Richard Branson: Sfaturi pentru cariera

In 1967, cand renuntam la liceu, la doar 17 ani, am stiut care va fi proiectul meu urmator: fondarea revistei “Student”. Dar pe termen lung nu stiam ce voiam sa fac.La plecarea din scoala, cuvintele directorului au fost cam asa: “Felicitari, Branson. Tu ori vei ajunge la inchisoare ori vei deveni milionar.” N-as putea sa spun ca era un sfat pentru cariera, dar mi-a dat impulsul necesar de a-i dovedi ca se insala cel putin in privinta primei parti a afirmatiei.

Cand am lansat revista “Student”, voiam sa fiu jurnalist. Cu toate acestea, pentru ca trebuia sa mentin revista pe linia de plutire, a fost nevoie sa renunt destul de repede la scris si ma concentrez pe partea de productie si de acoperire financiara.

Am ramas ancorat in zona editoriala pentru interviurile importante, dar in cea mai mare parte, inca din primele zile ale revistei Student, am fost nevoit sa imi testez abilitatile de afaceri, de negociere si de management – care, mai tarziu, cand am construit Grupul Virgin mi-au fost de folos.

Nu prea aveam incredere in abilitatile mele de business, dar am acceptat provocarea fara nicio ezitare.

Am facut acest salt, probabil si pentru ca familia mi-a insuflat de la o varsta frageda un sentiment de aventura care in cele din urma mi-a prins bine. Mama mea era foarte hotarata ca eu si surorile mele sa devenim oameni independenti, descurcareti. Ea a fost cea care ne-a incurajat constant sa incercam lucruri noi – de exemplu, trimitandu-ne singuri la plimbari cu bicicleta de tip maraton sau in drumetii lungi.

Pana in acel moment, provocarile mele personale fusesera intotdeauna de natura practica. La scoala, m-am luptat cu dislexia si cu miopia, iar sistemul de invatamant la acea vreme nu recunostea aceste probleme de invatare si nici nu oferea consiliere. Asa incat, in loc sa invat, mi-am petrecut timpul creionand planuri de afaceri. In timpul vacantelor scolare, cresteam brazi de Craciun sau papagali mici, australieni, ca mai apoi sa ii vand.

Am fost dispus sa preiau rolul de manager al revistei Student pentru ca eram profund atasat de revista, desi nici eu, nici prietenii mei nu ne apucaseram de scris cu gandul de a face bani.
Toate tentativele mele timpurii de a face business m-au invatat ca banii sunt doar un mijloc pentru a face o afacere sa functioneze si ca recompensa reala vine din a face ceva ceva bun, distractiv si creativ. Simtisem ca mass-media nu era preocupata deloc de tineri si ca nu le pasa de interesele lor, asa ca voiam sa creez o diferenta.

Trei ani mai tarziu, cand lansam magazinele de discuri, ma preocupa acelasi lucru. Remarcasem faptul ca multe companii profitau de tineri prin practicarea unor preturi ridicate fara sa le pese cu adevarat de clientii lor. Asa ca am vandut inregistrari la preturi mici si am incercat sa-i fac pe clientii nostri fericiti si sa se simta confortabil, mai degraba decat sa-i oblig sa cumpere si apoi sa-i dau repede afara din magazin. Explicam tot ce voia sa stie oricui ar fi intrebat.

La vremea aceea, felul nostru de a face business, care insemna sa oferi valoare la preturi mici, sa fim prietenosi cu clientii si sa comunicam cu ei era atat de neobisnuit incat a fost aproape revolutionar. Dupa ce Virgin Music si Virgin Records incepusera sa mearga bine, ambitiile mele au crescut si asa am inceput sa visez la configurarea unor businessuri similare in alte industrii – care sa fie la fel de competitive, sa aduca acelasi aer de prospetime si sa fie la fel de distractive.

Grupul nostru a intrat in curand in industrii diverse, reimprospatand totul, de la cluburile de noapte la companiile aeriene si telefoania mobila, – toate imbunatatirile fiind destinate persoanelor care imbratisau spiritul nostru tineresc. Am muncit din greu, am petrecut foarte bine, m-am distrat si am făcut o schimbare in bine.

Privind retrospectiv, la inceput de tot, echipa mea si cu mine nu eram preocupati neaparat de cariera sau de a reusi intr-un anumit domeniu. Am dorit sa cream o diferenta in viata clientilor, ne-am descoperit talentul si ne-am construit cariera avand in minte acest obiectiv. Sunt mandru de locul in care a ajuns astazi grupul Virgin, dar sunt si mai mandru de drumul pe care l-am parcurs. A fost un drum plin de descoperiri si de actiuni pozitive.

Astazi, multi tineri se confrunta cu problema de a-si alege cariera profesionala intr-o lume aflata in schimbare, in care modelele traditionale de afaceri si de stat nu mai stau in picioare. Dezvoltarea Internetului deschide in mod constant noi oportunitati pe pietele unde candva Occidentul domina pietele globale; o noua ordine mondiala se contureaza odata cu ascensiunea pietelor emergente, precum: China, India si Brazilia. Aceste schimbari aduc multa incertitudine.

Mai degraba decat sa incerci sa te pozitionezi corect pentru acest viitor schimbator, in anii care v-au mai ramas de petrecut in colegiu incercati sa evaluati zonele voastre de interes si sa identificati pasiunile voastre adevarate si sa cautati acele oportunitati care va pot ajuta sa va dezvoltati cunostintele si talentele. Daca va place muzica, dar nu puteti fredona o melodie, va pueti folosi cunostintele de muzica pentru a promova trupa voastra preferata sau pentru o aduce intr-un concert in orasul vostru.

In cazul in care calea pe care urmeaza sa o apucati nu va este foarte clara la absolvire, nu va faceti griji; cariera unui om poate sa ia diferite directii, cu rasturnari de situatie neasteptate si razgandiri de-a lungul drumului. Odata intrati pe piata fortei de munca, ramaneti atenti la toate ocaziile care se ivesc dar mentinandu-va interesul. Pasiunea si cunostintele acumulate va vor ajuta sa va descoperiti drumul si sa reusiti.

Aceasta poate dura ceva timp, dar va fi o mare aventura! In incheiere imi vine in minte ce scria Mary Schmich de la Chicago Tribune intr-unul dintre cele mai citite editoriale ale ei: “Nu va simtiti vinovati daca nu stiti ce vreti sa faceti in viata. Cei mai interesanti oamenii pe care ii cunosc, cand aveau 22 de ani, nu stiau ce voiau de la viata. Si nici cei mai interesanti oameni de 40 de ani pe care ii cunosc astazi nu au oricum habar.”

Traducerea si adaptarea: Daniela Oancea