Societatea s-a schimbat în bine datorită milenialilor
Înainte de MavenHut, Cristi Badea a făcut prima incercare antreprenorială împreună cu Elvis Apostol, când avea 24 de ani. Timp de un an au dezvoltat împreună jocuri web. Nu a fost doar o pasiune pentru jocuri, ci şi o dorință de a face performanță într-un domeniu care exploda.
Știrea anului trecut în piața de jocuri din România a fost licențierea codului din spatele jocurilor Solitaire Arena și Solitaire 3 Arena, dezvoltate de MavenHut pentru compania americană RockYou. În momentul achiziției, jocurile MavenHut aveau peste 1.500.000 de utilizatori zilnici, majoritatea din SUA. Acest număr de oameni care jucau zilnic Solitaire Arena era un record pentru România și a poziționat compania pe care a Cristi a cofondat-o în topul celor mai de succes studiouri independente din Europa.
Cristi a avut primul job la 19 ani și, după mai puțin de șase luni, a înțeles că se lovește de multe bariere, iar dezvoltarea sa profesională nu era la viteza pe care și-o dorea. „După un calcul simplu, am înțeles că nu pot ajunge la o situație financiară confortabilă dacă voi continua să fiu angajat. Nu eram de acord cu o creștere liniară a veniturilor personale, îmi doream mai mult și mai repede. Dacă deveneam foarte bun într-un anumit domeniu, rezultatele financiare nu erau proporționale cu performanța pe care puteam să o ating.” Existau multe limitări, de la puterea de decizie până la libertatea de a greși. Singura soluție de a elimina aceste bariere era antreprenoriatul.”
Cristi Badea a pus bazele MavenHut în 2012, alături de Elvis Apostol şi Bobby Voicu. „În primii doi ani, Elvis s-a ocupat de tot ce presupunea partea tehnică a proiectelor noastre, Bobby de fundraising, iar eu de produs și de echipă. Astfel, o bună perioadă din timpul meu executiv era dedicată recrutării de talente și dezvoltării unei culturi organizaționale bazate pe rezultate”, povestește Cristi. Majoritatea deciziilor legate de produs, inclusiv de poziționarea lui în piață, îi aparțineau. Ulterior, după ce echipa s-a mărit și au depășit 20 de angajați, rolul său s-a modificat și și-a focalizat resursele mai mult pe strategie și pe dezvoltarea businessului pe termen lung.
„Am început primele proiecte pe cont propriu înainte să împlinesc 20 ani. Un dezastru! M-am angajat din nou la 22 ani ca să îmi revin din punct de vedere financiar. Apoi, după alți trei ani, am început un alt proiect, de unul singur. Un dezastru ceva mai ușor de digerat. Am plecat din țară la un job bine plătit în Germania, la o companie de succes. Scopul era să învăț mai mult, să-mi refac psihicul afectat de încă un eșec și să-mi plătesc datoriile. Iar după aproape un an, am început de la zero MavenHut în Irlanda (la 26 ani). Apoi au urmat patru ani de vis, cu creșteri enorme de la an la an și astfel am ajuns în vara anului trecut în topul celor mai performante studiouri de jocuri din Europa.”
Cristi Badea are zece ani de experiență acumulată în domeniul jocurilor sociale pe platforme web și mobil. A fost mânat în aventura antreprenorială de pasiune sau de dorința de a acumula bani făcuți din joacă?
„Când ești pe cont propriu, totul devine real, nu mai este nimeni să te protejeze. Când nu mai încasezi un venit lunar, înțelegi că jos nu mai există o plasă de siguranță. Dacă înainte considerai că șeful tău îți face viața un calvar, când ești antreprenor, piața devine managerul tău. Și este cel mai dificil, periculos și greu de mulțumit manager. E înfricoșător la început, iar în foarte scurt timp ți se spulberă visurile de «easy money». Ulterior înveți să-ți gestionezi mai corect trăirile și să observi oportunitățile din piață corect. Toate vin cu timpul, dar trebuie să fii foarte dur cu tine și să recunoști mereu că tu ești principalul motiv pentru care proiectul tău nu se află la nivelul așteptat. E greu să fii obiectiv și tendința normală e să-ți găsești scuze în terți pentru eventualele nereușite.”
EXISTĂ VREO DIFERENȚĂ DE ATITUDINE FAȚĂ DE MUNCĂ ÎNTRE CRISTI ȘI GENERAȚIA PĂRINȚILOR SĂI?
„Este o diferenţă mare de vârstă între mine şi părinţii mei, ştiu foarte puţine despre atitudinea lor faţă de muncă. Când eu începeam să lucrez, ei se pregăteau deja de pensie. În schimb, am observat că între cele două generaţii noi am fost cei deschişi să învăţăm mai multe, am avut un acces la informaţie total disproporţionat faţă de vremurile când ei ieşeau de pe băncile facultăţii, în anii ’60. Ei erau mai loiali faţă de cum suntem noi acum, iar noi suntem mai deschişi la experienţe noi. Noi ne asumăm mai multe riscuri, ei construiau un stil de viaţă în jurul jobului. Ei reparau, noi înlocuim. Sunt diferenţe mult prea mari între societatea de acum şi cea din urmă cu 40-50 ani. Astfel nu se poate spune dacă e mai bine sau rău felul în care au administrat ei provocările atunci, faţă de cum gestionăm noi aceleaşi situaţii, azi.”
Cristi Badea spune că fiecare generaţie a venit cu ceva în plus, este un progres normal. „Generaţia născută după al Doilea Război Mondial a fost prima care a trăit într-o lume fără conflicte majore. Apoi milenialii din ţările dezvoltate au venit în lume într-o perioadă de pace la nivel mondial. Au avut mult mai multă linişte şi s-au putut dezvolta mult mai puternic decât generaţiile anterioare.” Măcar și din aceste considerente, Cristi Badea e convins că societatea s-a schimbat în bine datorită milenialilor. Din toate punctele de vedere, ei au ajutat la dezvoltarea economică, socială, şi nu numai. Media de vârstă în companiile de tehnologie este sub 36 ani, spune Cristi, citând un articol din presa americană – „Technology Workers Are Young (Really Young)”. Şi este foarte evident felul în care tehnologia a ajutat nivelul nostru de trăi de zi cu zi.
Cât despre cei născuţi după anul 2000, odată ajunși la maturitate, Cristi e convins că vor avea o dorinţă de reuşită ieşită din comun şi o putere de a învăţa lucruri noi mai uşor, chiar dacă nivelul lor de atenţie va fi ceva mai redus. „Dorinţa de reuşită este cultivată prin aducerea în faţă, pe diverse canale, a persoanelor cu o situaţie financiară foarte bună. Această dorinţă combinată cu o creştere a consumatorismului îi va deTermina ca, atunci când trec de 20 ani, să-şi dorească mult mai mult de la orice element al vieţii. Ei trăiesc într-o lume în care un simplu ceas de mână este prea banal, ceasul trebuie să aibă măcar o funcţie în plus decât cea care arată cât este ora. Nivelul de atenţie mai redus este o consecinţă a faptului că în perioada lor de relaxare au mult mai multe opţiuni. Iar puterea de a învăţa mai uşor vine de la cât de facil este în acest moment să obţii orice răspuns. Majoritatea au în buzunar un dispozitiv care le oferă acces la orice informaţie.”
Ce i-ar fi plăcut să ştie despre antreprenoriat înainte să pornească la drum?
„Totul se rezumă la oamenii cu care interacţionezi. Personal, prefer să stau departe de negativiști, de cei care au o problemă la orice soluţie. Încerc să interacţionez mai mult cu cei care îmi aduc un plus de valoare businessului pe termen scurt şi foarte scurt. Şi nu în ultimul rând, încerc să mă înconjur de persoane alături de care îmi face plăcere să lucrez.”
Acest articol a apărut în numărul 231 al Revistei CARIERE aferent lunii octombrie.