Oameni și organizații în Epoca Social Media
Mai există încă persoane care-și neagă vehement atașamentul față de social media. Mai există și nostalgici ai scrisorilor expediate în plic cu timbru și ai albumelor cu fotografii și se mai aud voci care leagă incultura de utilizarea internetului ca sursă de documentare. Oare ei nu au căutat niciodată o informație pe Wikipedia sau pe Google? Nici pe YouTube nu s-au uitat?
Mi se pare nedrept ca aceste medii de comunicare să fie considerate responsabile pentru răspândirea inculturii și a analfabetismului funcțional (blogurile, rețelele de socializare, Wikipedia, YouTube etc.), și nu sistemul de educație anacronic și deficitar. Acesta din urmă e incapabil să utilizeze bogăția de informații din mediul virtual și să-i învețe pe copii, tineri și adulți cum să aleagă cu discernământ și să utilizeze înțelept noianul de cifre, date, fapte, persoane la care au acces aici.
PLEDOARIE PENTRU GÂNDIREA CRITICĂ, RESPONSABILITATE ȘI DISCERNĂMÂNT
Una dintre responsabilitățile sistemului de educație ar fi, după mine, aceea de a dezvolta gândirea critică a oamenilor: adică de a-i obișnui, de la cele mai fragede vârste, să-și folosească mintea ca să analizeze și să evalueze informațiile, mai ales acelea despre care anumite persoane spun că sunt adevărate. În plus, ar fi util să îi ajute să reflecteze asupra înțelesului acestora, examinând dovezile și raționamentele oferite și cântărind cu atenție faptele. Dacă și-ar îndeplini această misiune, spațiul virtual ar fi utilizat mult mai judicios.
Mă întreb cât sunt de sinceri acei jurnaliști, lideri de opinie și chiar respectabili profesori și academicieni care se exprimă critic, în spațiul public, la adresa celor care se documentează pe internet. Unde-și caută ei sursele bibliografice? Cum ar fi să facem înconjurul lumii, printre bibliotecile marilor universități sau școli de business, răspândite în toate colțurile lumii? Câți ani și câți bani ar fi necesari? Și cum i-am putea avea în fața noastră, exprimându-se, pe monștrii sacri ai domeniilor noastre de interes, fără să existe bloguri sau YouTube? Ce bine că avem toate acestea la un click distanță!
E adevărat, sunt mulți care preferă încă mirosul de cerneală al cărților tipărite, în loc de ecranele luminoase, iar eu mă număr printre ei. Dar, în același timp, mă simt privilegiată să pot afla online de existența unor cărți sau articole ce-mi sunt urgent necesare în munca mea și, pe deasupra, să pot avea instantaneu acces la ele, cu un click și eventual cu un card bancar, în loc să aștept să vină fizic prin poștă, în câteva zile. Îmi place biblioteca mea, dar sunt realistă: unde să încapă toate cărțile și articolele pe care le parcurg, căci ritmul cu care apar, direct proporțional cu volumul informațiilor noi, nu are precedent. Și de ce să tăiem atâția copaci, pentru a umple rafturile cu cărți? Deci le sunt extrem de recunoscătoare aplicațiilor web 2.0 cunoscute generic sub denumirea de social media, pe care le avem la îndemână pretutindeni unde ne putem conecta la internet – pe computere, tablete, telefoane inteligente, permițându-ne schimbul de informații construite în comunități și conectarea cu alți oameni. Mă refer la bloguri, Wikipedia, rețele de socializare, YouTube, Flickr, Slideshare, medii de învățare virtuală, medii de jocuri virtuale, platforme interactive, ca să le enumăr doar pe primele care-mi vin acum în minte.
Și fiindcă am adus vorba mai devreme de rafturi, nu vreau să trec mai departe fără a mă opri la o chestiune care mi se pare esențială. Dacă spațiul fizic din rafturile bibliotecilor este limitativ, cel virtual nu are granițe. Sunt convinsă că libertatea infinită de documentare și de exprimare pe care ne-o dă spațiul virtual trebuie folosită cu responsabilitate și discernământ. Discernământ în oferirea, dar și în folosirea informațiilor care circulă libere online și în conectarea sau nu cu persoane sau organizații care ne ies, fără nici o barieră, în cale. Responsabilitate și discernământ în a contribui la dezvoltarea de conținut valoros, care să îmbogățească cunoașterea. De aceste calități depinde utilitatea noastră, imaginea noastră și, în consecință, starea noastră de bine. Este o chestiune de liber arbitru. În spațiul virtual, culegem ceea ce sădim. Mie mi se pare extraordinară această libertate, nemaiîntâlnită până acum la aceste dimensiuni.
SOCIAL MEDIA FLUIDIZEAZĂ GRANIȚA DINTRE VIAȚA PERSONALĂ ȘI CEA PROFESIONALĂ
Social media, cu părțile pozitive și negative, a devenit categoric un partener esențial al vieții noastre personale și profesionale, care nu mai sunt clar delimitate. Mi se pare că, de vreme ce muncim în timpul care altădată se numea „timp liber”, este firesc ca la serviciu să putem sta conectați, chiar și în scopuri personale, fără să abuzăm. Cu toate acestea, mai există angajatori care descurajează sau chiar penalizează conectarea angajaților la social media, la serviciu. Le e teamă că scad productivitatea și calitatea muncii sau că se scurg informații confidențiale din companie către exterior. Studiile arată că reţelele sociale au efecte benefice mai importante decât inconvenientele menționate anterior, atunci când companiile le utilizează cu înțelepciune: se referă în principal la reducerea stresului și la îmbunătățirea atitudinilor legate de muncă, a motivației față de jobul tău, a satisfacției muncii și a atașamentului față de organizație.
BRANDINGUL DE COMPANIE ÎN SOCIAL MEDIA
Companiile cu avantaj competitiv au înțeles aceste lucruri. Dacă în trecut foloseau mediile de socializare doar ca instrument de creștere a notorietății de brand în fața clienților, a furnizorilor și a acționarilor, acum transmit, prin intermediul lor, informații despre cultura companiei, acțiunile de responsabilitate socială, politicile de incluziune, oportunitățile de carieră. Își propun astfel să atragă talentele și să facă o selecție mai corectă. Astfel, crește bazinul de candidați pentru posturile companiei și se scurtează ciclul de angajare, crescându-i eficiența. Creșterea notorietății și îmbunătățirea reputației companiei se fac mult mai rapid prin intermediul rețelelor de socializare (ex. Facebook) decât cu ajutorul site-urilor de companie, datorită posibilității de actualizare permanentă a informațiilor, mărturiilor și imaginilor și prin schimbul de idei la cald între angajați. De vreme ce toți angajații au posibilitatea să participe la conversațiile online, ei devin contribuitori activi și egali la construirea brandului de angajator. Numai că, alături de comentarii laudative, există riscul de a apărea critici (justificate sau nu) care se răspândesc cu viteza gândului.
Mulți angajatori verifică dacă nu cumva profilele candidaților pe rețelele de socializare conțin detalii care să-i determine să nu-i angajeze și despre care nu au aflat la interviu (poze neadecvate, consum de alcool/droguri, critici la adresa fostului angajator etc.). Practica e adesea eficientă, dar controversată din punct de vedere etic și legal. Deși angajatorii se simt îndreptățiți să acceseze informații publice, cei cercetați contestă violarea spațiului lor privat. O soluție ar fi obținerea consimțământului aplicantului înainte de a face astfel de investigații. De asemenea, trebuie avut în vedere riscul ca aplicanții să-și fi manipulat conținutul profilelor lor, pentru a crea o impresie mai bună decât e cazul.
Un alt mod de utilizare a social media în companii îl reprezintă platformele interactive pentru training, care oferă posibilitatea dezvoltării de conținut și comunicarea între colegi, indiferent de spațiul geografic în care se află, și care pot contribui astfel la îmbunătățirea competențelor, a spiritului de echipă, la schimbul de cunoștințe și experiențe și, ca urmare, la creșterea productivității și a calității muncii. Aceste platforme pot constitui canale de comunicare care-i apropie pe lideri de membrii echipelor lor, ceea ce contribuie la creșterea loialității și a satisfacției celor din urmă.
Iată doar câteva argumente care demonstrează că, utilizat cu responsabilitate și discernământ, social media se dovedește a fi un prieten al oamenilor și al organizațiilor.
Acest material a fost preluat din numărul 249 al Revistei CARIERE, ediția din iulie-august 2018.
Mai multe detalii despre abonare găsiți aici.
