Vintilă Mihăilescu: „Românii – creativi, inventivi sau doar descurcăreți?”

Cu aproape doi ani în urmă, am avut bucuria de vorbi despre gândirea creativă a liderilor cu Vintilă Mihăilescu, pe care îl consider un punct de referință în psihosociologie și antropologie culturală, dar și un publicist de excepție. Redau aici o parte a savuoase discuții pe care am avut-o cu domnul Vintilă Mihăilescu, în contextul în care acum are nevoie de solidaritate.

Ne reinventăm profesiile, afacerile, relațiile, ne reinventăm sinele, viața. Fiecare transformare nu ar fi posibilă însă fără creativitate. Indiferent că o facem pentru noi ca persoane sau pentru organizațiile, firmele, corporațiile, instituțiile, brandurile, comunitățile sau entitățile pe care le reprezentăm, fiecare dintre noi devine modelator al realității, creator de conținut, constructor de brand, creator de schimbare, trend setter sau influencer. Nu e de mirare că am devenit, cu toții, mai mult sau mai puțin conștient, cu sau fără voia noastră, niște creativi. Care își cultivă pe parcurs aptitudini native sau deprinderi învățate de voie ori de nevoie. Gândim creativ, scriem creativ, elaborăm strategii creative, gătim creativ, amenajăm creativ, facem parenting creativ, într-o competiție care uneori aproape că ne face să ne arogăm competențe artistice. Când de fapt nu suntem nici pe departe artiști, ci doar manifestăm niște comportamente creative. De aici și confuzia care se face uneori între creativitate și creație de artă. Sau între creativitate, imaginație, inovație, inventivitate, concepte care au zone comune, dar care nu se suprapun.

Cum creativitatea este ingredientul-minune necesar în toate mediile – în business, în antreprenoriate, în inovație, în educație, în leadership – un fel de caleidoscop cu nenumărate fațete care ți se descoperă cu fiecare repunere în lumină, nu putea să lipsească opinia antropologului cultural. Domnul Vintilă Mihăilescu ne-a vorbit despre rolul creativității în societate, despre tendințele globale în creativitate, despre felul în care putem da formă, substanță, consistență, profunzime, creativității pe care o manifestăm în diverse planuri ale vieții noastre – ca antreprenori, lideri, manageri, părinți.

Din conversațiile mele cu străini care au intrat în contact cu români cu care au interacționat profesional, am rămas cu ideea că românii sunt apreciați constant când vine vorba despre creativitate. Fără pretenția de a face o generalizare, se poate spune că creativitatea este una dintre cel mai des invocate calități ale românilor – o confirmă expații, dar și românii din diaspora. De aceea, l-am invitat pe psihosociologul și antropologul Vintilă Mihăilescu să ne deslușească puțin în aceste aprecieri. „N-aș confirma, dar nici n-aș infirma… Mai exact, ce se poate afirma cu o doză respectabilă de probabilitate este faptul că există un potențial semnificativ de „inventivitate”. Vorbim mult mai adesea despre „descurcăreală” – și vorbim peiorativ, ceea ce este o greșeală. Vechea înțelepciune că „nevoia învață pe om” este valabilă și în acest caz. Când îți lipsesc și mijloacele, și soluțiile gata făcute, trebuie să te „descurci” cu ce ai la îndemână, adică să fii inventiv, să încerci și altfel, să te gândești mereu și la alte soluții. Aceasta îți conferă o flexibilitate a minții care poate fi exersată apoi și în alte domenii. Îți permite să cauți alternative și acolo unde nu-ți cere nimeni. Mai degrabă despre acest soi de „creativitate” este vorba – ceea ce nu este însă puțin lucru!”, susține încurajator specialistul în antrolopologie.

Cum îi conștientizăm pe oameni să își dezvolte creativitatea, indiferent de profesie sau statut social? Dacă există laboratoare de creativitate atunci înseamnă că ea poate fi cultivată și antrenată. Sociologic vorbind, „creativitatea nu este înnăscută”, susține categoric Vintilă Mihăilescu. „Ea este cultivată – sau doar este lăsată să se dezvolt,e evitând opreliștile de genul „Nu fă asta!”, „Asta nu se face așa!”, completează specialistul în antropologie.

Creativitatea – condiționată genetic, cultural, social, temporal?

Despre condiționarea genetică a creativității se poate vorbi la nesfârșit. Există chiar generații cărora li se atribuie competențe de creativitate mult mai dezvoltate – milennials, de exemplu, considerați ca fiind mai creativi decat generațiile anterioare. „Într-un fel chiar sunt, în măsura în care, fiind deziluzionați de regulile sistemului, oricare ar fi acesta, preferă din principiu să joace după regulile lor. Dacă îți dorești programatic să fii altfel și să faci altceva, atunci chiar trebuie să devii, într-un fel, „creativ”, explică psihosociologul Vintilă Mihăilescu.

Creativitatea a devenit o valoare de piață: aduce dezvoltare

Extrapolând de la individ la generații, apoi la culturi, se poate spune că există popoare mai creative decât altele? Se poate vorbi despre o hartă a creativității la nivel mondial? Deși în calitate de antropolog, Vintilă Mihăilescu se ferește de generalizări, admite că două lucruri pot fi însă afirmate fără teamă de eroare. „Pe de o parte, în societățile „tradiționale” există o presiune mai mare ca lucrurile să fie făcute conform cu o ordine prestabilită, „după rânduială”, în timp ce în societățile moderne și industriale există presiunea inversă, de a se crea permanent noul – ceea ce nu înseamnă cu nu există inventivitate în societățile tradiționale sau conservatorism în cele moderne, dar în forme și doze diferite. Pe de altă parte, creativitatea, în sensul în care discutăm acum, a devenit o valoare de piață: aduce dezvoltare. Ca atare, este stimulată, finanțată, valorizată, este o competiție de creativitate la nivel mondial care face să se învârtă rotițele pieței. Din acest punct de vedere, evident că sunt țări care cumulează mai multă creativitate decât altele. Ceea ce, din nou, nu înseamnă că o creație epocală nu se poate naște te miri unde!”, afirmă reputatul psihosociolog.

Există o competiție de creativitate la nivel mondial
care face să se învârtă rotițele pieței.

Inventivitatea și creativitatea sunt viitorul

Ca antropolog si psihosociolog, Vintilă Mihăilescu apreciază, fără să pară excesiv de optimist, că deocamdată, mobilitatea pare să fie atuul principal în păstrarea unui job. „Desigur că și creativitatea contează, dar mai degrabă aceea cotată la bursă, ca să spun așa. Însă s-ar putea ca să fie chiar nevoie de tot mai multă creativitate, dar nu în păstrarea joburilor, ci în imaginarea unor activități noi, care să capete căutare și care astfel să ducă la inventarea unor joburi până acum de neimaginat”, concluzionează fostul editorialist al Dilemei Vechi.

Cum poate fi cultivată creativitatea copiilor în grădiniță și în școală? Ce pot face părinții?

Există, desigur, și metode de creativitate. Dar până acolo, cred că ceea ce ar putea să facă părinții, mai simplu, ar fi să nu mai îngrădească atât potențialul de creativitate al copiilor, sub pretextul că le oferă tot ce e mai bun în lume.

Vino la concertul caritabil pentru antropologul Vintilă Mihăilescu

Vintilă Mihăilescu
autor, publicist, psihosociolog și antropolog cultural