A informa nu inseamna a turna

Informator este insa si persoana care reclama anumite practici ilegale la care este martor in cadrul unei organizatii. Din acest punct de vedere, exista fara indoiala persoane care, la un moment dat, au facut sau macar au dorit sa faca publice anumite practici neconforme cu legea, moralitatea sau etica profesionala. Daca pe plan internatio-nal se vorbeste de „whistleblower” (a carui traducere aproximativa in romana ar fi aceea de „informator”), in Romania gasim termenul de „avertizor”, asa cum este el instituit printr-un act normativ.

Ultimele reglementari internationale in ceea ce priveste transparenta si legalitatea operatiunilor (cum este cazul actului Sarbanes-Oxley) obliga angajatorii sa asi-gure conditiile corespunzatoare, astfel incat angajatii sa poata informa persoanele abilitate (de regula, auditorii, dar nu numai) din cadrul organizatiei in legatura cu existenta unor practici ilegale sau lipsite de etica. Lucrurile pot merge (si merg) mai departe de atat. in categoria „informatorilor” intra si persoanele care informeaza diverse institutii abilitate in legatura cu incalcarea normelor legale privind, de exemplu, conditiile de munca, egalitatea de tratament, hartuirea sexuala etc.

Informatorul (whistleblower) este persoana care se decide sa vorbeasca in legatura cu practicile incorecte la care este martor. Cu alte cuvinte, el decide sa aiba o atitudine activa, care poate insemna:

• raportarea catre persoane din interiorul organizatiei sau catre autoritati a practicilor incorecte, care incalca legea, a abuzurilor de putere, a fraudelor;
• refuzul de a participa la astfel de actiuni incorecte sau ilegale;
• depunerea de marturie in cadrul unui proces;
• informarea mass-media.

Informatorul se expune unor riscuri dintre cele mai serioase: razbunare, hartuire, investigatii, intimidare, trecerea pe „lista neagra” etc. Din acest motiv, persoanei care se decide sa actioneze in acest mod i se recomanda sa raspunda intai la o serie de intrebari, cum ar fi:

• Actiunea/practica gresita pe care doreste sa o raporteze este atat de importanta incat merita riscurile legate de posibilele represalii?
• Afirmatiile facute sunt reale si se pot dovedi?
• Reclamarea faptelor va avea rezultatul scontat sau va fi doar o lupta birocratica fara de sfarsit?

Exista, de asemenea, o serie de recomandari care se fac potentialului informator:

1. Sa consulte familia si prietenii foarte apropiati, inainte de luarea unei decizii finale;
2. Sa decida daca se va adresa sefului ie-rarhic sau va merge „mai sus”;
3. Sa decida daca va dori sa ramana ano-nim sau isi va face publica identitatea;
4. Sa aleaga momentul potrivit pentru divulgarea informatiilor, astfel incat angajatorul sa nu poata actiona impotriva sa (sa nu fie evidenta sursa informatiei prin analiza cauza-efect);
5. Sa pastreze o evidenta a evenimentelor care au loc inainte si dupa divulgarea informatiilor;
6. Sa identifice si sa copieze toate documentele care ii sustin afirmatiile, inainte ca acestea sa dispara;
7. Sa iasa din izolare si sa caute sprijin si aliati, cum ar fi oficialitati, jurnalisti, activisti sindicali etc.;
8. Sa ceara opinia unui avocat competent in legatura cu problema in cauza;
9. Sa se implice in actiunea de divulgare a informatiilor in afara timpului de munca si fara folosirea resurselor angajatorului;
10. Sa aiba incredere in autoritatile carora li se adreseaza;
11. Sa nu „impodobeasca” acuzatiile pe care le aduce.

In prezent, exista o miscare tot mai puternica de sustinere a informatorilor, sub diferite forme: asociatii care asigura consilierea si asistenta persoanelor care doresc sa divulge informatii despre practici incorecte, initiative legislative, proceduri interne etc.

In Romania, exista o initiativa legislativa recenta care se refera la protejarea persoanelor care accepta sa divulge informatii despre practici ilegale, abuzuri sau fraude de care au cunostinta. Este vorba de Legea 571/2004 privind protectia personalului din autoritatile publice, institutiile publice si din alte unitati care semnaleaza incalcari ale legii. Actul normativ, pentru a evita cuvinte cu incarcatura negativa, foloseste termenul de „avertizor”, in loc de cel de „informator”.

Trebuie spus ca abordarea, comparativ cu ceea ce se intampla in alte tari, este rudimentara. Se porneste de la premisa ca identitatea informatorului este cunoscuta. Protectia avertizorului are in vedere:

• acceptarea prezumtiei de buna-credinta a acestuia, pana la proba contrara;
• participarea presei si ai asociatiei profesionale/a sindicatului la cercetarea disciplinara a avertizorului, la solicitarea acestuia;
• ascunderea identitatii avertizorului in cazul in care persoana vizata este o persoana cu atributii de control al avertizo-rului;
• anularea sanctiunilor disciplinare in cazul in care acestea au fost aplicate ca urmare a unei avertizari in interes pu-blic, facuta cu buna-credinta.