Dr. Mircea Mârzan: „Ceea ce contează cu adevărat nu este speranța de viață, ci calitatea vieții pe care o trăim” (VI)
În completarea studiului dr. Ephrem Cheng, la care am făcut referire în episoadele anterioare și pe care îl puteți vizualiza la acest link, menționez un alt studiu făcut în Olanda în 2017, pe un eșantion format în mare majoritate de bărbați. Prea puține doamne au participat la studiu pentru a putea fi statistic incluse în rezultate. De asemenea, după cum menționează și studiul, foarte multe persoane analizate lucrează ca voluntari după pensionare, deci o activitate cu mai puțin stres. Puteți consulta datele și puteți descărca studiul integral AICI.
Acest studiu estimează impactul pensionării anticipate asupra mortalității, utilizând datele administrative din cadrul micro-organizațiilor olandeze. Scăderea vârstei de eligibilitate pentru pensionarea funcționarilor publici este utilizată pentru a instrumenta alegerea vârstei de pensionare. Ideea de bază a studiului este că pensionarea anticipată a scăzut probabilitatea ca un bărbat să moară în decurs de 5 ani cu 2,6 puncte procentuale.
Pornind de la studiile amintite, am inițiat un serial în care am invitat experți în resurse umane, leadership, comunicare, medicină, psihologie, sociologie care vor demonta sau confirma mituri legate de longevitate intelectuală și profesională, învățare continuă și felul în care facem față unei vârste înaintate în câmpul muncii.
Vom dezbate din perspective diferite modul în care prelungirea vârstei de pensionare va afecta calitatea vieții celor vizați, care sunt efectele în plan fizic, emoțional, afectiv și cum ne poate ajuta medicina modernă.
Vom găsi împreună soluții pentru a preveni sau atenua temerile legate de faptul că nu vom mai putea munci până la vârsta pensionării, că nu vom mai fi utili pe piața muncii, că nu vom ține pasul cu tehnologia și cu un stil de viață dinamic. Toate în paradigma învățării continue care să ne mențină viabili în câmpul muncii, dar și în viață.
Azi, vorbim pe această temă cu Dr. Mircea Mârzan, Director Executiv Ana Aslan International Foundation
Ceea ce contează cu adevărat nu este speranța de viață, ci calitatea vieții pe care o trăim
În opinia mea, concluziile studiului condus de dr. Ephrem Cheng trebuie puse în contextul potrivit și anume: datele respective se referă la persoane care au lucrat în condiții grele, în industria aeronautică (Boeing Aerospaces); în sectorul marilor corporații din SUA, vârsta medie de pensionare este de 57 de ani, astfel încât persoanele pensionate la 65 de ani reprezintă aici un segment minoritar.
Dar dincolo de aceste precizări, rămâne faptul de netăgăduit că, expunerea prelungită la stresori profesionali, în contextul unei vârste înaintate, determină instalarea sau agravarea problemelor de sănătate, care pot duce chiar la moarte prematură.
De cealaltă parte, pensionarii „tineri” (începând cu 55 de ani) nu s-au retras la pensie, ci au rămas activi și și-au adaptat stilul de viață și de activitate la vârsta lor reală – au lucrat part-time și au ales în general să efectueze activități care le-au făcut plăcere.
România e în grupul țărilor cu cea mai redusă speranță de ani de viață sănătoși
În România, nici o decizie cu impact social major, precum o posibilă creștere a vârstei de pensionare, nu trebuie luată în mod simplist. Este necesară o analiză complexă, responsabilă, care să plece de la înțelegerea cât mai exactă a tuturor factorilor și corelațiilor și de la intenția onestă de a găsi soluții și care să implice cât mai mulți membri reprezentativi ai societății într-un dialog social deschis și constructiv.
Contează cât de mulți ani trăim în mod independent și sănătos
De exemplu, nu trebuie uitat că ceea ce contează cu adevărat nu este speranța de viață, adică cât de mult trăim, ci în primul rând calitatea vieții pe care o trăim, cât de mulți ani trăim în mod independent și sănătos. În acest sens, la nivel european, nu se evaluează comparativ doar speranța de viață (longevitatea), ci și speranța pentru ani de viață sănătoși (HLY – Healthy Life Years) – parametru la care România nu stă deloc bine: speranța de ani de viață sănătoși după 65 de ani este între 5-6 ani la noi, în vreme ce țările nordice (Suedia, Danemarca și Norvegia) ajung până la 15 ani în plus de viață sănătoasă (până la 80 de ani!) Adică exact țările care investesc foarte mult în educație și sănătate! Nu suntem pe ultimul loc (așa cum ne-am cam obișnuit, din păcate), dar suntem în grupul țărilor cu cea mai redusă speranță de ani de viață sănătoși… Așadar, creșterea vârstei de pensionare în contextul unei populații bolnave nu va face decât să agraveze problemele, nu să le rezolve.
În România, speranța de ani de viață sănătoși după 65 de ani este între 5-6 ani.
Mai degrabă ar trebui gândite măsuri politico-economice care să-și propună să atragă înapoi în țară românii plecați, care au acumulat o experiență a disciplinei muncii în economii funcționale și competitive și care și-ar dori să revină acasă. Alte măsuri ar putea să faciliteze angajarea seniorilor în activități mai ușoare, cu timp redus de muncă; creșterea vârstei de pensionare ar merita evaluată sectorial, pentru acele tipuri de activități care sunt adaptate nivelului de abilități mentale și fizice corespunzătoare fiecărei etape de vârstă.
La nivel personal, este esențială asumarea responsabilității individuale pentru starea de sănătate și de bine (lucru valabil la orice vârstă). Un om care are atitudinea corectă, care dorește să îmbătrânească frumos și independent va face tot ce îi stă în putință pentru acest lucru – se va informa, va încerca să înțeleagă care sunt problemele lui personale de sănătate și de percepție asupra vieții și va lua măsurile care se cuvin (începând de la schimbarea atitudinii de tip „victimă” față de ce „i se întâmplă din vina altora” – persoane, sistem etc. și continuând cu micile decizii cotidiene, cu privire la ajustările stilului de viață, la relaționarea familială, profesională și socială etc.)
Cine reușește să-și asume responsabilitatea personală și își modifică atitudinea va face față mai ușor provocărilor de la muncă și nu va mai percepe pensionarea ca pe ceva negativ, va identifica oportunitățile pe care această nouă etapă de viață le poate aduce.
Foto: Pixabay
Citește celelalte articole din această serie: