Pastila de leadership – Jack Welch se destainuie
Intrebati-l pe Jack Welch unde s-a nascut si o sa va raspunda „in Pibiddy”, pronuntat „Pibodi”, cu accentul americanilor din Massachusetts. Jack a crescut in orasul alaturat, Salem, intr-un cartier al clasei mijlocii plin de case mari si vechi, de copaci inalti, si inconjurat din trei laturi de cimitire.
La numarul 15 de pe strada Locus se afla o casa cu sarpanta de lemn si doua etaje, nici mare dar nici mica, inconjurata de stejari si ulmi impunatori. Astazi, la capatul strazii se afla un semn de circulatie „atentie la varstnicii care traverseaza”. Welch povestea:
„Varul meu locuieste alaturi. Familia care locuieste in coltul strazii, St. Pierre, avea sapte copii; si cred ca trei sau patru dintre ei locuiesc inca in cartier. Toti acesti ani. Acolo, oamenii au mare grija de proprietatea lor.”
Nici chiar intr-un oras celebru pentru procesele vrajitoarelor din secolul al XVII-lea si alte povesti ciudate, tanarul Jack nu a fost foarte deranjat de vecinii sai fantomatici.
„Parintii mei erau atat de simpatici! Tata imi spunea mereu ca cimitirul este cel mai bun vecin pe care l-am fi putut avea. E linistit, nu striga la tine. Sigur ca l-am crezut. M-am gandit ca asta e.”
Familia lui Welch facea parte din ceea ce americanii numesc clasa de mijloc (middle class, n.red.), iar englezii clasa muncitoare (working class, n.red.). Familia Welch nu era nici saraca, nici bogata. Welch tatal, John F. senior, a lucrat la calea ferata Boston & Maine, iar mama, Grace, a stat acasa cu Jack. Familia isi putea permite sa petreaca vara acasa. Pentru ca a fost singur la parinti, Welch spune ca a fost iubit, hranit si laudat mai mult decat multi alti copii.
„Parintii mei m-au avut la vreo 40 de ani, dupa ce incercasera 16 ani sa faca copii. Tatal meu era mecanic de tren, un om bun, muncitor si supus. Se ducea la lucru la 5 dimineata si se intorcea acasa la 7,30 seara. Mama si cu mine mergeam cu masina pana la gara din Salem, Massachusetts, sa-l asteptam. De multe ori trenul avea intarziere, asa ca stateam ore in sir si vorbeam. Eram foarte legat de mama. A fost o mama dominatoare. Simtea intotdeauna ca pot face orice. Mama m-a pregatit si m-a invatat multe despre viata. Voia sa fiu independent. Fii stapanul propriului destin – a avut intotdeauna ideea asta. Ea vedea cum stau lucrurile. Fara cuvinte mieroase. De fiecare data cand ma abateam de la regula, ma caftea. Dar intotdeauna pozitiva. Intotdeauna constructiva. Intotdeauna elevata. Si eram nebun dupa ea.”
Fragment din volumul Jack Welch se destainuie, de Janet Lowe, aparut la Editura Injoy Books, 2009