă scurtă). Ce preupune acest model de lucru? O flexibilizare a programului de muncă în funcție de comenzile sau solicitările de servicii pe care le are angajatorul. Concret, pentru orele pentru care lucrează, angajatul este plătit 100%, iar perioada în care nu lucrează (șomaj tehnic) este plătită de stat (în proporție de până la 70%).

Modelul Kurzarbeit a fost aprobat și în România în timpul crizei COVID 19 prin Ordonanța de Urgență 132/2020 privind măsuri de sprijin destinate salariaților şi angajatorilor în contextul situației epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, precum şi pentru stimularea creșterii ocupării forței de muncă, însă aceasta se aplică doar sectorului privat, nu și administrației publice.