Paradoxurile leadershipului feminin. Diana Maria Voicu: Paradox sau evoluție? (III)
Atunci când vine vorba de leadershipul feminin, așteptările par a fi contradictorii. Vrem ca o femeie aflată într-o poziție de conducere să fie cordială și blândă și, în același timp, competentă și dură. Însă oare nu cumva acestea se bat cap în cap? În plus, contradicțiile de acest tip nu prea există în cazul bărbaților.
PARADOXURILE LEADERSHIPULUI FEMININ
Un studiu realizat de Harvard Business Review în SUA* arată că există patru mari paradoxuri când vine vorba de femeile-lideri și așteptările oamenilor:
✓ 1. Exigentă, dar grijulie;
✓ 2. Autoritară, dar implicată;
✓ 3. Să își susțină punctele de vedere, dar să se pună la dispoziția celorlalți;
✓ 4. Să mențină distanța, dar să îți fie ușor să vorbești cu ea.
Cum pot fi gestionate aceste paradoxuri? Oare nu ar fi cazul să scăpăm de prejudecăți și să îi apreciem, să îi promovăm și să îi susținem pe cei care au o gândire și o simțire sănătoasă,
indiferent de diferențele legate de gen (dar și de rasă, religie, etnie, orientare sexuală etc.)? Oare nu e cazul să conteze mai mult ce face și ce știe un om? Am invitat patru specialiști să ne răspundă la toate aceste întrebări.
Următoarea invitată din această serie este Diana Maria Voicu, Senior Consultant, Learning Architect, MMM Consulting.
Istoria managementului și a leadershipului ne arată că noțiunile acestea și conținutul lor au evoluat constant. Pentru că omenirea evoluează – și în etape diferite ne trebuie lideri diferiți, un alt soi de oameni care să ne inspire și conducă. Ideea de autoritate, chiar duritate, a fost centrul leadershipului cândva: structurile statale și armate erau conduse de mâini de fier, figuri bărbătești aproape întotdeauna.
Astăzi trăim alte vremuri, o Margaret Thatcher nu ne-ar mai inspira. Informația circulă liber, accesul la educație este larg, ne cunoaștem drepturile și năzuim spre autodeterminare. Conștiința umană a evoluat către grija și respectul față de viață, voință proprie, diversitate. Așteptăm altceva de la lideri. Să fie exemple, categoric, nu este un element nou. Dar să ne inspire, să ne trezească încredere, să hrănească nevoia noastră de a descoperi și a evolua constant, să ne trateze ca individualități – acestea sunt, cred, așteptări noi. Mai vrem și ca liderii să nu fie neapărat persoane în poziții de autoritate formală. Știm deja cum e cu șefii, buni sau mai puțin buni, dar acum vrem leadership și fără prerogativele funcției. Vă sună cunoscut? Păi, nu spunem ”Bărbatul este capul familiei dar femeia este gâtul”?
Sunt femeile în mod natural mai aproape de acest nou tip de leadership? Cred că da. Sau cred că un procent mult mai mare dintre femei accesează aceste abilități în mod firesc, în vreme ce unui procent mult mai mare dintre bărbați nu le este la fel de ușor. Cu alte cuvinte, noul model de leadership este posibil să folosească mai mult din caracteristicile intrinsec feminine.
O să ilustrez cu exemple din experiența mea. Acum 22 de ani conduceam prima mea echipă într-un departament de marketing. Am lucrat în mai multe organizații, apoi am devenit trainer și coach contribuind la dezvoltarea a sute de lideri, femei și bărbați iar în ultimii trei ani activez intens și în mediile civice. Din această experiență am extras trei distincții pe care vi le propun în analiza leadershipului feminin aparent paradoxal. În opinia mea, toate trei nu sunt accesibile doar liderilor-femei și toate trei sunt generate mai degrabă de evoluția nevoilor noastre în relație cu liderii decât de pătrunderea masivă a femeilor în posturi de conducere.
Fermitate versus duritate
Ambele conțin elementul de determinare în atingerea scopului și menținerea valorilor și principiilor. Fermitatea, însă, implică și o doză semnificativă de atenție la impactul uman, emoții și sentimente. Un nivel superior de asertivitate, cu alte cuvinte – în care, de exemplu, o decizie nepopulară poate fi dublată de o măsură de compensare sau ameliorare. Cât de bine suntem antrenate pentru asta ca mame! Și chiar dacă nu suntem mame, am învățat de la mamele noastre. Efectul în echipă este detensionarea relațiilor și menținerea motivării.
Pragmatism versus rațiune
Liderul este responsabil să producă rezultate. Rațiunea, cel mai bun prieten al deciziilor eficiente, este o așteptare veche de când lumea pe care o avem de la lideri. Pragmatismul, așa cum l-am văzut eu adesea la femei în poziții de conducere, integrează mult mai bine energia emoțiilor, nivelul subtil al relațiilor interumane în modurile de lucru eficiente. Să lași loc pentru emoții în discuțiile de echipă, în decizii, să îți permiți să fii vulnerabilă pentru că ai construit un spațiu safe, să ceri ajutorul fără să te temi că vei fi apreciată ca mai puțin competentă – acestea sunt contribuțiile predilecte ale leadershipului feminin pe care îl admir.
Armonie versus aliniere
Lipsa de aliniere și coordonare creează ineficiențe, frustrări, conflicte și uneori rupturi. Focusul alinierii este pe acord, disciplină în implementare. Armonia, însă, este o aliniere de nivel superior care înglobează complexitatea ființelor umane și a năzuințelor lor, hrănește nevoi și aspirații diverse și creează sinergii. Armonia se generează cu libertate și încredere, cu oameni pe care îi inspiri nu îi îmboldești și nu apare peste noapte, deci cere răbdare și echilibru. Armonia este focusul principal al femeii în familia ei – poate de aceea ne este mai ușor să o căutăm și în echipele pe care le conducem.
Era leadershipului feminin este în plină desfășurare și acest lucru îți oferă ție, cititorule, ocazia să descoperi propriile distincții ca lider. Unicul drum este înainte.
SERIA ”PARADOXURILE LEADERSHIPULUI FEMININ”:
Romana Baia: Cum gestionăm situația într-o manieră constructivă (I)
Viorel Panaite: Dimensiunea feminină în acord cu cea masculină (II)
Diana Maria Voicu: Paradox sau evoluție? (III)
Elena Munteanu: Versatilitatea sau leadershipul paradoxal – O perspectivă nelegată de gen (IV)
Articol preluat din Revista CARIERE, nr. 255/martie 2019. Pentru detalii legate de abonare, click AICI!