7 lucruri pe care angajatorul nu trebuie să le ştie despre tine

1. Starea civilă

Angajatorul nu trebuie să ştie informaţii despre starea ta civilă. Aşa că, dacă în CV-ul tău scrie căsătorit, doi copii, ar fi bine să ştergi. Nu trebuie să intereseze pe nimeni dacă eşti singur, căsătorit, divorţat, logodit, dacă ai sau nu copii. Nu este cazul să spui la interviu că ai divorţat şi ai doi copii sau că partenerul tău de viaţă are un job foarte solicitant şi trebuie să ai grijă şi de cei mici sau că, din contră, poţi munci oricât pentru că soţia este casnică.

Dacă totuşi eşti întrebat, pentru că în România se întâmplă să mai fii întrebat, răspunde scurt, nu te apuca să povesteşti cât de fericit sau de nefericit eşti în cuplu, câţi ani de căsnicie ai sau că eşti în pragul divorţului. Eşti la interviu şi îşi cauţi de muncă L-ai putea pune pe cel din faţa ta într-o situaţie penibilă.

2.Relizările copiilor

Dacă faptul că ai copii nu are niciun efect asupra muncii tale, recrutorul nu are de ce să ştie de existenţa lor. Acest lucru este în strânsă legătură cu ceea ce spuneam la punctul 1. Dacă, totuşi, natura jobului presupune un program flexibil, pe care îl poţi negocia în funcţie de nevoile familiei, rezumă-te la acest aspect. Nu este cazul să începi să povesteşti cum au câştigat concursurile de matematică, cât de buni sunt la sport sau cât de talentaţi la muzică. Orice părinte este mândru de copiii lui, dar nu te lăsa dus de val. Eşti aici ca să vorbeşti despre muncă şi despre ceea ce poţi face pentru compania la care vrei să lucrezi.

3. Starea sănătăţii

Dacă începi să-i povesteşti recrutorului ce probleme de sănătate ai s-ar putea să îi stârneşti simpatia, dar să pierzi jobul. Dacă explici că nu ai lucrat câteva luni sau chiar un an pentru că ai făcut un tratament, nu intra în detaliile afecţiunilor tale. Există, e drept, o porozitate între viaţa privată şi viaţa profesională, dar există şanse foarte mari ca cel din faţa ta să nu ştie cum să reacţioneze. Iar dacă nu înţelege foarte bine care ar fi efectul asupra muncii tale, oricât de empatic ar fi, s+ar putea să dea jobul cuiva fără probleme de sănătate. Într-o lume ideală asta nu s-ar întâmpla, dar, din păcate nu trăim într-o lume ideală.

4. Hobby-uri

La finalul CV-ului treci pe un rând două-trei hobby-uri. Pentru că aşa se face, aşa face toată lumea. Dacă recrutorul te va întreba ceva despre asta, încearcă să rezumi în câteva propoziţii. Poate vrea să vadă dacă eşti o persoană creativă, introvertită sau extrovertită, poate vrea să îţi vadă sclipirea din ochi atunci când vorbeşti despre o activitate care te pasionează. Totuşi, nu te apuca să povesteşti câte ore petreci în anticariate căutând cărţi vechi, care a fost ultima ta descoperire, ce îşi doreşti să mai găseşti, ce nu ai citit încă… sau cât ai căutat o piesă ca să îţi repari bicicleta, unde ai găsit-o, cum ai reparat-o… nu asta e deloc ideea.

5. Defecte

La majoritatea interviurilor vei fi întrebat care îţi sunt defectele. Ei bine, ce-ar fi să nu fii sută la sută sincer? Ţi-o fi spus toată lumea că eşti încăpăţânat, dar crezi că asta vrea să audă recrutorul tău. Crezi că vrea să ştie că te enervezi repede? Nu, chiar dacă spui că îţi trece la fel de repede. Bine, nici să spui că eşti perfecţionist… Găseşte un defect… hai să spunem acceptabil şi scoate-l la defilare. Pentru că nici nu e bine să spui că nu ştii care îţi sunt defectele.

6. Nu vorbi de rău

Oricare ar fi motivul pentru care nu mai eşti la locul de muncă precedent (demisie, concediere, faliment, etc), nu expune problema prea pasional şi nici nu vorbi de rău fostul angajator (aici intră şi şeful, colegii). Mai mult, nu vorbi de rău firma în care ai lucrat. Angajatorii caută oameni cu principii solide, care să ştie să păstreze informaţii confidenţiale. Nu este cazul să spui că ai demisionat pentru că nu erai unul dintre preferaţii şefului şi aveai de suferit din cauza asta sau că firma nu oferea un climat de lucru satisfăcător.

7. Ideile politice şi religioase

Ai întârziat puţin la interviu pentru că eşti obosit după mitingul de aseară? Nu uita că locul de muncă este un spaţiu laic şi apolitic. E posibil ca recrutorul să îţi împărtăşească opiniile şi convingerile, dar să nu-i placă faptul că pui atâta suflet. Nu de alta, dar să nu te apuce vreo revoluţie în firmă sau să faci o campanie, să scoţi oamenii la marş în timpul programului de lucru.

Şi dacă… angajatorul are cu totul alte convingeri decât tine? Ştim, ai impresia că lucrurile pentru care militezi sunt cele mai corecte şi toată lumea este de acord cu tine. Dar e atât de înşelător lucrul ăsta, încât dacă îţi doreşti jobul, mai bine îţi păstrezi convingerile pentru timpul liber.