Un tip de nota zece – Alexandru Costin, Director Adobe Systems Romania

Ce fel de elev a fost Alexandru Costin?

Eu sunt de specialitate inginer si am un master in economie. Dar mi-am inceput studiile la un liceu de informatica. De fapt, intalnirea mea cu informatica s-a produs mai devreme, in clasa a saptea, la Casa Pionierilor. Am fost un elev destul de bun. Mergeam la olimpiade, la Cercul de Informatica, am intrat primul la liceu, l-am absolvit al doilea. Am fost seful clasei, redactorul revistei scolii. Asta se intampla la Vaslui. Si eu si Bogdan Ripa, co-fondatorul companiei InterAKT, pe care am vandut-o ulterior corporatiei Adobe, suntem din Vaslui.

A fost cineva din familie sau din anturaj care v-a incurajat, ati avut parte de un mentor?

Mama mea, care e profesoara si posesoarea unui spirit critic dezvoltat. Ea este cea care mi-a fixat tinte inalte iar eu, la randul meu, m-am straduit tot timpul sa o impresionez. Cred ca acest lucru a contribuit destul de mult la dezvoltarea mea. In liceu, a fost si profesorul de informatica, domnul Bazon, care avea un stil interesant de predare si care m-a ajutat sa cresc. Sotia mea a avut si ea un rol importat in maturizarea mea, ajutandu-ma sa vad lucrurile importante pe care sa ma concentrez.

Va remarcase cineva inca de pe bancile scolii?

Nu neaparat. La vremea aceea, totul se baza pe procesul de motivare negativa (negative reinforcement), un model educational pe care romanii il practica destul de des sau, cel putin, generatia veche. Motivarea pozitiva (pozitive reinforcement) nu prea era cunoscuta. Asa se face ca eu reactionez si acum foarte bine la stres si la negative reinforcement. Desi sunt antrenat si in ultimii doi ani am invatat multe despre motivarea pozitiva – inca de pe vremea InterAKT – parerea mea este ca in Romania negative reinforcementul este la putere.

Asa functioneaza romanii? E nevoie sa fim tinuti in frau, disciplinati?

Nu neaparat. Dar aduc exemplul relatiei pe care o avem cu colegii nostri din SUA. Ei au un stil de comunicare pozitiv, incearca sa evidentieze doar lucrurile frumoase si, de aceea, nu sunt prea directi. Romanii asteapta ca acea comunicare sa fie foarte directa si cand nu se intampla asa, raman cu impresia ca totul este perfect. Americanii zic: "this is good", "it’s ok" si asta inseamna, de fapt… "e prost". Trebuie sa inveti sa citesti acele nuante si apropo-uri subtile pe care ei le fac. Altfel, daca partile nu se inteleg foarte clar, nu se stabileste o relatie de munca corecta. Romanii au nevoie de cineva care sa le spuna direct ce se asteapta de la ei, cand gresesc, unde trebuie sa ajunga, fara prea multe menajamente.

E ceva ce va doreati sa faceti in anii de scoala si nu s-a implinit?

Dupa seria de filme documentare cu Jacques-Yves Cousteau, toata lumea voia sa fie scafandru. Asta mi-am dorit si eu si nu s-a implinit. Bogdan, partenerul meu, a facut cateva sesiuni de scufundari si imi spune ca sunt probleme cu diferentele de presiune, deci nu cred ca o sa ajung scafandru. Mi-ar placea sa incerc totusi. Profesional, toate mi s-au implinit. De la inceput voiam sa ma fac programator si am ajuns programator. Si de atunci am evoluat.

In studentie de cine erati mai apropiat, de prietena dumneavoastra sau de calculator?

E o intrebare oarecum rautacioasa (zambeste) pentru ca eu chiar sunt un workaholic. In studentie eram deja casatorit – m-am casatorit de la 21 de ani – si stiu ca echilibrul munca-viata e dificil de pastrat. Sotia mea imi reproseaza ca iubesc mai mult calculatorul, trebuie sa recunosc. Ma straduiesc sa ma educ si, de cand il avem pe fiul nostru, incerc sa petrec mai mult timp cu familia. Incerc sa fiu un bun familist, dar imi e greu.

Care ar fi acel amanunt memorabil din toata povestea vanzarii companiei InterAkt catre Adobe?

Chiar inainte de achizitie am fost la Adobe, in sediul central de la San Jose, unde au o camera la etajul 18, chiar langa biroul CEO-ului, o camera invelita in fier, care nu permite nici o modalitate de spionaj. Nu spun ca ne-ar fi spionat cineva pe noi, dar e o necesitate a corporatiei. Acolo, eu si Bogdan le-am prezentat lui Shantanu Narayen, actualul CEO si CEO-ului de atunci, Bruce Chizen, unul dintre produsele noastre. Shantanu a zis ceva de genul: "A, eu nu cred ca asta chiar e facuta asa!" Si a inceput sa se uite pe cod sa vada cum a fost facut. Chiar a fost un moment memorabil. Ramasese atat de impresionat de ceea ce reusisem sa facem si l-am starnit intr-atat, incat a fost curios sa vada cum am reusit.

Nu v-ati temut nici o secunda ca cineva ar fi putut sa va fure ideea?

In cazul fuziunilor si achizitiilor exista conceptul "tainted": cei care vin sa se uite la produsele tale trebuie sa fie dintre cei care nu lucreaza la produse asemanatoare in compania cumparatoare. Shantanu Narayen era… mult prea sus, nu ar fi lucrat la implementarea acelui produs. Noi am lucrat pentru Adobe Dreamweaver si echipa Dreamweaver nu a avut nici un contact cu noi pe toata perioada discutiilor. Nu li s-a permis sa se intalneasca cu noi, tocmai pentru ca le-am fi putut oferi potentiale idei de afaceri sau de produs, dupa care am fi putut sa ii dam in judecata, daca ei le-ar fi implementat. Aveam diverse contracte semnate, o scrisoare de intentie prin care declaram ca nu ne ducem sa vindem altcuiva, am urmat pasii-standard ai oricarei fuziuni si achizitii.

Cum s-a schimbat climatul din organizatie dupa momentul preluarii?

In bine, primul care s-a schimbat a fost chiar stilul de management. Inainte, eu si Bogdan formam un "duopod". Pentru ca pe tehnic eram foarte buni, conduceam cu o mana de fier, intr-un stil destul de autocrat. Nu era neaparat bine, ne-am dat noi seama, dupa ce am fost instruiti si am invatat cum se face managementul de resurse umane la Adobe. Ei au venit cu un set de practici corporate, cateva vizand chiar stilul nostru de leadership. S-a schimbat felul in care eu privesc relatiile interumane (sunt un manager cu un drive foarte puternic, imi place sa imi fixez un tel foarte ambitios si sa trag pe toata lumea dupa mine. Inainte ii trageam pe oameni cu forta). Intre timp cred ca am invatat sa ii inspir sa le obtin buy-inul, cum spun americanii, sa ii ajut sa ma ajute sa ajungem mai usor acolo unde ne propunem, sa le deschid oportunitatile de a ma ajuta. Cred ca am devenit un manager mult mai bun.

Ce altceva s-a mai schimbat la dumneavoastra?

Nu mai sunt programator. Sunt un manager de nivel trei, manager de business. Rolul meu este sa vorbesc cu oamenii, sa ii inspir, sa stabilesc niste strategii, sa vedem impreuna incotro ne indreptam, sa discut cu ei, sa le inteleg problemele si sa le rezolv. Desi mi-ar placea sa fac programare, nu mai intra in atributiile mele. Nu pentru asta sunt platit. Circula o vorba pe aici. Ca manager, grupul tau (format din cei care iti raporteaza tie direct si carora altii le raporteaza la randul lor) reprezinta o baza de oameni care pot sa iti implementeze viziunea, tacticile, strategia. Atunci cand esti un manager foarte bun si ai o suta de oameni sub tine, pe care ii inspiri sa faca lucruri, chiar daca unii sunt mai buni decat tine, altii mai putin, impreuna reusesc sa faca de o suta de ori mai mult decat ai face singur. Pe cand, ca programator, oricat de bun ai fi, multiplicatorul e 1. Programarea nu mai este un lux pe care sa mi-l permit.

Aveti principii de la care nu va abateti niciodata?

Am niste principii legate de modul in care conducem firma. Echitatea e unul dintre ele. Noi incercam sa recompensam oamenii pe masura productivitatii lor: plata pe masura performantei. Cand avem candidati noi ii comparam cu baza de angajati existenti si niciodata nu le oferim mai mult, pentru ca am crea inechitati. Sa zicem ca am avea o nevoie curenta si am fi in situatia de a aduce pe cineva in firma. Odata ce candidatul se prezinta si vrea mai mult, am putea fi tentati sa ii si dam mai mult, ca sa ne rezolvam nevoia. Nu am facut asta niciodata si asa am pierdut candidati valorosi. In schimb, ne-a permis sa dormim linistiti, stiind ca nu le facem o nedreptate angajatilor existenti.

Un alt principiu ar fi sa nu faci niciodata economii, ci sa castigi mereu mai multi bani. Inca de pe vremea cand eram un mic start-up, exista mentalitatea aceasta balcanica: hai sa vedem cum mai salvam niste bani, neplatind niste taxe la stat etc. M-am opus acestui mod de a face business, mi s-a parut o irosire a timpului. Am preferat sa zic: hai sa vedem cum ne putem dubla cifra de afaceri. O dublam si o sa ne platim taxele catre stat si n-o sa mai fie nici o problema. Am incercat sa pastram acest model si sa stam departe de zonele gri ale economiei. Ne concentram pe cum sa crestem cifra de afaceri, marind productivitatea per angajat.

Ce obiceiuri au ramas de pe vremea InterAKT si ce obiceiuri ati preluat de la Adobe, care coexista aici?

InterAKT era o companie foarte tanara cu media de varsta de douazeci si cinci de ani. Cred ca a ramas spiritul acesta de mare familie in care toata lumea se cunoaste cu toata lumea. Acum, cu cei 120 de oameni, ne apropiem de limita "tribului". Exista o teorie "a numarului lui Dunbar" care spune ca o persoana poate sa interactioneze in mod activ cu maximum 150 de alte persoane si pesemne ca daca depasim acest numar ne va fi foarte greu sa mai fim ca o familie. Acum, inca incercam sa iesim impreuna. In plus, Adobe are diverse programe de incurajare a angajatilor, ca ei sa participe impreuna in diverse activitati sociale.

Daca as afirma ca managementul unei organizatii inseamna strategie, procese, tehnologie si cultura organizationala, ati avea de adaugat ceva la aceasta formula?

Ar mai fi viziunea, pentru ca strategia vine doar din viziune si de aceea este foarte importanta. Incercam sa o cristalizam si sa o impartasim cu echipa, astfel incat toata lumea sa stie cine suntem in Romania si unde vrem sa ajungem. Ea duce apoi la strategie dar e important ca toti sa inteleaga viziunea asa incat actiunile lor sa fie aliniate campusului. Aici oamenii lucreaza in echipe pentru aproximativ alte zece echipe din SUA care au, fiecare, interese diferite. Dar incercam sa ii tinem pe toti uniti prin cultura organizationala.

Ex CEO-ul corporatiei, Bruce Chizen, declara la un moment dat ca Adobe va putea furniza interfata oricarui tip de aparat cu ecran – "indiferent ca e vorba despre frigider, automobil, telefon mobil sau jocuri video pe calculator". Cat de aproape de realitate e aceasta viziune?

E ceea ce se numeste Open Screen Project, un proiect initiat de Bruce Chizen si Kevin Lynch (CTO Adobe) prin care se dezvolta astfel de produse. Chiar recent, s-a anuntat la National Association of Broadcasters ca a aparut ultima generatie de televizoare care includ Platforma Flash, datorita carora te poti uita la Youtube direct pe televizor. Flash Playerul este modul prin care noi putem fi prezenti pe toate aceste aparate. Acum lucram sa punem flash-uri pe toate telefoanele mobile. De 1 aprilie, BBC-ul a facut o gluma, prezentand o interfata flash la un prajitor de paine (sugerand ca te poti uita la filmele de pe BBC chiar si pe prajitorul de paine, in timp ce iti pregatesti masa de dimineata). Dar dincolo de gluma, "disponibilitatea Flash" pe toate ecranele reprezinta o arie mare de investitii pentru Adobe.

Cum arata viitorul in materie de tehnologii web?

Conectivitate permanenta si touchscreenuri peste tot. Fiul meu e inca de pe-acum un mare fun al ecranelor cu atingere si cand se uita pe orice laptop, atinge ecranul cu degetul si apoi zice: "Tati, e stricat, uite, nu-i merge touchscreen-ul". Vom vedea touchscreenuri conectate la internet, interfete din ce in ce mai prietenoase, foarte mult video. Eu ma gandesc ca si ziarele vor fi livrate tot electronic in viitor, intr-o masura din ce in ce mai mare si o sa avem o singura foaie de hartie, cu "cerneala electronica" care va actualiza continuu ultimele stiri. Daca ati vazut "Minority Report" sa stiti ca exact viziunea aceea o impartasesc si eu in privinta ziarelor. Apoi mai e "realitatea imbunatatita". Te uiti la un bloc prin webcam-ul mobilului, folosind tehnici de tip "triangularizare GPS" si de "recunoastere a imaginii" si ti se va spune: "Acesta este blocul C, scara 2". Te uiti la un monument si ti se va spune: "acesta e monumentul X. Vrei sa vezi daca oamenilor le-a placut sa il viziteze?". Sau vom purta ochelari, care sa ne permita "sa citim" datele de identitate ale unei persoane atunci cand o intalnim.

Stiu ca programele Adobe sunt folosite de artistii fotografi, graphic designeri, arhitecti, creatori de filme. Technical Image Press Association (TIPA), a acordat premiul Best Photo Software programului Adobe Photoshop Lightroom 2. Creatorii acestor programe sunt la randul lor inzestrati cu simt artistic?

Multi dintre ei sunt. Chiar ieri, la National Association of Broadcasters, s-a prezentat Adobe Story, un "collaborative scriptwriting application": o aplicatie online si offline in care poti sa scrii un scenariu de film impreuna cu cativa colegi, si care ii permite producatorului sa iti faca revizuiri. Nu cunosc industria filmului dar o cunosc pe Erica Schisler, persoana care lucreaza pe aceasta aplicatie. Are un background in filmografie, deci nu e softista. Se foloseste de cunostintele si de nevoile pe care le avea atunci cand facea film pentru a crea produse care sa rezolve aceste nevoi. Exista si alte persoane ca ea. Sunt la fel de sigur ca exista printre noi foarte multi pasionati de fotografie. Numai in campusul nostru avem douazeci-treizeci.

Si legatura dv. cu aria artistica unde incepe si unde se sfarseste?

Tot in zona fotografiei. Si inainte de Adobe fotografiam, dar nu sunt "inzestrat". Am un aparat foto DSLR si pozele ies mult mai bine, automat. Dar nu sunt o persoana artistica. Am colegi mult mai buni decat mine. Iar daca ai colegi mai buni decat tine inseamna ca esti un bun angajator (zambeste).

Mai nou, presa scrie ca Adobe concureaza cu Microsoft. Care sunt armele cu care isi contracareaza Adobe concurenta?

Va referiti, probabil, la platforma de software Silverlight a Microsoft (care permite afisarea de continut multimedia avansat – n. red). Ce ne-a ajutat pe noi intotdeauna a fost pasiunea aproape fanatica a utilizatorilor pentru produsele de baza: Photoshop, Premiere Pro, LightRoom, AfterEffects. Artistii despre care vorbeam inainte creeaza continut, care trebuie pus pe Internet. Lor le este extraordinar de usor sa treaca din "uneltele" noastre in formatul Flash. Pe de alta parte, Microsoft are o reduta puternica de partea dezvoltatorilor web.

Intre Adobe si designerii profesionisti exista o legatura foarte puternica: noi incercam sa le satisfacem toate nevoile iar ei sunt indragostiti de produsele noastre. Asta o sa ne ajute sa contracaram atacul frontal al Microsoft, care este destul de dur. Competitia este buna, pentru ca ne-a pus si pe noi in situatia sa inovam mai mult. Incercam sa ii depasim pe cei de la Microsoft prin inovatie.

Care este vestea buna pentru iubitorii produselor Adobe?

Pot sa ii asigur ca si in Romania si in SUA, in China si in India avem campusuri mari de engineering in care continuam sa lucram ca sa imbunatatim Platforma Flash si toata suita de produse Adobe. E ca o cursa a inarmarilor: de o parte, noi, care incercam sa producem ceva mai bun in fiecare an, de cealalta parte – clientii nostri, ale caror cerinte si asteptari cresc de la an la an. Inovatia in procesarea de imagini pe care o aduce Adobe tocmai ne-a adus la SigGraph (o conferinta in care se prezinta lucrari de cercetare in domeniul graficii pe calculator). Acum cateva saptamani, Adobe a dominat intreaga competitie avand cele mai multe lucrari publicate si cele mai multe contributii.

Au participat si romani?

Nu. Dar exista patente depuse de romani in ultimii doi ani care vor intra in produsele Adobe. Si eu am aplicat pentru doua si mai sunt si altii.

Ce are inteligenta creativa romaneasca in plus fata de alte natii?

Statistica arata ca, in lume, inteligenta e distribuita cam la fel. Nu sunt romanii mai destepti, contrar credintelor populare (zambeste). Am avut un sistem de invatamant foarte riguros care a scos profesionisti foarte buni in domeniul real. Inteligenta e distribuita egal peste tot, dar populatia noastra de 20 de milioane de locuitori este incomparabil mai mica decat a Indiei sau a Chinei. Avem atuuri. Romanii sunt muncitori, dornici sa se remarce si sa impresioneze. Eu incerc sa inspir prin exemplul meu si campusul din Romania are renumele ca oamenii se straduiesc aici sa dea solutii iesite din tipare.

Daca am ceva de facut niciodata nu ma multumesc sa fac mediocru. Incerc sa fac cel mai bine si asa ii incurajez si pe ei. Nu ne multumim cu OK, vrem sa facem ceva… si mai interesant. Eu cred ca toti romanii au acest imbold de a face mai mult, de a da mai mult decat li se cere.

Alexandru Costin

Director General Adobe Systems Romania

Nascut la data de 10.07.1977 la Vaslui

EDUCATIE

• 1995 – 2003, Facultatea de Inginerie in Limbi Straine, Sectia Franceza, Universitatea Politehnica Bucuresti
• 2003 – 2004, Master in Stiinte Economice, Universitatea Politehnica Bucuresti

EXPERIENTA

• Noi 1996- Dec 1997, director Contextus Romania
• Ian 1999 – ian 2001, Java Developer, Romanian Data Soft
• Ian 2001, fondator InterAKT
• Noi 2000 – sept 2006, Presedinte Products Division InterAKT Online (a fost, pe rand, programator, documentation writer, sales manager etc.)
• Sept. 2006 – prezent, Director General Adobe Romania