Anne Pleșuvescu: „Cei mai mulți oameni se simt la locul de muncă la fel ca într-o închisoare socială”

Pe parcursul acestui serial invităm mai mulți specialiști care să dezbată studiul realizat de Dr. Ephrem Chang și să estimeze felul în care vârsta de pensionare tot mai înaintată va afecta calitatea vieții, mai ales în România.

Dr. Ephrem Cheng, reputat savant American, a făcut un studiu care urmărește legătura dintre vârsta pensionării și speranța de viață, (Age at Retirement Vs Life Span). Statistica demonstrează faptul că, pe măsură ce prelungești perioada de activitate în câmpul muncii, scade vertiginos durata de viață. Mai ales în cazul celor care au funcții de răspundere. Conform studiului, dacă te pensionezi la 50 de ani, ai toate șansele să trăiești până la 86 de ani. Dacă, însă te pensionezi la 65 de ani, probabilitatea să mori pe la 66-67 de ani este foarte mare. Un calcul simplu confirmă faptul că 10 ani în plus în câmpul muncii te costă 20 de ani de pensie. O viziune apocaliptică, am putea spune la o primă citire.

La acest link vei putea vedea și graficul descreșterii speranței de viață pe măsură ce crește vârsta de pensionare.

Experți în resurse umane, leadership, medicină, psihologie, sociologie vor demonta sau confirma mituri legate de longevitate intelectuală și profesională, învățare continuă și felul în care facem față unei vârste înaintate în câmpul muncii. Vom dezbate din perspective diferite modul în care prelungirea vârstei de pensionare va afecta calitatea vieții celor vizați, care sunt efectele în plan fizic, emoțional, afectiv și cum ne poate ajuta medicina modernă. Vom găsi împreună soluții pentru a preveni sau atenua temerile legate de faptul că nu vom mai putea munci până la vârsta pensionării, că nu vom mai fi utili pe piața muncii, că nu vom ține pasul cu tehnologia și cu un stil de viață dinamic. Toate în paradigma învățării continue care să ne mențină viabili în câmpul muncii, dar și în viață.

Azi dezbatem acest subiect cu Anne Pleșuvescu , Coach&Senior Trainer.

„E important să înțelegem că mintea noastră este cea care poate găsi un sens în ceea ce facem și nu ceea ce facem sau ceea ce întâlnim dă un sens vieții noastre”

În condițiile actualei crizei demografice și a exodului de talente, e foarte probabil ca vârsta de pensionare să se prelungească în următorii 10-15 ani. Estimez că se vor adăuga 1-2 ani la vârsta actuală de pensionare. Aș mai adăuga că unul dintre factorii care vor duce la prelungirea vârstei de pensionare este și creșterea speranței de viață coroborată cu scăderea natalității, din ultimii ani.

Din păcate, în marea majoritate a cazurilor, oamenii nu fac ceea ce le place, nu au ca hobby propria lor muncă. Muncesc pentru a face rost de bani, pentru a-și susține familiile. La asta se adaugă proasta calitate a mediului organizațional de la locul de muncă. Aceste două aspecte îi fac pe oameni să se simtă la locul de muncă la fel ca într-o închisoare socială. În aceste condiții, nu este de mirare că orice fel de prelungire a vârstei de pensionare are un impact negativ asupra sănătății individului.

Dacă suntem în permanență stresați, furioși, anxioși înseamnă că trăim sub niveluri mari de adrenalină, noradrenalină și cortizol. Acești hormoni vor generea schimbări în corpul nostru care, susținute pe termen lung, determină apariția bolilor cardiovasculare, gastrointestinale și a diverselor tipuri de cancer. Patologia este extrem de largă. Astăzi medicina începe să accepte din ce în ce mai mult faptul că la baza oricărei boli stă o tulburare emoțională.

Anxietatea legată de vârsta pensionării

Ieșirea la pensie în sine poate să genereze anxietate pentru că dă un semnal indirect minții noastre legat de apropierea morții. A fi pensionar este o certitudine că nu mai ești tânăr, este un semn sigur al trecerii către bătrânețe. Pensionarea ne poate aminti că moartea nu mai este la fel de departe cum credeam până acum că e. În plus, lipsa unui rol în societate poate fi un motiv de depresie.

Cum poți preveni sau atenua temerile legate de faptul că nu vei mai putea munci până la vârsta pensionării, că nu vei mai fi util pe piața muncii, că nu vei ține pasul cu tehnologia și cu un stil de viață dinamic?

Felul în care ne raportăm la probleme poate deveni, în sine, o problemă sau o soluție. Dacă reușesc să îmi setez mintea să se așeze într-o stare de autodeterminare, de flux, de creștere, orice problemă va fi văzută ca o nouă provocare peste care am de trecut. Din păcate, mintea noastră alege cel mai adesea să se autovictimizeze sau să se revolte în fața problemelor cu care se confruntă. E important să înțelegem că mintea noastră este cea care poate găsi un sens în ceea ce facem și nu ceea ce facem sau ceea ce întâlnim să dea un sens vieții noastre. Putem vedea schimbarea de direcție în activitatea noastră ca pe o grozăvie care ne va obosi, enerva și stresa sau ca pe o poartă deschisă spre noi orizonturi de învățare și autodescoperire. Putem transforma furia în răbdare, lenea în curiozitate sau încăpățânarea în flexibilitate. Oricât de simplu ar suna în cuvinte, trecerea de la una la cealaltă înseamnă salturi uriașe în conștiința noastră. În același timp, aceste schimbări din mintea noastră ne pot ajuta să ne adaptăm la schimbările majore de carieră din ce în ce mai dese și mai necesare în viața noastră din această epocă. De asemenea, acest gen de minte ne poate ajuta să acceptăm și o vârstă de pensionare mai înaintată, și pensionarea în sine, și transformarea activității cotidiene într-un hobby.

Ce este mai valoros – să dăm ani vieții sau viață anilor?

În ceea ce mă privește, nu îmi doresc să mă pensionez. Cred că muncind la vârste înaintate poți fi de folos în societate în feluri unice, în care nu o poți atunci face când ești tânăr. Înțelepciunea bătrânilor este ceva foarte valoros. Din păcate, astăzi o întâlnim din ce în ce mai rar pentru că mulți dintre bătrânii noștri au trăit o tinerețe care nu i-a lăsat să își genereze o minte înțeleaptă la bătrânețe.

Cum putem derula procesul de învățare continuă și după pensionare?

Dacă mintea noastră vede că, odată cu pensionarea, dispare și sensul vieții, că pensionarea înseamnă bătrânețe și stat degeaba pentru că suntem prea ruginiți și obosiți, atunci, în această imagine, procesul de învățare nu își mai are sensul. În cazul în care ne antrenăm mintea să înțeleagă că pensionarea nu este sfârșitul lumii, ci este doar o etapă, o trecere într-o nouă dimensiune a vieții, plină de lucruri noi de descoperit și de oferit celorlalți, sensul utilității individuale nu dispare și, o dată cu el, vine și nevoia de dezvoltare și învățare.
Ce poate face medicina pentru a prelungi speranța de viață și implicit de muncă? Medicina face multe lucruri în acest sens – de la medicamente la nanoroboți. Una dintre cele mai importante preocupări în medicină este calitatea vieții. Ce este mai valoros – să dăm ani vieții sau viață anilor? Probabil că amândouă ar fi răspunsul pe care ni-l dorim. Medicina poate prelungi viața, dar calitatea vieții vine adesea din felul în care funcționează mintea noastră, iar în această zonă, cei care pot interveni direct suntem doar noi.

Foto: Unsplash