Cum atragi talentele în proiectele tale de antreprenoriat social
Pe lângă problemele legate de accesul la finanţare şi lipsa unui cadru legislativ propice dezvoltării sectorului, inovatorii sociali din România se mai confruntă cu o barieră importantă ce se află în calea dezvoltării proiectelor de acest gen: dificultatea de a atrage şi menţine talentele.
24% dintre cei 202 inovatori sociali intervievaţi de organizaţia Ashoka România pentru realizarea studiului „Harta Inovatorilor Sociali din România şi a Susţinătorilor lor” au precizat că atragerea şi menţinerea talentelor reprezintă unul dintre cele mai mari obstacole pentru ei.
Am invitat trei reprezentanţi ai acestui domeniu să ne povestească cum este să recrutezi oameni pentru un proiect cu impact social, ce îi motivează pe cei care se alătură organizaţiilor de acest tip şi ce soluţii au găsit pentru a reţine talentele.
Alina Kasprovschi a fondat și conduce, de șapte ani, Fundația Comunitară București. Organizația aduce împreună donatori, ONG-uri, grupuri de inițiativă pentru a dezvolta comunități în care să ne simțim ca acasă. În 7 ani, a finanțat peste 300 de proiecte din București și Ilfov cu mai mult de 1 milion de euro. Organizația lucrează cu companii mari precum IKEA România, Mega Image, Porsche România sau AFI Europe România și organizează Swimathon, cel mai mare eveniment sportiv de strângere de fonduri din țară.
Înainte de a lucra în mediul non-profit, Alina a avut o carieră de zece ani în marketing și comunicare.
„Oamenii vin deja motivați la interviu să facă parte din echipă”
Unul dintre avantajele mari ale lucrului în zona non-profit este că oamenii vin să se angajeze într-o organizație mai ales pentru că misiunea îi mișcă. Cu siguranță nu pentru bani sau pentru un loc călduț de muncă. De asta, aș spune că nu am avut niciuna dintre surprizele pe care le aud în companii – candidați care nu mai vin la interviuri sau angajați care nu se mai întorc după primele zile de lucru. Oamenii vin deja motivați la interviu să facă parte din echipă, nu le e indiferent dacă vin la Fundația Comunitară București sau la un producător de pantofi. Și avem de unde alege, de fiecare dată când avem un proces de selecție.
Pentru noi, este important să ne asigurăm că oamenii care vin în echipă au ocazia să se conecteze în mod regulat la misiunea noastră și la impactul direct pe care îl avem în comunități. Asta ne dă un nivel ridicat de engagement pe termen lung.
Resimțim totuși o problemă de care se lovesc toți angajatorii din România – oamenii pleacă din țară. Recent, am pierdut un foarte bun manager de comunicare, relocat în San Francisco. Iar managerul de comunicare anterior ne-a părăsit pentru Melbourne. Greu să te bați cu o astfel de competiție!
Principala provocare ține de lipsa de predictibilitate, care este prezentă peste tot – de la schimbări de cod fiscal sau codul muncii, până la capacitatea de a atrage suficiente finanțări pentru a ne păstra echipa intactă. Este foarte greu să construiești mare, într-un climat unde nu știi sigur cum vor arăta lucrurile peste trei sau șase luni.
Este adevărat că nu putem concura cu multinaționalele în ceea ce privește pachetele salariale. Eu am părăsit o multinațională pentru a lansa fundația și, opt ani mai târziu, încă nu am salariul pe care îl aveam în 2010. Pentru unii, acest lucru este de neconceput – și este în regulă, pentru că suntem oameni diferiți, cu motivații diferite. Pentru mine, este o pierdere asumată, pentru că alte elemente importante pentru mine, ca angajat, compensează – impactul muncii, flexibilitatea, lipsa de birocrație.
De fiecare dată când am planuri pe termen lung cu un membru al echipei, încerc să îi înțeleg așteptările non-financiare și să văd în ce moduri pot să le împlinesc. Și facem împreună tot felul de lucruri care țin de calitatea vieții echipei – de la timp flexibil până la eclere de la French Revolution, de fiecare dată când avem ceva de sărbătorit.
Pare că funcționează, până acum am pierdut colegi care mai degrabă au plecat atrași de o misiune mai relevantă pentru ei, decât pentru un salariu mai motivant.
Alin Prunean este președintele uneia dintre cele mai vechi Fundații din Sălaj, Fundația pentru Educație și Dezvoltare Locală Agapis. Este, de asemenea, manager la întreprinderea socială Valea Barcăului SRL și coordonatorul proiectului pledoarie pentru consumul de produs românesc și susținerea micului producător local, Colțul Românesc.
Se numără printre creatorii unuia dintre cele mai exclusiviste produse din Europa: The Art of Dar, prin intermediul căruia se promovează la nivel internațional meșteșugurile și zestrea gastronomică românească.
„Au fost oameni care au venit alături de noi pentru că s-au regăsit în ceea ce facem”
Când vine vorba de găsirea şi menţinerea talentelor în organizaţia noastră, spun cu mâna pe inima că nu este deloc ușor. Am investit mult în credibilitatea afacerii noastre. Și asta ne ajută să atragem oameni serioși! Business-ul nostru este o pledoarie continuă pentru micul producător local și consumul de produs românesc. Am găsit persoane care militează pentru aceleași lucruri și s-au înrolat alături de noi, de aceeași parte a baricadei. Am avut noroc de oameni buni, pe care i-am calificat la locul de muncă, împreună cu care ducem povestea mai departe.
Principala provocare a pieței muncii în orașele mici și în mediul rural este mișcarea/migrația spre urbanul mare și/sau străinătate. De cele mai multe ori în rural și în urbanul mic rămân resursele umane slab calificate. În afara provocărilor ce țin de piața muncii, ne lovim de o concurență neloială – este vorba de produsele din import, care sunt mai accesibile ca preț, dar mult mai slabe calitativ. Am mai putea menționa și lipsa totală de predictibilitate a legislației și lipsa de educație a consumatorului.
De ceva vreme, micul antreprenor nu mai concurează, salarial vorbind, doar cu multinaționalele, ci și cu administrația publică. E mai avantajos să lucrezi „la stat” și din punct de vedere al volumului de muncă, programului și al responsabilității, dar și din punct de vedere salarial. Cunosc mici întreprinzători obosiți să se lupte cu sistemul care au ales să renunțe și să se angajeze în administrația publică. Ce facem noi, cei care au rămas încă pe baricade? Aducem lângă noi oameni care rezonează cu ceea ce facem și luptăm împreună pentru a promova consumul de produs românesc și susținerea micului producător local. Oameni care caută în primul rând un climat de muncă sănătos, pozitiv, oameni harnici și implicați. Îi motivăm prin diversitatea muncii, a activităților, participarea la evenimentele și festivalurile care îi atrag și le dăm libertate de exprimare în ceea ce privește promovarea ideilor.
Tică Darie
La doar 26 de ani, Tică Darie este una dintre vocile puternice ale generaţiei tinere, un promotor al societăţii civile şi al uneia dintre cele mai fierbinţi cauze ale României: Roşia Montană. Antreprenorul a vorbit la TEDx Bacău și la TEDx Sibiu despre realizările lui și valorificarea patrimoniului natural al României.
„Munca noastra face diferenţa în vieţile locuitorilor din comună”
Made in Roșia Montană a pornit tocmai de la oferta abilităților locale, anume de la talentul de a tricota al doamnelor din Roșia Montană. De-a lungul timpului am reușit să ajustăm stilul de lucru al fiecărei femei și să ajungem la o mână de lucru uniformă și de calitate. În plus, am reușit să angajăm localnice care au studiat în afara Roșiei Montane și care s-au specializat în contabilitate, lucru în birou, logistică.
Având în vedere natura sezonieră a activității noastre, e problematic să avem o bună continuitate a colaborărilor cu doamnele din comună. Deși putem genera un venit ocazional, nu putem oferi un loc de muncă și stabilitate pe tot parcursul anului. Provocarea noastră cea mai mare este să găsim domenii de activitate în care am putea angaja în lucru femeile care tricotează doar toamna/iarna și astfel să rămânem pe piața muncii tot anul.
Credem că avantajul nostru e faptul că marea parte a echipei are posibilitatea de a lucra de acasă, astfel încât persoanele care tricotează nu sunt nevoite să renunțe la treburile din gospodărie pentru a colabora cu noi. La sat, oamenii au posibilitatea să crească animale, ceea ce e un mare beneficiu pentru ușurarea consumului de zi cu zi, iar un job la o corporație sau o fabrică presupune renunțarea la animale din cauza lipsei de timp. Totodată, noi încercăm să plătim cât mai corect posibil ora de lucru și asta credem că are mare importanță atât pentru persoanele cu care colaborăm, cât și pentru persoanele angajate.
De la bun început pot spune că fără dorința de a ajuta și fără pasiunea doamnelor pentru tricotat, nu cred că ar fi existat Made in Roșia Montană așa cum o cunoaștem azi. Iar faptul că munca noastră comună face o diferență în viețile noastre sau chiar în viața comunei, este deocamdată un scop puternic al cărui rezultat concret îl vom putea vedea peste mai mulți ani de activitate a Made in Roșia Montană.
Sursă: Studiu Ashoka România
Articol preluat din numărul 253/decembrie 2018 – ianuarie 2019 al Revistei CARIERE. Pentru detalii legate de abonare, click aici.
sursă foto: unsplash