Vocea vinului românesc, școlită în Italia

Cea care prețuiește și respectă atât de mult băutura despre care latinii spuneau că în ea se află adevărul este Marinela Ardelean, despre care se știe că este „cel mai cunoscut somelier român”, și asta în ciuda faptului că țara în care a fost descoperită ca talent și unde a ajuns să aibă o carieră în lumea vinului nu este România, ci Italia. Spune însă că nu este somelier și că termenul care definește cel mai bine ceea ce face este de „specialist în vinuri”.

Citește și Băutura gentlemanilor. Când whiskey-ul devine carieră

„Toată lumea mă percepe drept somelier pentru că am câștigat titlul de «Cel mai bun somelier al anului 2014 în România». Dar, de fapt, n-am lucrat niciodată ca somelier. Eu nu mă consider un somelier. Eu folosesc cunoştinţele mele de somelier în ceea ce eu fac: branding, diverse prezentări în industria vinului şi a mâncărurilor, degustări și evaluări din punct de vedere tehnic și din punct de vedere artistic. Dar nu am lucrat niciodată ca somelier și nu mă definesc ca somelier. Mă definesc, mai degrabă, ca un specialist sau expert în vinuri, datorită faptului că am participat şi încă particip la degustări, la concursuri naţionale şi internaţionale”, subliniază ea.

Titlul de „Cel mai bun somelier al anului 2014 în România” nu este singurul câștigat de Marinela, care se poate lăuda cu multe reușite, printre care semifinalistă în cadrul „The Best Sommelier in the World”, Londra, 2013, finalistă a Ambassadeur-du-Champagne, Milano, 2013, „Successful Manager in the Wine Industry”, Spoleto, 2014, și „Dame Chevalier des Coteaux de Champagne”, Reims, 2014.

EMBA-ul în cel mai „ameţitor” domeniu

Nici într-ale educației nu stă mai prejos: a terminat două facultăți, una în Drept și una în Economie, a obținut certificatul de somelier după ce a urmat un curs în Italia, a studiat la École du Vin de Bordeaux, în Franța, și are și un Executive MBA cu specializare în vinuri la MIB School of Management, în Italia.

În prezent, este consultant pentru companii italiene și franceze din industria vinului și a mâncării, profesor la Italian Chef Academy și degustător în comisii internaționale la concursuri și ghiduri de vinuri precum Vini Buoni d’Italia, Grandi Champagne sau The Balkans International Wine Competition Sofia.

Succesul în lumea vinurilor l-a cunoscut în compania italiană Foss Marai Spumanti, unde lucrează din 2011 și în cadrul căreia, de anul trecut, datorită rezultatelor foarte bune pe care le-a obținut în dezvoltarea piețelor de export, ocupă funcția de Worldwide Brand Manager. La doar 32 de ani, Marinela Ardelean dezvoltă valoarea și imaginea unui brand și spune că, deși este foarte apreciată pentru ceea ce face, n-a încetat niciodată să învețe: „E important ceea ce fac, dar este important să învăţ cât mai mult, să cresc cât mai mult, să mă dezvolt, să fiu cât mai bine instruită. Am o sete de cunoaştere de neimaginat. Nu m-am oprit niciodată din studiu, încă mai studiez. Chiar dacă sunt profesor la Italian Chef Academy, eu încă mai studiez”.

Italia a cucerit-o cu o singură vizită

Este din Cavnic, Baia Mare. Cum mama ei a fost bucătăreasă timp de 20 de ani, la mina din Cavnic, Marinela s-a îndrăgostit de mâncărurile tradiționale românești și de tot ce înseamnă rețete din bunici. La 18 ani, s-a dus în vizită la tatăl ei, care lucra în Italia. Nici prin gând nu-i trecea că va rămâne în peninsulă, mai ales că, atunci, țara tuturor posibilităților i se părea America, nu Italia – pe care o vedea prin prisma filmelor cu mafioți. Dar nordul Italiei, spune Marinela, Veneția, în mod special, a surprins-o pentru că „reprezintă parcă o altă țară!”.

S-a hotărât să rămână în Italia, a început să lucreze la o agenție de turism, apoi a lucrat la o firmă de contabilitate, în traduceri și chiar în modă. Deși a fost model de fotografii publicitare pentru ochelari, bijuterii și haine, nu i-a plăcut niciodată cat-walk-ul, pentru că presupunea un mod de viață plin de sacrificii: „Trebuia să fiu prea slabă. Şi îmi place foarte mult să mănânc. A fost foarte dificil. N-am reuşit să rămân la standardele lor”. Apoi a lucrat în evenimente și relații publice și așa a ajuns să colaboreze cu o familie de nobili care avea o cramă. Directorul de la cramă a descoperit-o ca talent și așa a făcut cunoștință cu lumea vinului. Și, cum spun americanii, „the rest is history”.

Nu voia să-și recunoască naționalitatea

Mărturisește că, în primii ani petrecuți în Italia, a evitat pe cât posibil să spună că este româncă. Evident, din cauza imaginii pe care România o avea și o are în continuare în Italia. „Spuneam că sunt din Transilvania. Transilvania, Dracula, trecea cum trecea”. Mai mult, deși o cheamă Vasilica Marinela Ardelean, nu a avut curajul să se prezinte și cu primul nume, pentru că i se părea că sună prea românesc.

„Am început să folosesc și numele de Vasilica în ultimii șapte-opt ani, când cariera mea a început să fie tot mai de succes, când am început să fiu din ce în ce mai apreciată și când am început să am încredere în mine și în forțele mele. «Nu, fraţilor, sunt româncă, născută în România, şi italiancă, pentru că din 2008 sunt cetăţean italian». Aşadar, în ultima perioadă, am început să folosesc ambele nume, atât Vasilica, cât şi Marinela”, povestește ea.

Pe de altă parte, iubește România și crede cu tărie că fără educația primită de la părinți, fără valorile poporului român, nu ar fi reușit să ajungă unde este astăzi. Dar nici fără școlile din Italia, care i-au dat posibilitatea să-și transforme pasiunea în carieră.

O femeie în lumea vinului

A lăsat în urmă moda și a ales lumea sobră și dură a businessului, unde spune că nu este bine să ieși în evidență prin fizic, ci prin capacitatea intelectuală, prin experiență și prin competențe. Deși știa foarte clar la ce să se aștepte, s-a lovit de prejudecăți de gen. Și-a dat seama că o femeie, ca să demonstreze că este capabilă, trebuie să fie de două ori mai puternică decât un bărbat aflat în aceeași poziție.

„Mi-a fost greu pentru că este, totuşi, o lume a bărbaţilor. Sunt mai mulţi bărbaţi în această industrie a vinului şi, deseori, mai mult în România, am întâlnit reacții misogine. «Ce vine femeia asta să ne înveţe pe noi?». E greu să demonstrezi de ce ești capabil dar, din punctul meu de vedere, nici nu am avut foarte multe probleme în acest sens pentru că, atunci când ştii ce să spui, când ai competenţe, când eşti sigur pe ceea ce ai învăţat şi ai acumulat în timp, închizi gurile cu mai multă uşurinţă”, subliniază Marinela.

Citește și EXCLUSIV. Ciocolatierul francez care ţine bunul gust în propriile mâini

Ca să reziști în această industrie, trebuie să ai anumite calități, iar în opinia Marinelei, cea mai importantă este adaptabilitatea. Apoi vin răbdarea, determinarea, un dram de diplomație, modestia și să trăiești mereu cu impresia că ești la început de drum și că încă n-ai ajuns la final, că încă mai ai multe de demonstrat și de făcut. Însă, ca să fii un bun specialist în vinuri, trebuie să ai o sensibilitate foarte puternică și, dacă nu o ai, este musai să o dezvolți.

Pe de altă parte, nu fumează și nu a fumat niciodată, are o alimentație sănătoasă, iar asta o ajută foarte mult să-și păstreze calitatea papilelor gustative. Degustă, ori de câte ori are ocazia, preparate și băuturi pe care nu le-a mai încercat și, nu în ultimul rând, are o memorie foarte bună care o ajută să nu uite ce a gustat și să seteze impresii.

Preferatele ei sunt spumantele

Vinul se bea în funcție de stare și de companie. Nu există un vin perfect pentru o anumită mâncare, ci doar o asociere potrivită care are loc atunci când rezultatul întâlnirii dintre mâncare și vin este net superior celor două, luate separat. Vinul pune în valoare mâncarea – și invers, subliniază Marinela.

Totodată, consideră că trebuie să explorăm mai mult posibilitățile ce se pot naște din alăturarea mâncării și a vinului și să ieșim puțin din clișeul potrivit căruia carnea roșie se potrivește cu vinul roșu, iar carnea albă, peștele, pastele și orezul – cu vinul alb: „Depinde foarte mult de structura vinului şi, implicit, a preparatului. Este şi o asociere cromatică. Vinurile cele mai uşor de asociat sunt vinurile spumante şi vinurile rosé. Trebuie să decizi cine este personajul principal: vinul sau mâncarea?”.

Am întrebat-o pe Marinela care sunt vinurile românești care îi plac cel mai mult. Pentru că nu vrea să fie subiectivă, le-a ales pe cele mai reprezentative, în funcție de teritoriu. Pentru zona Dealu Mare, a ales Davino, S.E.R.V.E. și Lacerta, din Drăgășani a ales Avincis, Bauer și Prince Stirbey, nordul Moldovei îl asociază cu Cotnari, zona Vrancei, cu crama Gîrboiu, din Transilvania este reprezentativ Liliac, iar din zona Dobrogei, Alira și La Sapata.

Citește și Tânăra care la 25 de ani este la cârma vapoarelor românești

„Sunt din ce în ce mai multe crame, ceea ce mă bucură, pentru că avem nevoie de concurență. Cu cât concurența va fi mai mare, cu atât consumatorul va avea de câștigat în acest sens”, crede Marinela. Mărturisește că slăbiciunea ei în materie de vinuri sunt spumantele, pe care le recomandă în orice moment al zilei.

Deși avem impresia că un preț mai mare vine întotdeauna și cu garanția calității, Marinela demontează acest mit. Un vin bun cumpărat din hipermarket costă între cinci și zece euro, iar cel de top depășește zece euro. Cât despre trendul în 2015, spune că, atât în România, cât și la nivel internațional, se consumă tot mai mult vinul rosé și spumantele.

„50 de vinuri românești întâlnesc 50 de preparate culinare italiene”

În toamna anului trecut, Marinela a lansat cartea „50 de vinuri românești întâlnesc 50 de preparate culinare italiene” prin care și-a dorit să contribuie atât la o renaștere socio-economică a României, cât și la schimbul social, cultural și economic dintre România și Italia în condițiile în care în peninsulă trăiesc, neoficial, 1,3 milioane de români, iar schimburile economice dintre Italia și România depășesc 2 miliarde de euro anual.

Foto: Mihnea Ciulei

„Locuind de foarte mult timp în Italia, am înţeles exigenţele lor. Pe de altă parte, sufletul meu, inima mea este în România şi aşa va rămâne. Am încercat să fac să se întâlnească cele două familii ale mele. Iar faptul că am asociat vinurile româneşti cu bucătăria italiană a fost unul dintre rezultatele mele în branding”, mai spune Marinela.

Citește și O româncă scoate bani din timpul liber al străinilor

S-a implicat și continuă să se implice în promovarea vinurilor românești pentru că este convinsă că România are un mare potențial în ceea ce privește vinurile, potențial care nu este folosit, în prezent, nici la 20%. Mesajul ei către producătorii români este că să aibă încredere că lucrurile se pot schimba și că pot ajunge să exporte vin inclusiv pe piețe greu de intrat, dar și că trebuie să mai lucreze în ceea ce privește calitatea vinului și a modului în care este promovat. Vinul, potrivit Marinelei, este o sumă de factori: de la strugure, de la teritoriu, de la produs și etichetă, de la promovare și până la respectul pe care îl are producătorul față de el însuși și față de consumator.

Tocmai pentru că are încredere în puterea ei de a schimba lucrurile pentru imaginea vinurilor din România, vrea să scoată o a doua carte – „50 de vinuri românești întâlnesc 50 de preparate culinare românești”: „Nu putem vorbi despre vinuri dacă nu vorbim despre preparatele acelui teritoriu. Până la urmă, este un mix: teritoriu, mâncare şi vin. Într-un cuvânt, cultură. Îmi doresc foarte mult să reuşesc să merg mai departe în ceea ce înseamnă îmbunătăţirea imaginii vinurilor româneşti şi, implicit, a României”.