Se-ntorc romanii…

Vorbim la un an si jumatate de la revenirea dv. in tara. Cum i-ati regasit pe romani?

Am gasit o tara vibranta, cu oameni care se exprima pe sine, o tara in care individul incepe sa conteze, oameni cu spirit antreprenorial, o tara in care se poate discuta liber despre orice si lumea poate calatori oriunde. Daca este sa ma gandesc la tara pe care am lasat-o acum 18 ani, vorbim de o tara noua.

Am avut prilejul sa interactionez si cu mediul politic, si cu cel de business, sa particip activ in asociatii de oameni de afaceri si, prin natura muncii mele, sa vin in contact cu varfurile de la conducerea unor companii romanesti si straine. O preocupare inerenta a fost sa vad care este situatia la nivel de mentalitate dincolo de suprafata… Si ceea ce am gasit m-a surprins. Desi experienta antreprenorilor, a liderilor si a managerilor romani este limitata de istoria scurta si de experienta in cadrul sistemelor de succes, dar de tip sablon din multinationale sau academice pe la scolile de business din lume, am fost uimit de persistenta a doua axiome care apar des in discursul romanilor: "Noi suntem diferiti" si "Noi stim mai bine".

Cand vin cu noi abordari in lucrul cu oamenii, apar afirmatii de genul: "Asta functioneaza in America, in Asia, in Africa… La noi nu poate functiona, pentru ca suntem diferiti". Conversatia de acest gen este un filtru care nu permite ca ceva nou sa se dezvolte.

In cele din urma, vad ca nu exista un viitor al Romaniei clar definit la nivel national care sa fie asumat de fiecare cetatean si care sa inspire spiritul etic si civic.

De unde le vine romanilor atitudinea asta?

Nu stiu, dar trebuie facut ceva. O schimbare similara de mentalitate mi s-a intamplat mie, in 2002. Ea a facut ca Romania sa capete un rol cu totul nou in viata mea. Mi-am dat seama ca si aici sunt oameni care cauta o expresie de sine si care viseaza a se implini ca fiinte cugetatoare. De cand m-am intors, am cunoscut oameni extraordinari, romani care, in fata cinismului si a resemnarii generale, nu renunta si inoata ca pestele impotriva curentului. Si nu sunt putini. Vad ca exista un "impetus" pentru un viitor care sa-i inspire, la care sa puna umarul si in care isi vad un rol.

Revenim la cele doua afirmatii care intrerup orice dialog, ca sa va dau ocazia sa-mi spuneti ce-ati avea sa le propuneti acestor oameni daca ar accepta dialogul?

Am putea vorbi despre modelul irlandez. Acum zece ani, o masa critica de oameni cu putere de decizie au vazut ca mentalitatea irlandeza nu putea duce decat la un viitor previzibil, deloc imbucurator sau inspirant. Au zis: "Noi o sa cream un nou context pentru Irlanda". Extraordinar este ca nu aveau dovezi pentru a crea acest context, nu le dadea nimeni nici o asigurare ca vor reusi. Precedentul era indoielnic: si la nivel economic, si la nivel social, si la nivel religios, lucrurile stateau prost. A fost o schimbare completa in modul de a fi ca tara si in cultura de business. Uitati-va la domeniul investitiilor! Irlanda este acum unul dintre punctele cele mai interesante de afaceri din Europa. Standardul de viata a crescut extraordinar. Important de retinut este ca rebranding-ul de tara a fost o actiune strategica, pentru care s-a trecut peste diferendele avute pana atunci. Acest gen de transformare este posibil de realizat cu aceiasi OAMENI si cu aceleasi resurse materiale, de multe ori limitate, pe care le avem la dispozitie.

Esential mi se pare ca miscarea a pornit de sus, de la cap. Si la noi se incearca o constructie de brand de tara…

Branding-ul e ca impodobirea unei mirese. Pe dinafara, iese o minune, dar pe dinauntru poate sa nu fie nimic din frumusetea exterioara. Daca rebranding-ul este facut fara substanta, nu-si justifica numele, este doar o cosmetizare. Cred ca in guvernul actual sunt oameni foarte binevoitori, deschisi in fata noului. Nu li se poate cere imposibilul, dar cred ca se poate face mult mai mult. Guvernul actual a cautat sa puna oameni competenti profesional in pozitii de leadership, pentru a lua masuri corecte de dezvoltare a tarii. Problema este ca multi nu sunt competenti in lucrul cu oamenii ca lideri, intr-un mod in care sa creeze un impact pozitiv asupra unor organizatii cu sute si mii de oameni. Exista sisteme care genereaza contextul din care pot fi create noi mentalitati, de foarte mare succes in lume. Acestea, aplicate la nivel de organizatii mari, au functionat si functioneaza si in ziua de azi. In Africa de Sud, de exemplu, grupul de consultanta Landmark Education Business Development (LEBD), a carei reprezentanta in Romania o conduc, are un proiect care va afecta 300.000 de oameni pana la sfarsitul anului 2008. Este vorba de a treia mina de platina din lume, unde sunt angajati 25.000 de oameni cu multiple "vartejuri" culturale la nivel individual, de organizatie si de comunitate, care trec printr-o transformare de mentalitate in felul in care muncesc si in care se bucura de roadele muncii lor. Conducerea minei a ales sa produca rezultate dintr-un context nou, dincolo de sistemul traditional de "comanda si control". LEBD are succese similare si in America Latina, Statele Unite, Europa si Asia. In acest context, am transformat cultura de organizatie intr-una noua, functionala, si am integrat acest motor in comunitate. Alinierea unor organizatii la viitor este o problema extraordinar de complexa, dar care poate fi abordata cu succes intr-un timp surprinzator de scurt. Nu inseamna ca toti oamenii trebuie sa creada acelasi lucru, ci sa creeze un viitor in care fiecare dintre ei isi vede si isi asuma rolul in asa fel incat sa obtina libertatea si aprecierea, care implinesc acel viitor cu fortele lor.

Sa creezi proiectia de viitor astfel incat omul sa se vada si pe sine in proiectul comun, sa-si vada propriul destin.

Exact. Experienta din Africa de Sud si din toate celelalte proiecte similare din alte tari poate fi aplicata si la nivelul unei tari. In momentul in care in Romania se va vedea ca mentalitatea este un lucru foarte costisitor la nivel de organizatii sau de companii, Romania va aborda frontal aceasta provocare si va obtine un rezultat fara precedent in acest domeniu; eu cred ca Romania poate intra in UE pe picior de egalitate cu celelalte tari membre. Si asta are legatura cu intoarcerea romanilor acasa. Daca s-ar crea un viitor definit la nivel de tara in care inclusiv acesti oameni sa se regasesca, romanii buni profesionisti imprastiati in lume nu vor avea o problema sa se intoarca. Viitorul pe termen scurt este un job, pe care il poti gasi oriunde. Ma gandesc la mine. Am lucrat la Microsoft sapte ani. As putea sa-mi gasesc un job la o companie de varf de software de aici, poate chiar la Microsoft Romania, dar viitorul ar fi la scara mica. ai in SUA eram doar o rotita dintr-un mare angrenaj. Dar chiar si din pozitia de inginer, mi s-a oferit sansa de a aduce o contributie foarte mare la nivel de grup. Platforma de comunicare pe care am reali-zat-o pentru grupul Microsoft PhotoDraw si primul sistem asincron pe tehnologiile de internet pentru University Relations au fost succese recunoscute la nivel de grup si de companie. Asta tine de o anumita mentalitate la nivel de individ si de companie.

Inteleg ca ati plecat de la Microsoft in plina glorie.

Plecarea de la Microsoft a fost un moment greu, dar eu l-am generat, pentru ca am vrut sa ma arunc in viata intr-un domeniu nou. Vroiam un context in care sa am si familia aproape, si tot pamantul la dispozitie, si sa lucrez cu oamenii, si sa aduc o contributie de durata si de impact mare la nivel social. Timp de 15 ani, venisem in Romania doar ca sa-mi vad familia si sa scap de presiunea schimbarii fusului orar, pentru ca apoi sa ma duc in adevaratul concediu in Italia, in Franta… Romania reprezenta doar trecutul. Cu timpul, am descoperit ca, desi am realizat destule in viata, nu m-a preocupat domeniul expresiei de sine. Munca la Microsoft este o mare implinire profesionala pentru oricine. Dar erau niste valente in expresia de sine pe care vroiam sa le explorez in plus fata de experienta pe care am avut-o acolo. Atunci am plecat la Hollywood, unde am lucrat cu Frank Fuller – un foarte bun prieten al meu. Are un premiu Emmy pentru productie si sunet. M-a luat ca producator asociat intr-un proiect de scurtmetraj, un domeniu complet nou. Asta se intampla in anul 2003. Dupa aceea, am facut un an de cursuri de actorie. La final, am sustinut un program de comedie (stand up comedy) de sapte minute la Comedy Store, pe Sunset Boulevard, in Hollywood, unde am avut un succes deosebit si am fost invitat sa revin.

Care va era intentia?

Luasem un an de vacanta in care mi-am propus sa fac tot ceea ce imi doream sa fac "candva". Cu un an inainte, cand eram inca la Microsoft, am aflat ca programul Landmark Forum se face si in Romania, din 2000. Un prieten m-a provocat: "De ce nu face familia ta Landmark Forum in Romania?". Am zis ca merita sa incerc. Am reusit. In noiembrie 2002, toata familia mea a facut Landmark Forum: mama, tata, sora mea, nepotii si verii. In cadrul acestui program, am reusit sa-mi restaurez relatia cu mama, cu familia, cu tara si cultura. In parte, plecarea mea din Romania a avut un pic de-a face si cu relatia dintre noi. Am vazut-o ca pe o bariera pentru toate proiectele mele: astronomie, yoga, orga… Aceasta recreare a fost saltul, iteratia in care sunt acum. Recrearea relatiei cu mama a dus si la o alta relatie cu tara. Lucrez acum in Romania la schimbarea de paradigma la nivel de organizatii private si publice prin produsul LEBD de consultanta. Practic, instrumentul nostru lucreaza la schimbarea mentalitatii. Romanii mi se par oameni extraordinari. Nu suntem diferiti de alte popoare care poate au avut o soarta mai buna. Nu vad o limitare la nivel uman, cat la nivel instrumental.

Cum s-ar putea schimba lucrurile si la acest nivel?

Intentionez sa am convorbiri la varf cu oficiali romani pentru crearea unei initiative la nivel guvernamental. Voi face acest lucru impreuna cu colegi de-ai mei care au mai dus asemenea "lupte" si care au generat deja schimbari masurabile, radicale si pozitive. Voi sti ca am reusit daca viitorul creat pentru Romania ne restaureaza identitatea, ne pune in ipostaza unui popor demn si prosper si in contextul in care putem trai la potentialul maxim. Pentru asta trebuie sa construim niste directii de dezvoltare care acum nici nu pot fi imaginate, dar care exista in noi. Vreau sa cream saltul pe care Irlanda l-a creat si am convingerea ca putem. Factorul uman este decisiv. Vestea proasta este ca orice altceva din ceea ce este "de facut" (infrastructura, IT etc.) nu va transforma organizatiile si cultura lor si nu va aduce o contributie reala pentru producerea impactului pe care cu totii il asteptam. Vestea buna este ca Romania are materialul uman de cea mai buna calitate pe care il poate "cultiva" si "activa" pentru obtinerea unor rezultate total nerezonabile, iar pentru aceasta transformare avem si instrumente cu care sa lucram.

Dan Mocanu a absolvit Facultatea de Fizica din Bucuresti, in 1985, in plin comunism. In primul an de facultate, in vacanta de primavara, a avut o experienta traumatizanta. Din curiozitate, participase cu ceva timp inainte la "Meditatia transcendentala".

Intr-o zi, a venit cineva de la partid, s-a organizat o sedinta, a fost dus in fata tuturor studentilor si a cadrelor didactice si s-a propus excluderea sa din asociatia de studenti si din facultate. Acuzatiile aduse si felul in care a fost judecat l-au naucit. Nu l-au dat afara din facultate, l-au scos doar din UTC. Din acel moment, i-a fost foarte clar ca viitorul ii va fi scurt aici si ca orice ar face nu va primi o repartitie buna. A fost repartizat la Corund, in judetul Harghita. N-a apucat sa munceasca decat o zi: Ministerul Educatiei a dispus sa fie dat afara din serviciu pentru ca cea cu care urma sa se casatoreasca plecase in SUA. Din 1985 pana in 1987, cand a plecat din Romania, a supravietuit dand meditatii. Intre timp, primise si aprobarea pentru casatorie. A plecat in SUA. In Cleveland, statul Ohio, unde s-a stabilit pentru inceput, a facut un an de cursuri postuniversitare la Case Western Reserve University, in cadrul unui program de masterat. In paranteza fie spus, pe langa specialitatea comuna in fizica, Dan si sotia lui impartaseau pasiunea pentru orga. Dan a sustinut chiar recitaluri de orga la biserica Luterana din Bucuresti. Dupa un timp, s-au mutat in Seattle, unde Ioana si-a largit specializarea postuniversitara in "accustics of music", un domeniu care se ocupa de ingineria sunetului in aplicatii industriale. Dan a predat, ca profesor suplinitor, in scoli de toate gradele, timp de sase luni. Considera perioada aceasta o experienta buna, pentru ca a putut cunoaste scoala americana la toate nivelurile. A urmat experienta de vanzator intr-un magazin de computere. La un moment dat, o clienta i-a propus sa predea la colegiul comunitatii. A fost la interviu. Initial s-a angajat ca profesor de matematica, dar, ulterior, a predat intreaga programa de fizica, matematica, astronomie si computere.

"Am trecut prin doua iteratii: prima mi-a adus surpriza ca sistemul american de educatie de stat este foarte comunist in mentalitate. Se mentin lucrurile la nivelul la care studentii se simt bine, sistemul este pus in slujba confortului lor intelectual. Eu ma dusesem la catedra cu o idee de profesor liberal, care sparge barierele de comunicare. Or, ceea ce vroiau ei era un dictator, cineva care sa le spuna ce sa faca si atat. Intre timp, am calatorit in India, unde am vrut sa verific o idee pe care am intalnit-o citindu-l pe Ramana Maharishi (introdus in Vest de Carl Jung), aceea conform careia exista distinctia intre viata ca poveste (interpretare) si ceea ce ni se intampla de fapt (experienta directa). Nu e momentul sa detaliez acum. Cert este ca m-au pasionat si ma pasioneaza inca lucrurile de dezvoltare si de cautare adanca despre lume si viata. Intr-o astfel de cautare, intamplator, am descoperit programul de dezvoltare personala facut de Landmark Education. Am urmat cursurile lor. Majoritatea conversatiilor sunt legate de umanitate, de fiinta umana ca entitate creata de si in limbaj. Fara el, nu am fi creatori, nu am avea sentimente, nu am putea sa ne definim. Limbajul are doua componente: una descriptiva, care fosilizeaza prezentul in ceva in trecut, ceva care poate fi vizitat din cand in cand, si una generativa sau generatoare de viitor. De exemplu, eu am venit in Romania pentru ca m-am constituit ca posibilitate de a fi un lider global, nu in sensul de "domnitor", ci in sensul de a fi cineva ale carui actiuni au un impact la nivel global".