Bugetarii din România au ajuns să fie plătiţi, procentual, aproape la fel de bine ca cei din ţările nordice

Cheltuielile salariale ale statului român cu angajaţii din administraţie, sănătate, apărare, educaţie şi servicii sociale au crescut cu peste 30%, dublu faţă de creşterea salariilor la nivelul întregii economii româneşti, în doar un an, şi asta fără a lua în calcul creşterile salariale de la sfârşitul anului trecut şi pe cele de la începutul acestui an.

Potrivit datelor Eurostat, salariile acordate angajaţilor din această grupă (compensations of employees), practic salariile brute, pentru că ele cuprind salariile plătite angajaţilor şi cotele de contribuţii ale angajatorilor, au fost, în România, în trimestrul trei al anului trecut, de 4,27 miliarde de euro. Suma este cu 31% mai mare decât cea care apare în statistica Eurostat în dreptul celui de-al treilea trimestru al anului 2016: 3,25 miliarde de euro.

Creşterea este de două ori mai mare, procentual, faţă de cea a salariilor brute (am ales să folosim acest termen pentru a denumi brutul angajaţilor şi contribuţiile angajatorilor, trecute ulterior tot angajatului de la 1 ianuarie ) ale tuturor angajaţilor din România. Astfel, conform aceleiaşi statistici, toţi angajaţii României au primit, în al treilea trimestru din anul 2017, 17,15 miliarde de euro, cu doar 16% mai mult decât în al treilea trimestru al anului trecut, când suma totală a fost de 14,78 miliarde de euro. Cum acest procent de creştere îl include pe cel al salariilor bugetarilor, diferenţa de creştere salarială între stat şi privat este şi mai mare.

Vă amintim că, potrivit declaraţiilor ministrului muncii, Lia Olguţa Vasilescu, de la 1 martie, salariile angajaţilor din învăţământ au crescut cu 20%, iar în sistemul de sănătate creşterile au fost cuprinse între 70% şi 170%.

Ieri, Institutul Naţional de Statistică a publicat şi datele referitoare la creşterea costului cu forţa de muncă din ultimul trimestru al anului trecut. Astfel, în administraţia publică creşterea costului angajatorului (exclusiv statul, adică), a fost de 27,58%, în sănătate şi asistenţă socială creşterea a fost de 18,56%, iar în educaţie de 16,8%. În aceste domenii, statul nu este angajatorul exclusiv, dar este dominant: potrivit unor date Hotnews.ro, ponderea sectorului privat în învăţământ este de circa 3%, iar în sănătate de circa 10%.

Aşadar, dacă luăm în calcul şi evoluţiile după trimestrul trei al anului trecut, cel cu ultimele date Eurostat, rezultă o creştere şi mai mare a masei salariale pentru angajaţii din sectorul public din România, iar diferenţele individuale salariale între mediile din sectorul public şi cele din privat tind să se accentueze.

Creşterile salariale ale angajaţilor din sectorul bugetar au fost consistente în ultimii ani, plecând de la realitatea că salariile sunt mici. Am ales să facem însă o comparaţie a nivelului masei salariale a angajaţilor din sectorul bugetar raportat la salariile din toată ţara, între România şi unele dintre ţările nordice, recunoscute pentru serviciile de calitate oferite de sectorul public. Iar comparaţia arată că, dacă ne raportăm la salariile plătite angajaţilor din sectorul public raportate la nivelul tuturor salariilor plătite în ţară, bugetarii din România stau aproape la fel de bine ca cei din Finlanda sau Suedia, în termeni de sume totale.

Astfel, în România, ponderea salariilor brute ale angajaţilor din administraţie, educaţie, sănătate, apărare şi asistenţă socială a fost, în al treilea trimestru al anului trecut, de 24,9% din suma totală plătită tuturor angajaţilor din România. În Finlanda, salariile brute totale plătite în al treilea trimestru al anului 2017 se ridică la 26,3 miliarde de euro. Sumele brute plătite angajaţilor din sectoarele de mai sus, însumate, se ridică la 7,68 miliarde de euro. Aşadar, ponderea salariilor acestor categorii (preponderent în sectorul public şi acolo) este de 29%. Aşadar cu doar 4% peste nivelul României. În cazul Suediei, ponderea este de aproape la fel, de 30% (17,2 miliarde din 57 de miliarde), iar în Danemarca procentul ajunge la 31% (11,7 miliarde din 37,5).

Evident, în orice stat, aceste cifre trebuie judecate prin prisma a două realităţi: în sectorul public ponderea angajaţilor cu studii superioare este în general mai mare decât a celor din mediul privat, iar plata la negru, care creşte venitul real fără a putea fi raportată, indiferent de dimensiunea ei în orice ţară, apare în mediul privat.

Chiar şi aşa însă, ca pondere în masa salarială a ţării, sectorul public din România este foarte aproape de cel din statele nordice, acolo unde serviciile prestate sunt la o calitate mult mai mare decât în România.