Dependenta de munca

Termenul de workaholic, intrat in circulatie inca de prin anii ’70 si folosit asiduu prin anii ’90, cand preocuparea pentru grijile si fricile omului modern a luat avant, se formeaza cu ajutorul sufixului -aholic, marca lingvistica a dependentei. Folosind acest sufix si plecand de la premisa ca dependenta este o boala a secolului vitezei, s-a nascut o serie de alte cuvinte, apartinand aceleiasi mari familii, unele cu viata efemera, insa rapid inlocuite de altele: golfaholic, footballaholic, ice creamaholic etc.

Dar ce este, totusi, dependenta de munca si cum se manifesta ea? Foarte pe scurt, dependenta de o anumita substanta (in cazul nostru, de munca) are doua mari caracteristici: nevoia de cantitati din ce in ce mai mari de „substanta” pentru a se produce efectul dorit si, in al doilea rand, simptomul renuntarii (consumatorul are reactii uneori violente daca se sisteaza sau se interzice utilizarea substantei de care e dependent). Si in cazul dependentei de munca exista supradoza (overwork), iar victimele nu au intarziat sa apara. In Tara-Soarelui-Rasare, unde stim ca exista un adevarat cult pentru munca si pentru lucrul bine facut, exista angajati care au murit din supradoza de munca (moarte numita karoshi). Daca se demonstreaza ca moartea a survenit ca urmare a unei suprasolicitari la locul de munca, familia poate cere despagubiri companiei care nu a stiut sa previna comportamentul autodistructiv al angajatului sau.

Un workaholic considera ca e singura persoana capabila sa faca munca respectiva si ca, daca nu ar face-o, efectele nu ar putea fi decat negative, atat pentru sine, cat si pentru companie; cu alte cuvinte, isi administreaza o supradoza de responsabilitate. Cu cat munceste mai mult, cu atat dependenta sa de munca se adanceste si consuma din ce in ce mai multe resurse personale si de timp. Acest lucru ii afecteaza familia si persoanele apropiate. Munca este singurul lucru la care se gandeste in timp ce mananca, sofeaza sau discuta cu altii. Refuza concediile si zilele libere; daca totusi, in mod exceptional, pleaca in vacanta, isi ia de lucru si rezolva sarcini de serviciu pe toata perioada concediului. Se plictiseste repede de orice nu are legatura cu munca si traieste un sentiment de vinovatie sau de neliniste daca nu se ocupa continuu de sarcini de serviciu. Desigur, genul acesta de situatii ne sunt familiare, am trecut cu totii prin ele cel putin o data. Insa in cazul dependentei de munca, perioada supraincarcata este continua, iar protagonistul nu numai ca
nu-si doreste sa iasa din ea, dar nici nu-si pune problema ca ar putea s-o faca. Cu cat munceste mai mult, cu atat isi doreste mai multa munca si nu se mai poate opri. Nimic, in afara muncii,
nu-i mai starneste interesul.

Cauzele unui astfel de comportament cred ca sunt de cel putin doua tipuri: contextuale si personale. O companie care pune in mod exagerat accentul pe performanta, care promoveaza o cultura organizationala bazata pe competitie si deloc pe autodezvoltare, in care se valorizeaza excesiv promovarea pe scara ierarhica, este un context propice dezvoltarii dependentei de munca. In plus, isi poate aduce contributia si o societate in care se considera ca reusita in viata tine doar de bani. In acest context, o persoana extrem de ambitioasa, cu un ego puternic, cu sete de ascensiune si de recunoastere sociala, perfectionista si de fapt cu foarte multa nesiguranta de sine, care are nevoie excesiv de exterior pentru a se putea autovaloriza, poate dezvolta usor dependenta de munca. Ca in orice caz de dependenta, este vorba de pierderea autocontrolului.

Cred ca, indiferent de compania in care lucram, de epoca in care traim si de ceea ce asteapta altii de la noi, cel mai important lucru este ceea ce asteptam de la noi insine si onestitatea cu care recunoastem acest lucru. Putem evita sa devenim dependenti de munca construindu-ne un sistem de valori. Desigur, putem atinge acest obiectiv care suna foarte pretios incepand prin a face lucruri simple: sa ne savuram concediile si calatoriile, sa ne dorim timp pentru activitati care nu au nici o legatura cu serviciul, sa ne facem prieteni, sa nu ne plictisim niciodata.

Totusi, daca esti workaholic si nimic din toate acestea nu te ajuta, relaxeaza-te. Nu esti singur. Exista Asociatia Workaholicilor Anonimi (www.workaholics-anonymous.org).