Cercetătorii: la stat pe bani puțini, la privat fără joburi!
Piața muncii în cercetare este globală. Piața muncii din România însă trebuie adaptată la nivel legislativ și procedural la acest tip de profesie, în scopul stimulării și încurajării specialiștilor de a veni în țara noastră, după cum apreciază profesorul Nicolae Zamfir, directorul proiectului Extreme-Light Infrastructure – Nuclear Physics (ELI-NP) de la Măgurele: „Acest gen de meserie este incompatibil cu formalitățile excesive impuse de reglementările incidente unei angajări în România.” La angajarea unui cercetător apar tot felul de situații generate de dispozițiile legale referitoare la recunoașterea studiilor urmate în străinătate, privind comunicarea posturilor vacante către agențiile județene de șomaj, precum și legate de dispozițiile privind obținerea avizului de încadrare în muncă de la Inspectoratul General pentru Imigrări, în cazul străinilor.
Toate acestea nu sunt armonizate și sunt descurajante pentru candidații la concursurile pentru ocuparea unor astfel de posturi, astfel încât se ajunge la situația în care un proces de angajare poate dura mai mult de un an, de la data depunerii aplicației.
CERCETĂTORII STRĂINI, DESCURAJAȚI
Odată cu începerea operării infrastructurii în 2019, la ELI-NP urmează să lucreze 215 specialiști în cercetare-dezvoltare: cercetători seniori și juniori, asistenți postdoctorali de cercetare, doctoranzi, ingineri, fizicieni, tehnicieni. Dintre cei angajați deja, 30 sunt străini, proveniți din Israel, Germania, Franța, Bulgaria, Italia, China, Japonia, Vietnam, India, Polonia, Indonezia, Federația Rusă și Algeria, iar 30 sunt români întorși din străinătate, având studii și poziții permanente la institute prestigioase de cercetare din Italia, Marea Britanie, Franța, SUA, Australia, Germania și Olanda. De asemenea, sunt în curs de finalizare procedurile de selecție și, respectiv, angajare a unui număr de 20 cercetători și ingineri străini din Federația Rusă, Germania, SUA, Bulgaria, Franța, Turcia, Italia, Japonia, Iran, Polonia și India. Pentru mulți dintre cei menționați, procedurile administrative greoaie reprezintă pierdere de timp, și nu numai.
„Birocrația și formalismul excesive, care se manifestă în procedurile, termenele și documentele necesare dosarului de concurs pentru ocuparea unor posturi în cercetare-dezvoltare reprezintă principalele problemele cu care se confruntă specialiștii care vor să se angajeze la Măgurele”, explică Nicolae Zamfir.
Mai exact, în timp ce, conform legii, candidații trebuie să își depună în 30 de zile calendaristice dosarul de concurs, de la data publicării anunțului de organizare a concursului, recunoașterea studiilor de licență și master durează 30 de zile lucrătoare de la data depunerii unui alt dosar la CNRED. Acest dosar presupune, la rândul său, o serie de formalități anterioare în țara de origine a studiilor (traduceri, legalizări, apostilări, supralegalizări). După obținerea atestatului de recunoaștere a licenței și masterului, la CNRED se depune dosarul de recunoaștere a diplomei de doctor, care se acordă în zece zile lucrătoare (pentru universități de prestigiu) și, respectiv, în trei-șase luni (pentru alte universități). Acestea fac imposibilă depunerea dosarului în 30 de zile calendaristice de la publicarea anunțului de concurs.
După finalizarea concursului la nivelul instituției organizatoare, pentru cercetătorii seniori urmează procedura de avizare a concursului de către Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică și Inovare, validarea rezultatelor concursului de către CNATDCU și emiterea Ordinului ministrului Educației Naționale și Cercetării Științifice de acordare a titlului științific, procedură imprevizibilă ca durată, dar care, de regulă, se mai întinde pe două luni.
„Birocraţia şi formalismul excesive, care se manifestă în procedurile, termenele şi documentele necesare dosarului de concurs pentru ocuparea unor posturi în cercetare-dezvoltare reprezintă principalele problemele cu care se confruntă specialiştii care vor să se angajeze la Măgurele” – NICOLAE ZAMFIR, DIRECTORUL PROIECTULUI EXTREME-LIGHT INFRASTRUCTURE – NUCLEAR PHYSICS (ELI-NP)
Pentru cetățenii non-UE urmează, apoi, depunerea unui dosar stufos la Inspectoratul General pentru Imigrări, pentru obținerea avizului de angajare, care se eliberează în termen de 30 zile calendaristice de la data înaintării dosarului. „Toate acestea duc la o durată de minimum 6 luni, ajungându-se și la peste 12 luni de proceduri și etape de la data anunțului de organizare a concursului, fapt ce descurajează candidații și afectează atragerea de specialiști în domeniu”, explică Nicolae Zamfir. Managementul Institutului a găsit o soluție, și anume: posturile scoase la concurs sunt anunțate încontinuu pentru a asigura încadrarea în termenele impuse de lege.
PROBLEMA SALARIZĂRII
Atragerea de personal de cea mai înaltă pregătire și competență în cadrul infrastructurilor de cercetare impune existența unui anumit grad de atractivitate și competitivitate în raport cu marii angajatori reprezentați de companiile și institutele mari din domeniul tehnologiei de vârf.
Faptul că angajatorii se află în competiție pentru a-i atrage pe cei mai bine pregătiți cercetători este confirmat și de către Nicoleta Carlugea, Director de Resurse Umane Europa de Sud-Est al DRÄXLMAIER Group. „Practic, diferența este reprezentantă de cât de atractive sunt proiectele, cât de mari sunt provocările, dar, cu siguranță, contează foarte mult și pachetul salarial oferit și evoluția pe care angajatul o poate avea în cadrul companiei”, spune Nicoleta Carlugea.
În această perioadă există o tendință a grupurilor internaționale de a transfera părți din activitatea lor de cercetare-dezvoltare și în România și de a aduce noi proiecte în acest domeniu. În urmă cu mai puțin de o lună, de exemplu, compania Renault anunța că scoate la concurs 300 de posturi pentru zona de cercetare-dezvoltare.
Nu același lucru este valabil pentru domeniul farmaceutic, unde joburile pe zona de cercetare-dezvoltare sunt disponibile într-un număr limitat. Specialiștii se pot angaja în companii private producătoare/dezvoltatoare de medicamente generice (marea majoritate), companii de originale (care nu dezvoltă în România, în cea mai mare parte a lor), universități și institute de cercetare de stat. „Specialiștii în cercetare care doresc să ia parte la crearea unor medicamente complet noi, fie nu au unde în România, fie nu au bugetul necesar – institutele de stat se lovesc de probleme de finanțare”, explică Andreea Lupan, Senior HR Manager, Sindan Pharma.
Cu alte cuvinte, deși există un interes crescut pentru cercetători în ultima perioadă, în România, cele mai multe și mai atractive locuri de muncă, din perspectiva potențialului de dezvoltare a unei cariere în domeniu, sunt în cadrul marilor institute naționale de cercetare-dezvoltare. Acestea beneficiază de tehnologia, infrastructura și laboratoarele necesare desfășurării unei activități de cercetare recunoscută, după cum explică Nicolae Zamfir.
El crede că, având în vedere competiția dintre institutele de cercetare din întreaga lume și companiile private în atragerea de specialiști bine pregătiți, institutele de cercetare de prestigiu din România ar trebui să fie susținute de autoritățile administrației centrale prin politici de consolidare instituțională, de susținere programatică a strategiei de cercetare și prin crearea unui cadru flexibil în materia recrutării, angajării și menținerii de specialiști de înaltă calificare.
În ceea ce privește grila pentru salariații ELI-NP, aceasta a fost aprobată de către autoritățile române și Comisia Europeană la un nivel competitiv, echivalent salariilor personalului de cercetare-dezvoltare din cadrul marilor institute de cercetare de profil europene.
Salariile personalului de cercetare-dezvoltare încadrat în institutele de cercetare naționale însă sunt încă la un nivel care nu reușește să fie competitiv în raport cu marile laboratoare europene și cu marile companii de înaltă tehnologie. În plus, predictibilitatea finanțării institutelor naționale de cercetare-dezvoltare și asigurarea cadrului de sustenabilitate pe termen lung sunt încă nesigure, astfel încât atragerea și menținerea de specialiști de înaltă calificare în domeniu nu beneficiază de un cadrul legislativ și instituțional adecvat.
În concluzie, la nivel național, domeniul cercetării-dezvoltării este încă în faza de reconstrucție, după o perioadă extrem de precară ca finanțare și dezvoltare, ceea ce a dus până acum la migrația masivă a cercetătorilor români în laboratoare din Europa și din afara ei.
Proiectul ELI-NP atrage cercetători de înaltă calificare și competență în domeniu, însă nu este suficient. Deși la nivel legislativ și instituțional se observă o creștere a preocupărilor pentru dezvoltarea domeniului, cum ar fi încurajarea retenției specialiștilor din cercetare prin eliminarea impozitelor care trebuiau plătite de angajații din domeniu, în practică procesul este îngreunat de lipsa măsurilor adecvate.
Acest articol a fost publicat in Revista CARIERE Nr. 232/noiembrie 2016. Pentru detalii legate de abonare,
click aici