Ce își doresc românii de la un job și ce găsesc în realitate. De ce se pierde atât de repede entuziasmul la locul de muncă

„Am avut un loc de muncă pe care l-am obținut după mai multe teste și un interviu. Eram foarte entuziasmată de noul job și abia așteptam să-l încep! În primele zile mă duceam fericită la serviciu, munceam mult mai mult decât ceilalați colegi și nu ratam nicio ocazie pentru a-mi spune ideile șefilor. Din păcate, am constatat destul de repede că prea mulți colegi nu mă suportau, unii mi-au spus «las-o mai moale, că ne strici ritmul!», iar șefii păreau încântați de ideile mele, dar doar verbal, de fapt le era teamă că le pot lua locul”, povestește Gabriela V., o contabilă în vârstă de 43 de ani, din București. Ea spune că, după doar două luni, entuziasmul la locul de muncă i-a scăzut până la nivelul de plafonare și a ales să-și caute alt job.

Ca Gabriela sunt mulți alți români, extrem de capabili, dar care se pierd, deoarece renunță la a mai căuta un loc de muncă unde ideile lor să fie apreciate la adevărata valoare, unde oamenii să-și păstreze măcar jumătate din entuziasmul inițial.

Despre ce stă la baza pierderii entuziasmului și care sunt consecințele acestui fenomen am stat de vorbă cu mai mulți specialiști.

Motivația la locul de muncă scade. Entuziasmul piere

Eduard Ezeanu, trainer și coach în comunicare, spune că oamenii încep un nou job cu așteptări înalte și motivație crescută. Pe de o parte motivația/entuziasmul la locul de muncă, scade deoarece în primele luni la un job nou ai parte de multă stimulare, noutate, învățare, după care urmează (deseori!), o rutină a jobului, care ne nemulțumește.

„Pe de altă parte, așteptările unui nou angajat într-o companie nu sunt satisfacute decât într-o oarecare măsură. Când așteptările se ciocnesc cu realitatea și este o diferență mare între cele două aspecte, asta duce ușor la debusolare și demotivare”, adaugă trainerul.

Corina Neagu, Consultant HR, Dare (Development Advice & Resources), spune că entuziasmul este, ca motivație, ceva ce ține de tine, ca om, de contextul personal, de felul în care ai fost crescut, de mediu, de ceea ce faci. El însă poate fi afectat de un mediu de lucru nesănătos, în care nu ai parte de susținere, apreciere, recunoaștere, în care dacă ești entuziast, creativ, vii cu idei, devii un ghimpe pentru echipă sau manageri. „Astfel, entuziasmul, nefiindu-ți recunoscut și răsplătit, poate să scadă, în mod evident, până ajungi chiar la plafonare, blazare și compromisuri care te afectează și la nivel emoțional, nu doar profesional”, adauga consultantul în resurse umane.

Unde se duce entuziasmul când pleacă

Doru Șupeală, autorul cărții de business și management „Employer Branding 100%”, este de părere că în foarte multe companii este vopsit gardul, dar la interior încă acționează violent și deprimant leopardul. “Sunt încă, din păcate, multe organizații care aruncă bugete uriașe pentru a comunica o propunere de valoare falsă, mincinoasă, superficială, doar din cauza faptului că decidenții lor sunt obsedați de rezultate și rezolvări rapide, pe termen scurt, nefiind conștienți că în acest fel compromit dezvoltarea și chiar supraviețuirea companiilor pe termen mediu și lung”.

Autorul consideră ca totul se strică de sus, de la cel mai înalt nivel al organizațiilor, de la C-level, acolo e problema majoră. „Orientarea lacomă către rezultate zemoase pentru acționari și implicit pentru bonusuri generoase pentru top manageri a dus la o gândire iresponsabilă și superficială la nivel înalt, companiile uitând astfel sensul și principiile existenței lor și focalizându-se doar pe rezultate financiare imediate, care apar prin sacrificarea perspectivei medii și lungi, nimeni nu mai investește în dezvoltarea strategică a afacerii și oamenilor, toți vor să stoarcă lămâia până nu mai rămâne nimic din ea”.

Cum se explică fenomenul

O explicație a faptului că românii nu găsesc ceea ce așteaptă la locul de muncă și astfel își pierd entuziasmul la locul de muncă ar fi, în opinia lui Șupeală, faptul că suntem încă în paradigma păguboasă a ultimelor două decenii, în care mandatele de CEO sunt tot mai scurte, de maxim 3 ani, ceea ce înseamnă că aceste persoane ajunse sus vor rezultate rapide, vor echipe care să li se supună și să nu gândească altfel decât șefii, vor liniște și execuție, nu un parteneriat cu oamenii și nici respectarea unor idei și principii din care s-a construit la un moment dat cultura organizației.

„Atrași de o reputație cândva pozitivă și veritabilă sau doar de campanii de comunicare atrăgătoare dar mincinoase, oamenii vin în aceste organizații sperând că vor face lucruri cu sens și vor lucra în echipe cu climat prietenos, învățând de la ceilalți și fiind ascultați și respectați, dar se trezesc că sunt tratați ca simpli executanți, li se reprimă ideile, sentimentele, inițiativele, li se pedepsesc radical greșelile naturale, de aceea se tem să mai facă lucruri, gândesc și acționează minimal și sunt tot mai frustrați. Cei mai mulți oameni vor azi să evadeze din aceste culturi și climate, nu mai au speranța că lucrurile se vor repara”, adaugă autorul.

“Mediul ucide entuziasmul și încrederea și din păcate, preferând să conserve statutul ierarhic și financiar pe care îl ating, mulți dintre cei dezamăgiți se transformă la rândul lor în părți toxice ale sistemului defect și multiplică efectele nocive ale unui management în care lăcomia este singurul parametru strategic. Avem multe organizații bolnave, avem mult Leadershit în loc de Leadership, iar lucrul acesta devine tot mai vizibil și mai clar pentru mulți oameni”, mai spune scriitorul.

Unde va duce lipsa entuziasmului la job. Predicțiile specialiștilor

Doru Șupeală tine să atragă atenția că există un fenomen care va produce efecte uriașe anul acesta: profesioniștii cei mai valoroși, cu profesii și experiențe căutate pe plan mondial, pleacă din România, fizic sau doar virtual. „Faptul că pandemia a deschis radical și brusc piața muncii, la nivel global a făcut ca mulți români să aibă șansa de a prinde contracte de muncă permanente sau ocazionale la distanță și această evadare dintr-o piață a muncii în care erau captivi a deschis ochii multora. Chiar dacă rămân în țară, aceștia muncesc pentru firme de afară, iar profesiile și muncile lor sunt dintre cele mai prețuite pe piața actuală”.

„O să avem în paralel un val nou de emigrare cauzat de lipsa de performanță, corupția și mizeria din spațiul politic și din serviciile publice – peste 700.000 de români intenționau să plece din țară în 2022 conform unui studiu publicat acum două luni, văzând ce coaliție de guvernare s-a format și înțelegând care sunt (in)competențele și intențiile reale ale acesteia”. Șupeală crede că vor pleca acum nu doar cei tineri și educați, ci și cei de vârstă medie și cu calificări înalte, care nu vor avea probleme să se integreze profesional acolo unde se duc. „Cred că acest proces de brain drain, care mută valoarea economică produsă de cei mai valoroși angajați români în portofelul altor țări este încă neconștientizat și va avea efecte dureroase pe termen mediu și lung”.

Photo by Jud Mackrill on Unsplash