Dribling pe piaţa muncii

„Şomajul e focalizat în jurul tânărului cu şcoală, care a ieşit de pe băncile unui institut şi nu poate să acceadă pe piaţa muncii“, declara, la sfârşitul lui 2011, Mihai Tănăsescu, reprezentantul României la FMI, acuzând direct incoerenţa dintre sistemul educaţional şi cerinţele de pe piaţa muncii.

Un sondaj privind deficitul de talente realizat de ManpowerGroup la nivel mondial pentru anul 2011 arăta că, în ciuda şomajului, organizaţiile susţin că nu reuşesc să identifice personalul talentat de care au nevoie. „Companiile caută să identifice competenţe din ce în ce mai specifice şi prelungesc procesele de recrutare în speranţa că economia se va recupera complet şi afacerile lor vor reveni la normal.“ În acest context, talentul este diferenţiatorul-cheie. „A dispune de personalul talentat de care are nevoie, la momentul şi locul potrivit, devine crucial pentru orice companie.“ Aspectele de care se plâng circa trei sferturi dintre angajatorii de la nivel global se referă la absenţa competenţelor sau a cunoştinţelor şi la lipsa experienţei, acestea fiind elemente esenţiale care împiedică sau fac dificilă acoperirea poziţiilor deschise.

În România, 53% dintre respondenţi au menţionat că există dificultăţi în ocuparea posturilor neacoperite datorită lipsei de personal talentat disponibil.

Dincolo de un CV bine articulat şi de o scrisoare de intenţie sau de motivare care să capteze atenţia, angajatorii caută cunoştinţele, abilităţile şi rezultatele relevante pentru profilul lor de activitate. „Pe lângă acestea, apreciază experienţa profesională din timpul facultăţii, fie ea de lungă sau scurtă durată, în special datorită presupunerii că aceasta le-ar permite candidaţilor să se integreze mai rapid la noul loc de muncă şi că le-a dezvoltat capacitatea de a integra rapid şi productiv informaţiile relevante pentru job“, spune Irina Pânzaru, reprezentant Manpower România. Adesea, aşteptările salariale au un rol important: dacă salariul cerut este prea mare şi nejustificat de existenţa unor abilităţi singulare, candidatului nu i se face nici o ofertă.

„Nu vei putea performa cu adevărat într-un domeniu care nu te atrage“

Referindu-se la proaspeţii absolvenţi „ambiţioşi şi cu potenţial“, care pot aduce rapid o plusvaloare echipei, Cătălina Rascu, Recruitment Coordinator în cadrul Consulteam România, consideră că moda nu face casă bună cu evoluţia: „Legat de domeniile în care se fac multe angajări sau un domeniu «în care îţi poţi face un rost», nu recomand nici unui tânăr să aleagă o facultate/ specializare sau profesie pentru că «se poartă» sau «se plăteşte bine». Această înclinaţie exista când am absolvit eu facultatea. Însă nu vei putea performa cu adevărat într-un domeniu care nu te atrage şi acest tip de alegere stă la baza unei afluenţe de absolvenţi de Drept după 1995 sau de Comunicare şi Relaţii Internaţionale acum.“

Tineri, cu entuziasm şi cu experienţă, astfel descrie Monica Cacina, specialist marketing în cadrul BestJobs.ro, profilul ideal al candidatului în căutare de lucru. „În general, angajatorii preferă oameni cu experienţă pentru a nu mai fi nevoiţi să investească în formarea lor profesională. Excludem din această categorie multinaţionalele şi companiile care au bugetul necesar pentru a desfăşura programe de instruire, şi pentru care este deosebit de important să formeze angajatul din start în liniile pe care le trasează cultura acelei companii.“

Ce s-a schimbat faţă de anii anteriori este dorinţa şi nevoia angajatorilor de a descoperi tineri ambiţioşi şi cu potenţial şi, în acelaşi timp, disponibilitatea de a investi în specializarea şi în ataşamentul acestora pentru brandul de companie. „Tinerii sunt viitorul. Din punctul de vedere al dezvoltării pe termen lung al unei companii, cu siguranţă acesta este un adevăr“, spune Cătălina Rascu. „Tot mai mulţi angajatori îşi orientează eforturile (şi bugetele) spre păstrarea unui specialist pe termen lung şi dezvoltarea carierei sale în cadrul companiei.“

Tărâmul promisiunilor

Conform Institutului Naţional de Statistică, în ultimele luni există o tendinţă de creştere a locurilor de muncă în industria prelucrătoare şi în sectorul de construcţii şi o creştere moderată în comerţul cu amănuntul şi în servicii.

În aceeaşi perioadă a anului trecut, datele Institutului Naţional de Statistică indicau un nivel ridicat (21,8%) al şomajului în rândul tinerilor cu vârste între 15 şi 24 de ani.

Un raport prezentat de BestJobs.ro privind evoluţia locurilor de muncă în 2011 arăta o creştere a numărului acestora cu 18% faţă de anul 2010. Cât despre anul în curs, se estimează o creştere cel puţin echivalentă cu cea din 2011. Cele mai optimiste perspective de angajare sunt evidenţiate de angajatorii din Bucureşti, Timişoara şi Cluj-Napoca. Monica Cacina declară că domeniile cu cele mai multe oferte sunt IT/Telecom, vânzări, servicii, finanţe şi inginerie. „Momentan, pe BestJobs.ro sunt active aproximativ 200 de posturi care se adresează direct studenţilor. În plus, mai sunt publice peste 1 000 de anunţuri adresate candidaţilor fără experienţă.“

Studiul Manpower privind piaţa forţei de muncă pentru cel de-al doilea trimestru din 2012, arată un optimism moderat din partea angajatorilor români, 68% dintre cei intervievaţi nu anticipează nici o schimbare şi doar 20% se aşteaptă la extinderea volumului de personal. Irina Pânzaru, reprezentant Manpower România, precizează că „indiferent de sectorul de activitate al angajatorului, se înregistrează angajări ale absolvenţilor şi pentru locuri de muncă cu profil de vânzări, respectiv contabilitate şi administrativ“.

„Salariul, care e salariul?“

„Fără o mie de euro nu discut“– e replica cel mai des auzită printre tinerii absolvenţi de studii superioare. În realitate, salariile variază foarte mult, în primul rând în funcţie de cunoştinţele, abilităţile şi experienţa candidaţilor, apoi în funcţie de fişa postului şi de caracteristicile companiei. „Am intermediat atât angajarea unor absolvenţi cărora li s-au oferit salarii nete de 1 200-1 500 Ron, dar şi 2 000 – 2 500 Ron“, spune Irina Pânzaru. „Însă am întâlnit destul de rar situaţia în care salariul oferit unui proaspăt absolvent să fie mai ridicat de-atât.“

Sociologul Marius Pieleanu este de părere că nu este deloc inadecvat ca tinerii absolvenţi să aibă aceste pretenţii, în condiţiile în care aceştia nu se simt cu nimic mai prejos din punct de vedere intelectual faţă de cei care au deja experienţă. „Ei aduc un nou tip de mentalitate şi raportare faţă de muncă. Dacă înainte se mergea pe ideea că angajaţii sunt plătiţi în funcţie de rezultate, acum este total diferit. Angajatorul trebuie să motiveze omul şi apoi să îi ceară productivitate. Tinerii români sunt la fel de buni ca toţi din Europa, iar acest tip de gândire este etalonul tânărului european. În toată Europa există astfel de cereri din partea tinerilor care sunt mult mai încrezători în puterile lor, în cunoştinţele şi în capacităţile lor, faţă de cei din generaţiile anterioare“, afirmă Pieleanu.

Cele mai bine plătite domenii, atât pentru candidaţii cu experinţă, cât şi pentru proaspeţii absolvenţi, sunt, conform datelor BestJobs.ro: IT-ul (software/ programare/IT hardware), sănătate, industrii/ producţie, naval/ aviaţie management. Cele mai prost remunerate locuri de muncă sunt în retail, întreţinere/înfrumuseţare/ sport, restaurante/ hoteluri, turism.

Absolvent 2012: ce vreau şi ce ştiu

„De cele mai multe ori, absolvenţii de studii superioare au nevoie de consiliere în privinţa obiectivelor lor de carieră (şi, implicit, a redactării CV-urilor, a gestionării aplicaţiilor şi a prezentării la interviuri), pentru că nu le este clar ce caută – cu atât mai puţin care sunt motivaţiile din spatele alegerilor pe care ar fi dispuşi să le facă“, îi descrie Irina Pânzaru pe tinerii aplicanţi. Experienţa arată că sunt puţine cazurile când tinerii au o motivaţie bine articulată: „Vreau să lucrez în domeniul X, la compania Y, pentru că…“

Când realitatea nu corespunde aşteptărilor

Claudia Drăghici era studentă la Jurnalism, la Facultatea de Ştiinţe Sociale din Craiova, când a hotărât, după primul an, să lucreze într-o redacţie locală. „Asta visam de ani de zile, motiv pentru care m-am şi dus la facultatea cu pricina. După ce am început să lucrez, mi-am dat seama că la şcoală ce făceam eu era apă de ploaie şi încet, încet, a început să îmi piară cheful de mers la cursuri.“ Nu e primul ei loc de muncă şi nu e mulţumită de câştigul financiar, dar sunt ani de experienţă care-i aduc mai mult decât o diplomă pe hârtie. „Poate dacă nu ajungeam în presă, dacă nu vedeam în ce hal merg lucrurile, mergeam şi eu pe ideea că trebuie să am una. Cum spun părinţii mei, nu se ştie niciodată. Dar am deja diplomă de bibliotecar şi de soră medicală de la Crucea Roşie şi nu ştiu ce să fac cu ele în momentul ăsta.“ Pe cei mai mulţi din generaţia ei îi vede altfel: „Un lucru m-a uimit la foştii mei colegi de facultate: toţi visau că vor munci de la început pe zeci de milioane. Ei nu acceptă ideea că trebuie să porneşti de jos. De multe ori, m-am gândit că cei care termină liceul n-ar trebuie să se bulucească imediat spre facultăţi, pentru că sunt convinsă că foarte puţini dintre ei ştiu ce să facă în viitor.“

Nu diploma măreşte salariul

Irina Pânzaru se întâlneşte constant cu nesiguranţa proaspeţilor absolvenţi, cu bâjbâiala lor după propria valoare şi cu imaginea incompletă sau incorectă asupra locurilor de muncă potrivite. Motivarea salarială pare să fie adesea singurul factor ispititor pentru candidaţi, lucru pe care angajatorii nu-l preţuiesc. „Atitudinea de tipul «Am absolvit o facultate, nu pot accepta un salariu de nimic» nu ajută prea mult când mergi la interviu, deşi putem înţelege nevoia unui buget lunar stabil“, spune Cătălina Rascu. „Există studii conform cărora absolvenţii de facultate au aşteptări mai mari de la compania angajatoare, uneori nerealiste, din cauza îndoctrinării de tipul «Dacă ai facultate, vei avea un salariu cu 30% mai mare» şi se pliază uneori mai greu pe piaţa muncii.“

De ce se caută munca?

Monica Cacina spune că motivele principale pentru care tinerii se angajează în timpul studiilor sunt de ordin financiar şi din dorinţa de a acumula cunoştinte pe care facultăţile nu le furnizează şi care fac diferenţa după absolvire, în momentul angajării.

Adela Nedelcu este în anul al III-lea la Pedagogia Învăţămâtului Primar şi Preşcolar. Abia ieşise din adolescenţă când a început să facă voluntariat şi să se înscrie în diverse proiecte extraşcolare. „Pentru că am vrut o dezvoltare mai amplă şi specifică personalităţii mele, alta decât cea conturată de şcoală.“ Astăzi, ia în calcul două opţiuni: o afacere personală sau o activitate de tip voluntariat (de exemplu, Serviciul European de Voluntariat – EVS) în străinătate. „Fiindcă învăţ mai repede din practică şi de la oamenii care mă înconjoară. M-am săturat de profesori frustraţi, de teorie şi de scopul unic de a încerca să obţin o hârtie.“

Atuuri şi inconsistenţe

Tehnologia, bursele în străinătate, practica în companii, mobilitatea sunt, uneori, trambuline pentru deveniri şi destine împlinite. „Generaţiile acestea ultime care studiază la ASE sunt foarte bine orientate spre piaţă“, spune Ionuţ Anastasiu, lect. univ. dr. în Departamentul de Filosofie şi Ştiinţe Socioumane din cadrul Academiei de Studii Economice Bucureşti. „Destui dintre studenţi ştiu clar paşii pe care îi au de făcut. Cei mai mulţi au în vedere un loc de muncă, iar şcoala, specializările vin să susţină edificiul pe care se consolidează cariera.“

Este, în schimb, şi o generaţie pretenţioasă, atentă la timpul de lucru şi puţin dispusă să sacrifice ceva fără beneficii imediate, consideră Ionuţ Anastasiu. „Ceea ce-i caracterizează însă la fel de mult pe tinerii de azi, de la ASE sau din alte facultăţi, este slaba orientare spre latura teoretică. Nu-i interesează polemicile de idei, interdisciplinaritatea, istoria. Poate şi pentru că programa din liceu s-a schimbat mult faţă de cum era acum 15 ani, când era mai consistentă, punând accent pe cultura generală. Cine spune că nu e nevoie de teorie foloseşte un clişeu. În orice domeniu este nevoie de o cunoaştere a dimensiunii teoretice pentru a putea face aplicaţii.“

Bogdan Iliescu e student la Facultatea de Cibernetică, Statistică şi Informatică Economică din cadrul ASE. A început să lucreze la sfârşitul primului an, întâi pentru un proiect, apoi pentru un altul. A schimbat câteva joburi şi acum e Project Coordinator în Logistică. „Mi-am propus să muncesc pentru o carieră. Am început din studenţie pentru că mă ajută să acumulez experienţă, vechime şi, mai ales, pentru că mă dezvoltă foarte mult pe plan personal. Bineînţeles că şi factorul salarial a fost foarte important, voiam să am independenţă.“ Bogdan nu s-a oprit aici. „Un mare rol în ceea ce sunt acum, în ceea ce am ales să fac, a avut-o şi faptul că am intrat într-o organizaţie studenţească de voluntariat, care mi-a deschis multe oportunităţi şi care m-a format oarecum.“

Prin recomandare directă sau prin social-media?

La mijlocul deceniului trecut, erau la modă posturile aflate în baza de date a companiilor sau a agenţiilor de recrutare, head-hunting-ul, anunţurile de pe Internet, dar mai ales cele din presă sau publicaţiile de profil. În 2012, afirmă Monica Cacina, „se observă un trend în recrutare: social recruiting-ul, datorat apariţiei social-media. Canalele de socializare devin foarte importante pentru procesul de recrutare pentru că au o acoperire foarte mare şi cresc şansele de a ajunge la candidaţii potenţiali sau pasivi“.

Generaţiile tinere folosesc însă tot ceea ce au la îndemână, fără a se crampona de un singur canal. Înscrierea pe job-boards, participarea la târguri de joburi, companiile de recrutare sunt şi ele mijloace de găsire a unui loc de muncă.

Recomandările nu sunt nici ele de neglijat, procentul de recomandări interne (încurajat de proiectele de recompensare materială corporatiste) este o dovadă solidă, în opinia reprezentantului Manpower. „Totuşi, majoritatea tinerilor aplică la anunţurile postate on-line fie de angajatori direct, fie de companii de selecţie şi recrutare specializate.“

Articol preluat din Revista Cariere de mai. Pentru detalii legate de abonare, click aici