Români care înoată pentru a-i ajuta pe alții. Ionuț Ilie: De la natură putem învăța să găsim frumosul în orice

”Nu vă mulţumiţi să plutiţi. Încercaţi să înotaţi. Darul de a pluti îl au numai lucrurile uşoare” – așa spune prozatorul și autorul de aforisme Valeriu Butulescu.

Citatul sumarizează cumulul de transformări interioare și exterioare de care are parte o persoană atunci când înoată. Nu e ușor să înfrunți apa, dar odată ce te împrietenești cu ea, vei descoperi lucruri minunate despre tine, despre natură, despre alții. Iar când toate acestea se cuplează cu implicarea într-un proiect social, beneficiile devin infinit mai mari.

Sute de înotători, cei mai mulți amatori, au participat sâmbătă la Swimathon București 2019 – un eveniment ce are ca scop strângerea de fonduri pentru 24 de proiecte în toate ariile de comunitate (social, sănătate, mediu, educație, civic, persoane cu dizabilități).

Revista CARIERE vă prezintă, în următoarele săptămâni, câteva dintre poveștile lor. Ale celor care și-au dedicat timp, energie și au pus suflet în ceva în care cred, reușind în același timp să mobilizeze oamenii din jurul lor.

Prima invitată a fost Alexandra Maier, care ne-a vorbit despre bunătate, implicare, dedicare și bune intenții.

Astăzi vă prezentăm povestea lui Ionuț Ilie, Professional and Executive Search Consultant, Adecco România.

Câteva cuvinte despre tine și despre traseul tău profesional.

Sunt omul care spune: ”posibil”, ”de ce nu”, ”hai să încercăm”. Niciodată „NU” din prima. Am făcut sport de mic și așa am învățat și să urmez reguli, dar și să caut soluții; să ajut echipa prin sacrificiu, dar și să am încredere că ei sunt lângă mine și că împreună vom reuși.

Traseul meu profesional a fost întotdeauna strâns legat de oameni. Cel mai bun randament l-am dat când am fost înconjurat de oameni, când am putut să comunic cu cât mai mulți și să ajut cu oricât de puțin. Am început să lucrez încă de la 18 ani în call center, apoi în banking (suport și direct sales), urmând o perioadă de sales pur în industria de Waste Mangement și ulterior Medical Devices. În prezent sunt consultant în Human Resources (Sales și Recrutare).

Care este calitatea pe care o apreciezi cel mai mult la tine? Dar la cei din jur? Și de ce?

Optimismul. Deși eu i-aș spune realism – pentru că deși sunt mereu conștient de părțile negative ale unei situații, văd mereu doar partea plină până când știu că mai sunt 1% șanse să se întâmple.

Și deschiderea la tot ce mă înconjoară – pentru că mă ajută să mă adaptez fără să judec, să învăț și să evoluez înțelegându-i și susținându-i și pe ceilalți, pe cei care poate sunt diferiți de mine.

Povestește-ne despre primele tale aventuri în apă.

I-am urat vărului meu „numai de bine” când, pe la vârsta de 4 ani, intram în apă și mă scotea cu forță din mare la rugămintea mamei mele. Am avut norocul să îi vizitez foarte des în verile din copilăria mea și să stau în mare cât e ziua de lungă. Fie la Mangalia la vărul meu, fie în Lacul Amara în apropierea căruia am crescut, fie în bălțile formate din apă de ploaie, fie când mergeam la pește cu verii mai mari – nu pierdeam nicio ocazie de a mă bălăci. Nu am fost niciodată un înotător adevărat, dar peștele din mine ieșea mereu la suprafață.

Cum ai ajuns să participi la ediția din anul acesta de Swimathon?

Am fost contagiat. De colegii de la Our Big Day Out și de la Reality Check. La Crăciunul din 2017 am aflat de OBDO și de acolo multe s-au schimbat pentru mine. Tot acolo am cunoscut-o și pe Nadia de la Reality Check și ea m-a invitat să mă bălăcesc ajutându-i pe cei mai puțini norocoși decât mine la ediția Swimathon din 2018. După acea experiență minunată, pornind de la oamenii pe care i-am cunoscut, de la copiii din Ponorâta pe care am putut să îi ajutăm, a luat naștere dorința de a face și mai mult. Și așa am decis că anul acesta să înscriem noi un proiect pentru a ajuta alți copii cu mare mare nevoie de ajutor din partea noastră, a tuturor.

Cum ți-ai ales cauza pentru care înoți? Ce te-a inspirat, în primul rând?

Când un copil îți zâmbește cald și te ia de mâna să mergeți la joacă indiferent de culoare, mediu, pătură socială, realizezi că despre acest lucru este vorba – egalitate și puritate. Cu toții avem dreptul la o șansă în viață și cu cât o primim mai repede, cu atât o putem fructifica mai bine. Și astfel putem crește mari (in every way) și îi putem ajuta și pe alții să crească. Copiii din Castelu merită o șansă, chiar dacă au avut nenorocul să se nască în condiții care nu sunt dorite de nimeni. Și noi, cei mai norocoși, suntem aici să le dăm această șansă. Și începem cu ce e mai important: sănătatea și siguranța lor.

Cum te-ai pregătit pentru această provocare? Ce îți vine în minte atunci când înoți?

Am vorbit cu oameni despre cauza mea și despre cât de bine te simți când endorfinele datorate sportului se suprapun sentimentelor datorate faptelor bune. Îi invit să înotăm împreună și apoi doar ne bucurăm de apă și de acele momente când ne putem goli mintea și ne putem da un restart pentru cele ce urmează.

Cum e să înoți pentru un proiect social? Ce provocări și ce satisfacții îți aduce?

Fericire. Te face să te simți unul dintre acei oameni norocoși care, făcând ceea ce iubesc, îi pot ajuta și îi pot face fericiți pe alții. Și profiți de aceste momente să înveți cât mai multe despre tine și despre cei din jur.

Despre faptul că deși uneori pare ușor din afară, când pui osul la treabă, tot ai nevoie de 100% din tine pentru a da tot ce poți.

Sau despre ideea de ”nu pot”. Mulți colegi și prieteni zic că „nu pot să înot atât de mult”. Dar când încearcă, ajung la concluzia că motivația potrivită te ajută să reușești.

Marea provocare este să te asiguri că ai dat tot ce ai putut. Să fii implicat 100% și să scoți maxim din acest eveniment, din activitatea de înot și din acele momente în care știi că nu mai poți, dar că încă puțin efort depus te va duce la ce ți-ai propus.

Cum vezi cultura voluntariatului în România?

Precum un copil voios, inocent, cu educație bună, cu ambiții mari, cu mult potențial, dar care este încă tânăr. Acel copil care, deși s-a născut într-o familie nu foarte avută, a dat din coate, a învățat, a muncit și a reușit să își facă simțită prezența. Și cred că suntem pe drumul cel bun. Cred că în ultimii ani voluntariatul este din ce în ce mai răspândit și prezent, dar mai are mult până să crească mare. Până să ajungă la inimile tuturor celor care pot ajută. E important că s-a înțeles că poți ajuta nu doar financiar: poți face o mare diferență dacă dai puțin din timpul tău.

Ce putem învăța de la natură? Ce simți când înoți?

De la natură putem învață să supraviețuim și să fim frumoși (inside and outside) indiferent de intemperiile prin care trecem. Putem învăța să-i acceptăm pe toți cei din jurul nostru. Putem învăța să găsim frumosul în orice colț, în orice lucru simplu, în orice situație. Doar dacă ne amintim că într-un anumit loc pe lumea aceasta acum este noapte, iar în altul este zi, acum este frig, iar în altul este soare și cel mai important că acolo unde este acum frig va veni soarele și fiecare are șansa sa la pace, bucurie, împlinire.

Cum e să fii promotorul unei cauze? Ce îți transmite ție, la nivel personal, activitatea de strângere de fonduri și ce vrei să transmiți tu mai departe prin demersul tău de a strânge fonduri pentru un proiect social?

În primul rând, te pui în papucii celuilalt. Și a celui care are nevoie și a celui care poate ajuta, dar încă nu știe de ce ar trebui să o facă. Și încerci să găsești un numitor comun. Eu îmi doresc cel mai mult să transmit ceea ce pe mine m-a ajutat foarte mult: anume capacitatea de a deschide ochii și de a empatiza, de a fi atent la cei din jurul meu.

Dacă fiecare dintre noi am reuși acest lucru, am vedea cum multe lucruri, situații și probleme se schimbă de la sine. S-ar porni un lanț de măsuri pozitive în toate aspectele vieții noastre. Sau am reuși să mai întrerupem lanțul de stări și acțiuni negative dacă am învăța că atunci când suntem obosiți sau grăbiți nu suntem singurii, și alții pot trece prin același lucru, sau că atunci când noi avem nevoie de ceva alții au și mai mare nevoie și ar fi și mai recunoscători.

Cum am putea înrădăcina în societate grija față de semeni?

Prin comunicare și aducerea în atenția lor a situațiilor din jur, dar mai ales a efectelor pozitive a fiecărui faptă bună. cât de mică. Prin a fi prezenți în comunitate și a empatiza cu ceilalți. Prin a arăta atenție și înțelegere pentru fiecare, chiar dacă la prima vedere par să nu aibă nevoie. Așa, ei, la rândul lor, vor simți că pot oferi atenție și ajutor cuiva chiar dacă nu li s-a cerut.

Ce ai învățat din toată această experiență și îți va fi de folos în celelalte aspecte ale vieții? Putem spune că înotul (sau înotul pentru un proiect social) ajută la formarea caracterului? Cum?

Am învățat că sigur nu le știm pe toate. Și nu știm ce se întâmplă în jurul nostru mai departe de aria noastră de interes sau de obiceiurile formate de-a lungul vieții. Că putem învață continuu și mai ales ajută permanent pe altcineva și așa vom crește noi, ca oameni. Ni se întărește caracterul și începem să facem totul mai atent, mai corect, mai la timp, mai cu grijă.

Ce soft skills îți dezvolți prin coordonarea unei echipe care participă la Swimathon? Ce provocări de leadership ți-au fost ridicate și cum le gestionezi?

Capacitatea de înțelegere și acceptare. Că fiecare dintre noi avem programe diferite, că suntem aici din proprie inițiativă și că putem ajuta doar dacă înțelegem de ce și că orice mic efort contează. Așadar, am apelat la fiecare membru pentru a-i solicita ajutorul sau a-i aminti diverse, fără a uita că are propria viață, că are multe alte obligații și că este important să găsim o cale de mijloc astfel încât să ne atingem scopul.

Marea provocare e lipsa de timp. Atât a mea, cât și a colegilor de echipă. Și trebuie să ne amintim că dacă vrem că proiectul nostru, al tuturor celor implicați în echipă, să iasă bine, trebuie să ne implicăm. Să mergem extra mile atât cât este nevoie. Să prioritizăm în concordanță și să fim prezenți (cu totul) așa cum ne-am propus și cum am promis.

Ionuț Ilie a înotat la Swimathon 2019 în echipa Win 4 Youth from Castelu. Campania de strângere de fonduri durează până pe 31 iulie.