Ridendo castigat mores
Unul dintre oamenii care n-au abdicat niciodată de la „îndatoririle“ zilnice şi noptice ale tronului satirei este Virel Gaiţă, realizatorul şi moderatorul de televiziune care a reinventat pamfletul tv după căderea dictaturii comuniste.
Anchetele lui de stradă sunt celebre şi rămân reperele absolute în materie. „Care sunt zonele erogene din România?”, „Menopauza de lucru”, „Generalul Store” sunt unele dintre cele mai iubite emisiuni pe care Viorel Gaiţă şi-a pus semnătura.
Am sperat, recunosc, să vină o zi în care să găsesc umorul urmuzian al lui Gaiţă între paginie unei cărţi. Iar asta după ce i-am citit editorialele pe care le-a scris în rubrica „Ţara lui Gaiţă” din ziarul „Cotidianul”.
„Ţara lui Gaiţă” este şi numele volumului apărut la Editura clujeană Grinta. O colecţie de pamflete, satire şi file de jurnale. O perspectivă amărui-râzândă asupra societăţii româneşti şi habitudinilor ei păguboase, acelea care creionează rapid portrete de „mitici”.
„Dacă textile sale, recuperate acum, parţial desigur, între copertele unei cărţi, ni se par şi acum actuale – mie aşa mi s-au părut acum, la recitire – se datorează în primul rând talentului. Acesta oricum le-ar fi salvat. Dar mai este ceva, şi anume norocul. Mă refer la norocul său de autor care rezidă în faptul cumva exotic că, în minunata noastră ţară, situaţiile se reiterează cu o obstinaţie demnă de o cauză mai bună, iar personajele par să rămână etern aceleaşi, chiar dacă, uneori, se mai întâmplă să apară şi chipuri noi”, spune, în postfaţă, Liviu Antonesei, unul dintre cititorii fervenţi ai editorialelor lui Viorel Gaiţă.
O carte pe care o râzi nu la fiecare pagină, ci la fiecare rând, cu o „textură“ cinematografică inimitabilă, o „decojire“ a poleielilor potentaţilor zilei, văzuţi adesea în ipostaze în care încearcă, fără success, alte şi alte exerciţii de imagine. „Trece lebede pe cer. Toate până mâine pier” este numai un exemplu de străduinţă într-ale poeziei, atribută unui personaj. Mai multe nu vă spun. O face cartea însăşi.
O face Viorel Gaiţă, cel care nu uită ca-ntr-un colţ de oglindă să lase a fi văzut chipul vesel al autoironiei. Pe care fiecare dintre noi şi-l poate împropria şi ajusta pe măsură. Medicament spiritual mai rapid în eficienţa lui nu ştiu să existe.