Ce drepturi și obligații aveți dacă munciți de acasă

Pentru început, trebuie precizat că posibilitatea salariaților de a lucra de la domiciliu este recunoscută de Codul Muncii. Mai mult decât atât, este stabilit un set de reguli obligatorii pentru aplicarea acestei modalități de flexibilizare a relațiilor de muncă. Mai exact, prestarea muncii la domiciliu trebuie să fie agreată, în scris, cu angajatorul și este posibilă atât cu caracter permanent, cât și ca situație temporară.
Dacă decideți că vreți să lucrați doar de acasă, atunci trebuie să încheiați un contract individual de muncă la domiciliu care, pe lângă clauzele standard din orice contract de muncă, va prevedea în mod obligatoriu precizarea expresă că salariatul lucrează la domiciliu; programul în cadrul căruia angajatorul are dreptul să controleze activitatea salariatului său și modalitatea concretă de realizare a controlului; obligația angajatorului de a asigura transportul la și de la domiciliul salariatului, după caz, al materiilor prime și materialelor pe care le utilizează în activitate, precum și al produselor finite pe care le realizează.

În cazul în care munca de la domiciliu este o situație temporară, este necesară încheierea unui act adițional la contractul de muncă care să includă clauzele enumerate mai sus, cu aplicabilitate pe durata în care părțile agreează că salariatul va presta muncă de la domiciliu.
Potrivit legii, salariații cu astfel de contracte își stabilesc singuri programul de lucru, având însă, în mod implicit, obligația de a realiza norma de lucru agreată în contractul individual de muncă.
Interesant este că munca la domiciliu este posibilă atât pentru salariații angajați cu normă întreagă, cât și pentru cei cu normă parțială. De asemenea, este posibilă și pentru salariații angajați pe durată nedeterminată, dar și pentru cei angajați pe durată determinată.

Aceleași drepturi

Chiar dacă lucrează de acasă, angajatul se bucură, potrivit Codului Muncii, de toate drepturile recunoscute prin lege și prin contractele colective de muncă aplicabile salariaților al căror loc de muncă este la sediul angajatorului. Este prevăzut, de asemenea, faptul că prin contractele colective de muncă sau prin contractele individuale de muncă se pot stabili condiții specifice privind munca la domiciliu, în conformitate cu legislația în vigoare – în raport cu cerințele activității angajatorului și cu situația salariaților.
Nu numai că salariatul care lucrează de la domiciliu se bucură de aceleași drepturi ca cei care merg la birou la sediul angajatorului, dar companiile trebuie să asigure și pentru salariații cu muncă la domiciliu accesul la serviciile de medicina muncii și protecția împotriva riscurilor privind securitatea și sănătatea acestora – similar cu demersurile efectuate pentru salariații care prestează activitate de la sediul angajatorului.
„Cu toate că legislația în vigoare nu conține norme specifice pentru aceste situații, suntem de părere că angajatorul trebuie să efectueze cel puțin instruirea specifică angajaților care lucrează la domiciliu, să realizeze evaluări de risc corespunzătoare și să adopte instrucțiuni specifice pentru munca la domiciliu”, spune Ioana Dumitru.

Aspecte nereglementate

Din perspectivă practică, prestarea muncii de acasă poate expune salariații unor costuri suplimentare față de cazul în care activitatea se derulează la sediul angajatorului.
Spre exemplu, în cazul în care specificul muncii presupune utilizarea unui computer, cel mai probabil politicile angajatorului vor obliga la utilizarea anumitor aplicații, la instalarea de programe antivirus, la protejarea conținutului informației prelucrate împotriva dezvăluirilor accidentale, etc. Aceste cerințe s-ar putea traduce în costuri suplimentare pentru salariat, în măsura în care ar utiliza echipamentele proprii.
Un exemplu similar poate fi creșterea prețului facturilor de utilități, cum ar fi cele pentru serviciile de telefonie și internet. De asemenea, în cazul în care munca la domiciliu presupune accesul salariatului la documente cu caracter confidențial, ori, în genere, cerințe speciale privind spațiul de lucru, pot apărea costuri suplimentare pentru securizarea sau modificarea incintelor.

În aceste situații este recomandabil ca salariatul să negocieze suportarea costurilor de către angajator, cu stipularea expresă a obligației în contractul de muncă, mai spune Ioana Dumitru. „Amintim că, potrivit Codului Muncii, angajatorul are doar obligația de a asigura transportul la și de la domiciliul salariatului, al materiilor prime și materialelor utilizate în activitate, precum și al produselor finite pe care le realizează, asumarea oricăror obligații suplimentare putându-se realiza doar pe calea negocierii”.