Angajații bumerang: De ce te-ai întoarce la compania de la care ai plecat? (I)
Prima dată am citit despre angajații bumerang – adică acei oameni care pleacă dintr-o companie, petrec un timp în altă parte, iar apoi se întorc – ca tendință pe piața muncii într-un editorial scris de Brendan Browne, vicepreședintele diviziei de Global Talent Acquisition la LinkedIn, în 2016.
Evident, nu e o practică nouă. Steve Jobs a fost înlăturat de la compania pe care a cofondat-o, dar a revenit la conducerea Apple câțiva ani mai târziu. Michael Jordan a cochetat o vreme cu baseball-ul, după care a revenit la echipa de baschet Chicago Bulls, unde a mai jucat încă trei campionate. De ce vorbim, însă, doar de câțiva ani încoace, despre angajații bumerang ca fenomen pe piața muncii? Pentru că situațiile de acest gen sunt tot mai dese.
Trăim într-o eră în care singura constantă este schimbarea. Mediul de lucru și piața muncii sunt foarte dinamice, companiile trec printr-o continuă transformare. În plus, angajatorii se zbat să recruteze angajați de valoare și se zbat și mai tare să-i rețină, căci cererea e mai mare ca oferta, iar fluiditatea e la ordinea zilei.
Și să nu uităm că, în România, 81% dintre angajatori întâmpină dificultăți în ocuparea posturilor vacante – potrivit ediției din 2018 a studiului ManpowerGroup privind deficitul de talente. Țara noastră se situează pe locul al doilea la nivel global din acest punct de vedere, fiind depășită doar de Japonia (89%).
Prin urmare, fenomenul angajaților bumerang nu ar trebui să ne mai mire.
Aceștia pot fi valoroși pentru o companie, căci sunt deja familiarizați cu cultura organizațională. În plus, după o perioadă petrecută în altă parte, ei vin cu un suflu nou, cu noi cunoștințe, noi experiențe, care le pot fi de folos în compania la care se în torc. De asemenea, relația angajat-angajator este deja cimentată.
Tocmai de aceea, paradigma de odinioară s-a schimbat, în sensul că angajatorii și angajații deopotrivă au grijă să încheie colaborarea în termeni cât mai amiabili. De asemenea, liderii organizațiilor înțeleg că loialitatea nu se mai măsoară în numărul de ani petrecut la o companie. Poate că angajații se mișcă mai mult pe piața muncii, dar rămân cumva conectați cu fostul loc de muncă – fie că țin legătura cu foștii colegi și șefi, fie că urmăresc conturile de socializare ale companiei. În acest fel, simt că fac parte în continuare din spiritul organizației.
Dar companiile care iau în considerare să îl reintegreze pe angajatul bumerang în structura lor trebuie să analizeze înainte dacă într-adevăr este candidatul cel mai potrivit pentru a ocupa respectivul job.
Și totuși, de ce ar vrea cineva să se întoarcă la fostul angajator?
Partea financiară poate fi unul dintre motive (de multe ori, salariul e mai mare), dar există și altele. Sorin Faur, fondator Academia de HR, explică în detaliu care ar fi acestea.
În primul rând, pentru că nicio companie nu rămâne neafectată de schimbare – organizația de „mâine“ s-ar putea să fie complet diferită de cea de „ieri“. „Poate că nu mai sunt acolo managerii din cauza cărora a plecat angajatul. Știm că oamenii nu părăsesc neapărat o organizație, ci echipa, managerul direct, anturajul de imediată interacțiune. Dacă factorul stresor a dispărut, angajatul bumerang se va întoarce în compania care, altfel, i-a plăcut“, explică Sorin Faur.
Un alt motiv este că oamenii pleacă dintr-o organizație din motivele greșite: în acest uriaș război care se duce astăzi pentru talente, unii sunt atrași de la angajatorul curent în alte organizații, unde speră ei că le va fi mai bine, explică Sorin Faur. Numai că, după cum spune o vorbă românească, descoperă că au dat vrabia din mână pe cioara de pe gard: noua organizație nu este nici pe departe cum și-ar fi dorit. Poate nu se adaptează, poate dau peste un manager cu care nu au „chimie“, poate descoperă alți factori ascunși de incompatibilitate, moment în care realizează că era de fapt bine unde erau, așa că se întorc, mai menționează Sorin Faur.
Nu în ultimul rând, oamenii revin pentru că multe companii se reinventează și deschid noi proiecte, noi filiale, intră pe noi piețe, accesează noi direcții: inovațiile (nu doar tehnologice) sunt la tot pasul. „Iar dacă motivul plecării a fost, de exemplu, stagnarea și lipsa de provocări, oamenii preferă să se reîntoarcă într-o companie unde au lucrat cu drag, dar unde nu își mai vedeau viitorul la momentul plecării. Noile deschideri îi atrag și evident, de multe ori, chiar organizațiile în cauză își reofertează acești angajați pentru că le cunosc valoarea“, punctează specialistul în Resurse Umane.
Să analizăm și cealaltă perspectivă: de ce o companie ar primi înapoi un fost angajat?
„Pentru că îi cunoaște valoarea și capabilitățile, nu mai are probleme de integrare cu acesta, deja cunoaște oamenii cheie, cultura și climatul organizațional, valorile etc. Practic, timpul necesar până când redevine productiv este aproape de zero. Sigur, excepție fac situațiile când chiar organizația și-a dorit plecarea acelui om, de exemplu din motive de indisciplină, lipsă de performanță, comportament impropriu etc.
În plus, dacă angajatul vrea să se reîntoarcă, după ce a plecat, înseamnă că realmente consideră că îi e mai bine în companie – este un semn de motivare și engagement, deci ce își poate organizația dori mai mult? Un alt beneficiu adus de angajații bumerang este că întorcându-se, vin și cu experiența unei alte companii în care poate au învățat lucruri noi sau măcar ce să nu facă, dacă nu le-a plăcut acolo“, punctează Sorin Faur.
În partea a doua a acestei serii veți descoperi povestea unei românce care s-a decis să se întoarcă la compania de la care a plecat.
Articol preluat din numărul 254/februarie 2019 al Revistei CARIERE. Pentru detalii legate de abonare, click aici.